CASE OF YANG CHUN JIN ALIAS YANG XIAOLIN v. HUNGARY

RESPONDENT

HUN

HOTĂRÂRE

08.03.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list (solution of the matter)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF YANG CHUN JIN ALIAS YANG XIAOLIN v. HUNGARY (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE LA YANG CHUN JIN ALIAS XIAOLIN c. HUNGAR DECIZIE nr. 58073/00 JUDGMENT (Striking out) STRASBOURG 8 martie 2001 În cazul Yang Chun Jin alias Yang Xiaolin c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de ședință compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Bonello dna Strážnická Fischbach Dna Tsatsa-Nikolovska Kovler și judecători și judecători ai lui Kovler Secțiunea Fribergh Grefierul deliberat în particular la 15 februarie 2001, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nu. 58073/00) împotriva Ungariei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național al Chinei și Sierra Leone, dl Yang Chun Jin alias Yang Xiaolin („reclamantul”), la 7 iunie 2000. Reclamantul a fost reprezentat de dna L. Farkas, avocat practicant la Budapesta, care a acționat în numele Comitetului ungar Helsinki. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Höltzl, secretar de stat adjunct al Ministerului Justiției. Reclamantul a susținut că, în cazul în care este extraditat Chinei, ar putea face față unui proces neloială, ar putea fi reținut în condiții grele, supus torturei sau condamnat la moarte. A invocat articolele 3 și 6 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 6. 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, camera care ar lua în considerare cazul (art. 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, care a hotărât să aplice art. 39 din Regulamentul Curții, indicând Guvernului că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii de a nu extrada reclamantul în așteptarea hotărârii Curții. Prin hotărârea din 11 ianuarie 2001, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 18 ianuarie 2001, Guvernul a susținut că au decis să se abțină de la extradiția reclamantului în China. Guvernul a solicitat Curtea de a elimina cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (b) din convenție. La 1 februarie 2001, reclamantul a informat Curtea că nu s-a opus să fie exclus din lista de cazuri a Curții. La 20 decembrie 1999, Curtea Regională de Budapesta a ordonat detenția temporară a reclamantului în vederea extrădirii sale către China. Decizia a fost bazată pe o cerere de extrădare, din 17 decembrie 1999, de către Interpol Beijing Office. 10. Curtea Regională a declarat în raționarea sa că reclamantul, care a intrat ilegal în țară în 1995, a fost condamnat în Ungaria pentru infracțiunile de răpire și de falsificare a documentelor oficiale și a fost condamnat la patru ani de închisoare care urmează expulzării. La 18 decembrie 1999, el și-a îndeplinit condamnarea la închisoare. În aceeași zi Procurorul din Budapesta a propus să-l dețină temporar în vederea extrădirii, bazandu-se pe informații transmise de Ambasada Chineză din Budapesta la 15 decembrie 1999. Ambasada a precizat că procedurile penale în acuzarea infracțiunii de „hooliganism”, pedepsite cu închisoare de până la șapte ani (Articolul) 160 din Codul Penal Chinez), au fost în curs de desfășurare împotriva reclamantului, în contextul căruia i s-a solicitat extradarea. 11. Curtea Regională a susținut că faptele cazului ar putea fi caracterizate ca jaf armat în temeiul articolului 321 alineatul (1) din Codul Penal maghiar și că, prin urmare, nu există nici un obstacol juridic pentru extrădarea reclamantului. 15 și 16(1) din Legea maghiară privind asistența juridică internațională impune ca domeniul de aplicare al procedurii penale ulterioare împotriva reclamantului în China să fie limitat la faptele pentru care este solicitată de fapt extradarea sa. 12. Un aviz juridic emis de firma de lege Sanming Dagong către tatăl reclamantului la 6 ianuarie 2000 a afirmat că infracțiunea reclamantului ar putea fi caracterizată ca „reguli corporale neplăcute comise cu crudelitate specială și care cauzează leziuni dezactivate”, o infracțiune care poate fi pedepsită cu moartea în temeiul legislației chineze, cu excepția cazului în care au fost stabilite factori mitigatori. Avizul a citat condamnarea celorlalte două persoane care au fost judecate în același caz și condamnate la moarte de către Curtea Populară Sanming, a cărei hotărâre a fost susținută în apel de Curtea Inaltei Populare Provinciale Fujian și Curtea Populară Supremă. 13. În cererea oficială de extrădare din 12 ianuarie 2000, Ministerul Chinei de Justiție a explicat că reclamantul a fost căutat de autoritățile chineze pentru că a înjunghiat și împușcat un dl L.Y. în orașul Fuqing, China, în mai 1994. Victima a suferit leziuni grave, iar reclamantul fugea de la serviciul de urmărire penală chineză din 15 septembrie 1994, când departamentul local de poliție trebuia să continue arestarea sa. Conform art. 134 din Codul Penal Chinez 1979, o astfel de infracțiune a fost pedepsită cu închisoare de trei până la șapte ani. La 18 februarie 2000, Curtea Regională de Budapesta a ordonat detenția reclamantului în vederea extrădarii sale. 15. La 16 mai 2000, un judecător de trei judecători al Curții regionale, hotărând în a doua instanță, a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 18 februarie 2000. „Pedeapsa de moarte nu va fi impusă sau, dacă ... impusă, nu va fi efectuată împotriva [reclamantului] după extrădarea sa în China.” 17. La 13 decembrie 2000, la anchete suplimentare de către Ministerul Justiției, Ministerul Chinez a promis oficial că: „[reclamantul, care este] suspectat de infracțiune a prejudiciului deliberat, nu va fi judecat sumar. În plus, cazul său va fi ascultat public în conformitate cu legea și el va avea dreptul de a instrui un avocat Curtea Populară poate numi un avocat de datorie pentru a-l apăra dacă, din cauza dificultăților financiare sau a altor motive, el nu instruiește un avocat. Avocatul său va avea timp suficient pentru a consulta materialele din dosarul și se întâlnește [reclamantul în persoană]. În cadrul ședinței de judecată, [reclamantul] va avea dreptul să se apere [personal] și avocatul său îl va apăra [de asemenea].” 18. La 18 ianuarie 2001, ministrul Justiției a hotărât să refuze extrădarea reclamantului către China. 19. La 26 ianuarie 2001, reclamantul a părăsit Ungaria pentru Sierra Leone. Curtea constată că ministrul maghiar al Justiției a hotărât să refuze extrădarea reclamantului către China și că reclamantul a părăsit Ungaria pentru Sierra Leone. Guvernul a solicitat ca cazul să fie eliminat din lista de cazuri a Curții și reclamantul a acceptat această cerere. 21. art. 37 § 1 din Convenție, în măsura în care este cazul, prevede: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele duc la concluzia că: (b) a fost rezolvată chestiunea;...” 22. În aceste circumstanțe, Curtea constată că reclamantul nu mai este sub amenințarea de a fi extraditat Chinei din Ungaria. Prin urmare, Curtea este convinsă că această chestiune a fost rezolvată. În plus, respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și protocoalele sale nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § în amenzi a convenției). 23. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (b) din Convenție. În ceea ce privește aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUST decide să ia cazul din listă. Adoptat în engleză și notificat în scris la 8 martie 2001, în conformitate cu art. 77 §§§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis Erik Fribergh