OUZOUNIS ET 33 AUTRES ET AUTRES contre la GRECE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49144/99 prezentate de Georgios OUZOUNIS ȘI 33 DE ALTELE împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 22 martie 2001 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele C.L. Rozakis Bonello Strážnická domnii Lorenzen Fischbach Kovler judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior depusă la 18 mai 1999 și înregistrată la 25 iunie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, după ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Cei 34 de reclamanți, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți greci, pensionari ai Băncii Agricole din Grecia.

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Alexandros Striberis și Georgios Karydis, avocați în Baroul de Stat. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 29 decembrie 1994, reclamanții au depus o cerere la fondul de pensii și de prevedere a fostului lor angajator în vederea reajustării pensiilor lor. La 30 ianuarie 1995, consiliul de administrație al fondului de pensii a acceptat această cerere. Cu toate acestea, delegatul guvernului fiind în dezacord cu această decizie, întrebarea a fost trimisă ministrului sănătății. Prin decizia din 6 aprilie 1995, ministrul s-a pronunțat în favoarea unei opinii exprimate de delegatul guvernului.

La 12 martie 1996, reclamanții au sesizat instanța administrativă cu privire la o cerere de anulare a acestei decizii. Prin hotărârea din 31 octombrie 1997 (nr. 13052/1997), Tribunalul a acceptat cererea acestora și a anulat decizia ministerială în cauză din motive de formă. Tribunalul a considerat că decizia din 30 ianuarie 1995 nu a fost niciodată revocată și că aceaceasta a fost singura decizie în vigoare. La 4 februarie 1998, statul interjet a făcut apel la această decizie. Părțile contestă faptul că termenul și exercitarea acestei căi de atac au un efect suspensiv. La 18 martie 1999, reclamanții au adresat fondului de pensii și de previzionare o somație, declarând că refuzul de a-și reajusta pensiile, în conformitate cu decizia instanței administrative da., constituie o încălcare a articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Până în prezent, instanțele nu au obținut reajustarea pensiilor lor. Dreptul și practica internă relevantă conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 1868/1989 privind litigiile în materie de securitate socială, termenul limită și exercitarea acțiunii au efect suspensiv. În conformitate cu art. 41 alineatul (11) din Legea nr. 2065/1992, executarea unei hotărâri a unei instanțe administrative cu privire la un litigiu administrativ de fond (διοικητική διαφορά ουσίας) îndreptat împotriva unei persoane juridice de drept public nu este posibilă decât atunci când decizia devine definitivă (αμετάκλητη).

Potrivit unui document prezentat de fondul de pensii și de asigurare a personalului Băncii Agricole la data de 11 aprilie 2000, o decizie administrativă pronunțată în primă instanță în materie de securitate socială nu poate fi executată decât în cazul în care: aceasta creează pentru prima dată un drept de securitate socială (πρωτογενής γέννηση ασφαλιστικής πα Instanțele administrative au respins mai multe cereri de reajustare a pensiilor pensionarilor din cadrul Băncii Agricole (a se vedea Deciziile nr. 614/1994, 954/1997, 972/1997, 973/1997, 5689/1998 ale Curții Administrative de Acțiune pentru Refugiați).

Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng că refuzul autorităților competente de a se conforma Deciziei nr. 13052/1997 a instanței administrative d … ÎN DREPT reclamanții se plâng că refuzul autorităților competente de a se conforma Deciziei nr. 13052/1997 a instanței administrative d Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul susține că administrația nu are obligația de a se conforma deciziei nr. 13052/1997 a instanței administrative da . Această decizie este într-adevăr depășită de la caz la caz și, prin urmare, nu poate fi executată.

Acest lucru reiese din dispozițiile Legii nr. 2065/1992, precum și din avizul exprimat de fondul de pensii în documentul său din 11 aprilie 2000, conform căruia o decizie administrativă pronunțată în primă instanță în materie de securitate socială nu poate fi executată decât atunci când aceasta creează pentru prima dată un drept de securitate socială. Cu toate acestea, în speță, aceasta se referă nu la producția unui drept, ci la reajustarea cuantumului pensiei reclamanților. Reclamanții răspund că dispoziția aplicabilă în speță este art. 20 alineatul (3) din Legea nr. 1868/1989, în temeiul căruia termenul și exercitarea cererii au un efect suspensiv. În orice caz, art. 41 alineatul (11) din această din urmă lege nu se poate aplica în cazul lor, ci se referă la litigii administrative de fond.

; or, cererea lor tindea să anuleze un act administrativ. În cele din urmă, reclamanții susțin că chiar dacă executarea deciziei nu ar putea avea loc până când aceasta nu a devenit definitivă, ar mai exista încă o încălcare a dreptului lor la un proces echitabil, deoarece termenul mediu necesar pentru obținerea unei decizii definitive ar depăși cinci ani. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ; se presupune că acest aspect nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție.

