PASCAZI contre l'ITALIE

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 42287/98 prezentată de Domenico PASCAZI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 martie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele A.B. Baka Bonello Stráznická domnii Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 21 martie 1998 și înregistrată la 20 iulie 1998, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DE FAPT: Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1951 și rezident în Sora. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul L. Marziale, avocat în baroul Romei.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1977, s-au dat în judecată reclamantul pentru șantaj și posesie abuzivă de materiale explozive. La 10 februarie 1992, procurorul a solicitat trimiterea în judecată a reclamantului. La data de 27 mai 1992, data acestei audieri a fost comunicată reclamantului în mai 1992, care a luat cunoștință de acuzațiile aduse acestuia. Cu toate acestea, unii dintre cei care au fost acuzați că au fost găsiți, procedura a fost amânată până la 28 mai 1993. Printr-o ordonanță din aceeași zi, judecătorul investigațiilor preliminare ale lui Cassino l-a trimis pe reclamant și pe alte șase persoane în judecată în fața instanței din același oraș.

Dezbaterile au început la 10 martie 1994. La 14 februarie 1995, procedura a fost amânată la 8 iunie 1995 din cauza unei greve a avocaților. 30 mai 1996, Tribunalul, declarând că camera sa era compusă din alți judecători ai celor care participaseră la audierile anterioare, a decis să reînnoiască dezbaterile și să retrimite cauza la 15 noiembrie 1996. La data de 20 decembrie 1996, tribunalul a amânat cazul la 28 februarie 1997 pentru că unul dintre inculpați era bolnav. La 18 aprilie 1997, procedura a fost trimisă la 5 iunie 1997 pentru motivul că unii dintre inculpați nu au fost informați cu privire la data luării în custodie. La 12 iunie 1997, au fost examinați martori. La 3 și 18 iulie 1997, părțile și-au prezentat pledoariile.

Prin hotărârea din 18 iulie 1997, al cărei text a fost depus la grefă la 30 octombrie 1997, Tribunalul din Cassino l-a relaxat pe reclamant. Plângerea reclamantului se referă la durata procedurii, care a început în mai 1992, când reclamantul a fost informat cu privire la acuzațiile aduse împotriva sa și se încheie la 30 octombrie 1997, data depunerii la grefa hotărârii Tribunalului din Cassino, astfel încât a durat cel puțin cinci ani și cinci luni pentru un grad de jurisdicție. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde la cerința termenului rezonabil, Și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate.

Erik Fribergh Christos Rozakis grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 42287/98 présentée par Domenico PASCAZI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 mars 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis , président , A.B. Baka , G. Bonello , M me V. Stráznická , MM. P. Lorenzen , M. Fischbach , M me M. Tsatsa-Nikolovska , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 21 mars 1998 et enregistrée le 20 juillet 1998, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1951 et résidant à Sora. Il est représenté devant la Cour par M e L. Marziale, avocat au barreau de Rome.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. En 1977, des poursuites furent entamées à l’encontre du requérant pour extorsion et détention abusive de matières explosives. Le 10 février 1992, le parquet demanda le renvoi en jugement du requérant. L’audience préliminaire fut fixée au 27 mai 1992. La date de cette audience fut communiquée en mai 1992 au requérant, qui prit ainsi connaissance des accusations portées à son encontre. Cependant, certains des coïnculpés du requérant étant devenus introuvables, la procédure fut ajournée au 28 mai 1993. Par une ordonnance du même jour, le juge des investigations préliminaires de Cassino renvoya le requérant et six autres personnes en jugement devant le tribunal de cette même ville.

Les débats commencèrent le 10 mars 1994. Le 14 février 1995, la procédure fut ajournée au 8 juin 1995 en raison d’une grève des avocats. Le 30 mai 1996, le tribunal, ayant relevé que sa chambre était composée de juges autres de ceux qui avaient participé aux audiences précédantes, décida de renouveler les débats et renvoya l’affaire au 15 novembre 1996. Le 20 décembre 1996, le tribunal ajourna l’affaire au 28 février 1997 car l’un des accusés était malade. Le 18 avril 1997, la procédure fut renvoyée au 5 juin 1997 au motif que certains des accusés n’avaient pas été informés de la date de l’audience. Le 12 juin 1997, de témoins furent examinés. Les 3 et 18 juillet 1997, les parties présentèrent leurs plaidoiries.

Par un jugement du 18 juillet 1997, dont le texte fut déposé au greffe le 30 octobre 1997, le tribunal de Cassino relaxa le requérant. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure, qui a débuté en mai 1992, lorsque le requérant a été informé des accusations portées contre lui, et s’est terminée le 30 octobre 1997, date du dépôt au greffe du jugement du tribunal de Cassino. Elle a donc duré au moins cinq ans et cinq mois pour un degré de juridiction. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention. Le Gouvernement s’oppose à cette thèse et soutient que la longueur de la procédure s’explique par la complexité de l’affaire.

La Cour estime, à la lumière des critères dégagés par sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable », et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président