CtEDO 15.03.2001 Auto

ENTREPRISES METON ET ETEP contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
15.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ENTREPRISES METON ET ETEP contre la GRECE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 47730/99 prezentate de întreprinderile METON și EEP împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se întrunește la martie 2001 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele C.L Rozakis Bonello Strážnická domnii Lorenzen Fischbach Kovler judecători E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 19 aprilie 1999 și înregistrată la 26 aprilie 1999, având în vedere decizia parțială din 9 martie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurente, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Recurentele sunt două societăți comerciale pe acțiuni elene cu sediul social la Atena. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul I. Stamoulis, avocat în barou da . Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În anii 1980, societățile reclamante încheiaseră contracte pentru executarea lucrărilor publice în Libia. În cadrul acestor contracte la nivel național, au fost solicitate garanții, iar recurentele au cerut atunci două bănci libiene, care erau corespondente ale Băncii Naționale a Greciei (bancă controlată integral de statul membru), să depună cauțiune. Băncile libiene au solicitat Băncii Naționale a Greciei să garanteze recurentele care au pus la dispoziția sucursalei britanice suma de 6 147 594 de dolari americani în acest scop. S-a convenit că acest depozit va fi acordat cu dobândă și va fi pe cauțiune, astfel încât banca respectivă să fie acoperită în cazul în care recurentele nu și-au îndeplinit obligațiile față de statul membru în cauză. Recurentele încheie un contract cu Banca Națională a Greciei, care reproducea termenii acordului. În 1989 și după îndeplinirea formalităților necesare cu autoritățile vamale libiene, recurentele au restituit scrisorile de garanție emise de băncile libiene, ceea ce a eliberat, de asemenea, Banca Națională a Greciei de la obligația de cauțiune. În noiembrie 1989, recurentele au solicitat Băncii Naționale a Greciei să returneze depozitul la filiala sa și a cărui valoare s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 29 ianuarie 1993, recurentele au sesizat instanța în instanță de mare instanță din Atena. La 28 aprilie 1993 a avut loc o audiere, stabilită inițial la 7 aprilie 1994. Recurentele susțin că, în cursul dezbaterilor, Banca Națională a Greciei a recunoscut că era obligată să restituie suma depusă ca garanție, dar a sprijinit, cu scopul de a tergiversa, că avea anumite creanțe față de recurente (independente de scrisorile de cauțiune) cu o sumă de 4 600 000 de dolari americani și a oferit compensarea diferitelor creanțe. Prin hotărârea din 30 iunie 1993 (nr. 3866/1993), Tribunalul de Mare Instanță a considerat că Banca Națională a Greciei a ridicat în mod legal excepția privind compensația și a amânat dezbaterile și a invitat această bancă să-și dovedească afirmațiile prin declarații. El a decis ca cel mult doi martori să fie prezenți pentru fiecare parte și ale cărei declarații să se completeze în termen de trei luni de la notificarea citatului. La 10 mai 1994, recurentele l-au invitat pe judecătorul raportor să stabilească data deschiderii examinării martorilor. La 20 septembrie 1994, acesta a fixat-o la 20 septembrie 1994, imediat după perioada de vacanță judiciară (1 iulie 1994-15 septembrie 1994). La 20 septembrie 1994, avocații celor două părți s-au prezentat în fața judecătorului raportor și i-au notat numele martorilor. La 6 decembrie 1994 avocatul băncii a solicitat și a obținut, cu consimțământul avocatului reclamantei, o amânare. La această dată, primul martor propus de bancă a fost interogat timp de o oră. Cu toate acestea, întrucât declarația nu a fost completată, judecătorul raportor l-a amânat la 14 februarie 1995, apoi până la 4 aprilie 1995, data la care avocatul băncii, cu consimțământul recurentelor, a obținut o nouă amânare la 6 La acea dată, a continuat examinarea aceluiași martor, dar judecătorul raportor l-a amânat la 24 octombrie 1995, din cauza vacanței judiciare, apoi la 9 ianuarie 1996, și ulterior, la cererea avocaților părților la 12 martie 1996. La acea dată, examinarea primului martor s-a încheiat, iar judecătorul raportor a stabilit data examinării celui de-al doilea martor la 21 La 25 iunie 1996, apoi la 19 noiembrie 1996 și, la cererea avocaților părților, la 21 ianuarie și 15 aprilie 1997. Judecătorul raportor l-a amânat încă la 30 septembrie și 9 decembrie 1997, data la care examinarea celui de-al doilea martor s-a încheiat. Judecătorul raportor a invitat apoi cel de-al treilea martor să prezinte la 17 La 9 iunie și 