CtEDO 20.03.2001 Auto

YALCIN contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YALCIN contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMĂ DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 27696/95 prezentată de Halit Yalçin împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima secțiune), care are loc la 20 martie 2001 într-o cameră compusă din domnul Palm președinte Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțiru Maruste judecători Gölcüklü judecător ad hoc, domnul O Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 2 mai 1995 și înregistrată la 26 iunie 1996, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, resortisant turc născut în 1966, este jurnalist. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Özcan K La 7 august 1992, în urma perchezițiilor efectuate de poliție la domiciliu și la biroul său, reclamantul a fost arestat și arestat. Procesul-verbal de depoziție din 15 august 1992, întocmit de poliția din cadrul Direcției de Securitate de la Hakkari, secțiunea de combatere a terorismului, a raportat activitățile reclamantului în cadrul PKK. La 17 august 1992, judecătorul de pace din apropierea tribunalului de judecată din Hakkari (Hakkari Sulh Ceza Mahkemesi) nu a fost asistat de niciun avocat. Prin actul de acuzare depus la 10 septembrie 1992, procurorul republicii lângă curtea de securitate a statului Diyarbakćr a intentat o acțiune penală împotriva reclamantului, în conformitate cu art. 168 din Codul penal care reprimă formarea bandelor armate care pot comite infracțiuni împotriva statului și a autorităților publice. Prin Hotărârea din 19 ianuarie 1994, Curtea de Securitate a statului Diyarbakr l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani și 6 luni. Pentru a stabili vinovăția reclamantului, instanța de securitate a statului Diyarbakr are la dispoziție, printre altele, două documente care fuseseră confiscate în timpul perchezițiilor efectuate de poliție la domiciliu și la biroul reclamantului, și anume un tract scris din mâna reclamantului numit O scrisoare scrisă de către reclamant: țara mea, care este Kurdistan, trebuie să fiu absolut în Kurdistan și să mor acolo. În plus, instanța a considerat că reclamantul a trimis o notă unei persoane, L.B., solicitându-i o anumită sumă de bani, pantofi, șosete și țigări. Curtea a observat că autenticitatea documentelor puse în discuție fusese demonstrată prin rapoarte de experiență. Prin Hotărârea din 31 octombrie 1994, pronunțată la 9 noiembrie 1994, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță, considerând că motivele invocate erau în conformitate cu normele de fond și de procedură. Dreptul și practica internă relevante Alineatele (5) și (6) din art. 322 din Codul de procedură penală reglementează recursul în litigiul în litigiul în cauză. Calea de atac împotriva hotărârilor Camerelor Criminale sau ale Adunării Plenare Penale nu este deschisă decât dacă un motiv invocat în memoriul (...) invocând casarea (...) și/sau erori sau omisiuni care afectează judecata pe fond nu au fost luate în considerare de Curtea de Casație (...) Doar procurorul general are dreptul de a solicita rectificarea unei hotărâri. (...) Procurorul general poate exercita această cale fie din oficiu, fie la cererea procurorului republicii în apropierea instanței de primă instanță și/sau a părții la care se face referire în hotărârea de casare. GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susține că cauza sa nu ar fi fost ascultată în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială, în măsura în care un judecător militar, a cărui independență față de superiorii săi militari nu era asigurată, se afla în cadrul instanței de securitate din statul de executare. Invocând art. 6 alineatul (2) din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție în măsura în care condamnarea sa se baza pe documente a căror autenticitate era contestată. Invocând art. 6 alin. (3) din Convenție, reclamantul se plânge de ceea ce nu a beneficiat de asistență juridică în timpul detenției sale sau a timpului și facilităților necesare pregătirii apărării sale. Invocând art. 6 alineatele (1), (2) și (3) din Convenție, reclamantul se plânge de la data procedurii în fața instanței de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul susține că reclamantul a omis să sesizeze procurorul general în apropierea Curții de Casație, astfel încât acesta să solicite rectificarea hotărârii din 31 octombrie 1994, în temeiul articolului 322 alineatul (5) din Codul de procedură penală. Reclamantul contestă argumentele guvernului susținând că acțiunea în