24 noiembrie 1998 și, la cererea avocaților părților, la 23 martie 1999. Întrucât nu s-a încheiat, judecătorul raportor l-a reportat la 28 septembrie 1999. GRIEF Invouchat la Recurentele invocă o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, care în partea sa relevantă se citește astfel: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul subliniază scurta perioadă de timp care s-a scurs între sesizarea Tribunalului de Mare Instanță și data la care acesta a pronunțat sentința înainte de pronunțarea legii (cinci luni și cinci zile). Constatările prezentate de părți arată că Tribunalul a fost invitat să examineze un număr mare de aspecte juridice și de fapt foarte complexe, în special afirmația băncii potrivit căreia aceasta avea, de asemenea, o creanță împotriva recurentelor și că aceaceasta ar putea fi compensată. Guvernul a susținut că instanța era obligată să dea un răspuns suplimentar, deoarece problema sechestrării asigurătorii a depozitelor bancare și a compensării între astfel de depozite era foarte controversată în doctrina și jurisprudența greacă, iar Curtea de Casație și-a modificat jurisprudența în 1999. În plus, guvernul reamintește că, în materie civilă, administrarea probelor depinde de inițiativa părților. Or, în speță, recurentele au contribuit la durata procedurii: în timp ce hotărârea nr. 3866/1993 a fost pronunțată la 30 iunie 1993, recurentele l-au invitat pe judecătorul raportor să înceapă procedura de examinare a martorilor numai la 10 mai 1994. Din cauza vacanțelor judiciare (1 iulie 1994-15 septembrie 1994), judecătorul raportor a stabilit ca dată de începere a acestei examinări la 20 septembrie 1994. Guvernul efectuează o analiză detaliată și cronologică a procedurii pentru a demonstra că cel mai mare număr de amânări este imputabil recurentelor. Întârzierile acumulate de cererile repetate de amânare ale recurentelor sunt de doi ani, o lună și 17 zile. Din durata totală a procedurii, ar trebui, de asemenea, să se deducă perioadele de vacanță judiciară (un an și 15 zile). Pe scurt, numai trei ani și douăzeci și două de zile ar fi imputate autorităților judiciare, ceea ce nu ar fi excesiv, având în vedere complexitatea cazului. Recurentele susțin că întrebările cu privire la care tribunalul a dispus completarea nu au fost complexe și că mărturia celor patru martori ar fi putut fi încheiată în trei sau patru ore. În cazul în care procedura de examinare a martorilor a început la 15 luni de la pronunțarea hotărârii preliminare, aceasta se datorează întârzierii autorităților de a pune la îndoială și de a certifica această hotărâre. În plus, conducerea dezbaterilor în materie de probe, precum și stabilirea datelor pentru audierea martorilor sunt de competența exclusivă a judecătorului raportor. În plus, art. 147 alineatul (3) din Codul de procedură civilă prevede că administrarea probelor care a început înainte de începerea vacanței judiciare continuă în timpul acestora, cu excepția celor 1 - 31 august. Curtea a efectuat o examinare a cererii în lumina jurisprudenței organelor Convenției. Curtea consideră că cererea ridică întrebări de fapt și de drept suficient de complexe pentru ca soluția lor să fie supusă unei examinări pe fond. Prin urmare, cererea nu poate fi respinsă ca fiind vădit nefondată, în sensul art. 35 § 3 din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că aceasta nu se confruntă cu nici un alt motiv dat. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh András Baka Premier

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-03-09
0,98
METON et ETEP contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 47730/99 présentée par les Entreprises METOn et ETEP contre Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 9 mars 2000 en une chambre c
CtEDO 2002-03-21
0,97
AFFAIRE ENTREPRISES METON ET ETEP c. GRECE
agent, M. S. Spyropoulos, assesseur auprès du Conseil juridique de l’Etat, et M me V. Pelekou, auditrice auprès du Conseil juridique de l’Etat. 3. Les requérantes alléguaient une violation du délai raisonnable de la procédure, garanti par l
CtEDO 2001-01-25
0,93
L.S.I. INFORMATION TECHNOLOGIES contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46380/99 présentée par L.S.I. Information Technologies contre Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 25 janvier 2001 en une chambre compo
CtEDO 2003-09-18
0,93
MIMIKOS contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 27629/02 présentée par Georgios MIMIKOS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 18 septembre 2003 en une chambre composée de MM
CtEDO 2001-01-18
0,93
LIVANOS contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53051/99 présentée par Hariklia, George et Evangelos LIVANOS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 18 janvier 2001 e
Sursă