litigiu este o cale de atac extraordinară și excepțională și susține că procurorul general în apropierea Curții de Casație este singurul competent pentru a declanșa această acțiune. Curtea reamintește că regula privind epuizarea căilor de atac interne, prevăzută la art. 35 alineatul (1) din Convenție, se bazează pe ipoteza că ordinul intern oferă o cale de atac eficientă în ceea ce privește încălcarea în cauză. Guvernul excitant al neobosirii îi revine sarcina de a convinge Curtea că o cale de atac era efectivă și disponibilă atât în teorie, cât și în practică la momentul faptelor, adică era accesibilă și susceptibilă de a oferi reclamantului despăgubiri pentru obiecțiunile sale și prezenta perspective rezonabile de succes (a se vedea V.c. Regatul Unit [GC], nr. 24888/94, CEDH 1999-IX, § 57). În această privință, Curtea arată că acțiunea în litigiu consacrată de dreptul turc este o cale de atac extraordinară deschisă împotriva deciziilor Curții de Casație. În conformitate cu art. 322 din Codul de procedură penală, numai procurorul general are dreptul de a exercita această cale de atac, din oficiu sau la cererea condamnatului. Prin urmare, acesta nu constituie un mijloc de drept direct accesibil justițiabilului (a se vedea hotărârea cu titlu de recurs cu titlu de recurs cu titlu de recurs din 28 octombrie 1998, Rec., 1998-VII, p. 3070-3071, §§ 29-32 și, de asemenea, Kutcherenko c. Ucraina (dec.), nr. 41974/98). În cele din urmă, în speță, o eventuală sesizare a procurorului general de către reclamant nu putea fi considerată o acțiune pe care art. 35 din convenție o impunea epuizării. Prin urmare, este necesar să se respingă excepția preliminară a guvernului. Pe fond al cererii la art. 6 alineatele (1), (2) și (3) litera (c) din părțile sale relevante, se citește astfel: Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...). (2) Orice persoană acuzată de o infracțiune este considerată nevinovată până când vinovăția sa este stabilită legal. (3) Orice acuzat are dreptul în special la (...) (c) să se apere pe sine însuși sau să aibă la dispoziția unui apărător ales de el și, în cazul în care nu are mijloacele de a plăti un apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției la Guvernul susține că dispozițiile constituționale care reglementează numirea judecătorilor și legea privind magistrații militari care se află în cadrul cursurilor de securitate la nivel de stat și garanțiile pe care aceștia le au în exercitarea funcțiilor lor judiciare sunt astfel încât aceste cursuri să îndeplinească pe deplin cerința de independență și de imparțialitate prevăzută la art. 6 alineatul (1) din convenție. Acesta susține că vinovația reclamantului s-a bazat pe trei rapoarte de expertiză care atestă că documentele confiscate îi aparțin și susține că mărturia martorului atestă, de asemenea, că aceste documente aparțin reclamantului. În cele din urmă, guvernul constată că, din rapoartele prezentate în mod oficial, reclamantul a beneficiat de asistență din partea unui avocat pentru a-și apăra cauza în fața Curții de Securitate a statului. Reclamantul contestă argumentele guvernului. În lumina tuturor argumentelor părților, Curtea consideră că cererea ridică întrebări serioase de fapt și de drept care necesită o examinare pe fond. Prin urmare, cererea nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În plus, Curtea constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Michael O

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-06-01
0,95
YALCIN c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 8628/03 présentée par Emcet YALÇIN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 1 er juin 2006 en une chambre composée
CtEDO 2001-02-06
0,95
MORSÜMBÜL contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 31895/96 présentée par Ekin MORSÜMBÜL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 février 2001 en une chambre composée de M me E
CtEDO 2001-09-11
0,95
BARUT contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29863/96 présentée par Mikail BARUT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 11 septembre 2001 en une chambre composée d
CtEDO 2001-10-16
0,95
ÖZCAN contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29856/96 présentée par Mehmet ÖZCAN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 16 octobre 2001 en une chambre composée de M mes E
CtEDO 2001-02-13
0,95
BAGCI ET MURG contre la TURQUIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29862/96 présentée par Seyfettin BAĞCI et Adil MURĞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 février 2001 en une chambre com
Sursă