Reclamanții se plâng, de asemenea, că refuzul autorităților competente de a-și reajusta pensiile în temeiul Deciziei nr. 13052/1997 a instanței administrative da Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul consideră că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu se aplică în cazul de față, deoarece reclamanții nu pot pretinde că dețin un drept de proprietate asupra unui anumit drept.

Într-adevăr, presupusa atingere nu se referă nici la bunurile existente, nici chiar la creanțele care au loc în prezent și care sunt restante, ci doar la pretențiile. Guvernul subliniază, de asemenea, că Decizia nr. 13052/1997 a anulat decizia ministerială atacată din motive de formă, și nu pentru că a recunoscut reclamantului dreptul de a-și reajusta pensiile. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ;în consecință, se poate afirma că acest spătar nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate.

Erik Fribergh András B aka [Note1] Modulul Președinte Anexă Georgios UZOUNIS Thomas KONSTAS Alexandros AKRIDIS Maria AKRITIDOU Dimitrios ANASTASOPOULOS Constantinos ANAGNOSTOPOULOS Heleni VAKALOPOULOU-KARABATSOU Georgios DELIGIANNIS Petros EFTIMOU 10. Andreas KOGRAFOU 11. Theodoros IOANNIDIS 12. Ekaterini KANDERAKI-THEDOSOSIOU 13. Matthaios KARAGIANNIS 14. Georgios KARYDAS 15. Vassilios KORDONOURIS 16. Michail KONTOS 17. Dimitrios PANAGIOTIDIS 18. Constantinos VaitSIS 19. Ekaterini GOZILOULOU 20. Georgios DIMOPOULOS 21. Lambros DRAKOS 22. Akrivi KANAVOU-KOUMUSTE 23. Sophia KARTSONA-LADA 24. Constantinos KARAKOSTAS 25. Heleni KOKIZA 26. Alexandros SAKELLADIS 27. Heleni SAKELLARIADI-SKIRI 28. Georgios SKABARDONIS 29. Spyridon TSEKOURAS 30. Panayotis STRATIS 31. Vassilios KYRATSIS 32. Aristovoulos KARATENIS 33. Maria CHRISTODOULO 34. Christos POULIMENOS [Note1] Change if necessary.

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 49144/99 présentée par Georgios OUZOUNIS ET 33 AUTRES et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 22 mars 2001 en une chambre composée de MM. A.B. Baka , président , C.L. Rozakis , G. Bonello , M me V. Strážnická , MM. P. Lorenzen , M. Fischbach , A. Kovler , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 18 mai 1999 et enregistrée le 25 juin 1999, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les trente-quatre requérants, dont les noms figurent en annexe, sont des ressortissants grecs, retraités de la Banque Agricole de Grèce.

Ils sont représentés devant la Cour par M es Alexandros Striberis et Georgios Karydis, avocats au barreau d’Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 29 décembre 1994, les requérants déposèrent une demande auprès de la caisse de retraite et de prévoyance de leur ancien employeur tendant au réajustement de leurs pensions de retraite. Le 30 janvier 1995, le conseil d’administration de la caisse accepta cette demande. Toutefois, le délégué du Gouvernement étant en désaccord avec cette décision, la question fut renvoyée au ministre de la Santé. Par décision en date du 6 avril 1995, le ministre se prononça en faveur de l’opinion exprimée par le délégué du Gouvernement.

Le 12 mars 1996, les requérants saisirent le tribunal administratif d’Athènes d’une demande tendant à l’annulation de cette décision. Par jugement en date du 31 octobre 1997 (n° 13052/1997), le tribunal fit droit à leur demande et annula la décision ministérielle en cause pour des raisons de forme. Le tribunal considéra que la décision du 30 janvier 1995 n’avait jamais été révoquée et qu’elle était la seule décision en vigueur. Le 4 février 1998, l’État interjeta appel de cette décision. Les parties contestent le fait de savoir si le délai et l’exercice de ce recours ont un effet suspensif. L’audience eut lieu le 10 février 2000. A ce jour, la cour d’appel d’Athènes n’a pas rendu sa décision.

Le 18 mars 1999, les requérants adressèrent à la caisse de retraite et de prévoyance une mise en demeure, signalant que le refus de procéder au réajustement de leurs pensions, conformément à la décision du tribunal administratif d’Athènes, constitue une violation de l’article 6 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Jusqu’à ce jour, les requérants n’ont pas obtenu le réajustement de leurs pensions. B. Le droit et la pratique internes pertinents Aux termes de l’article 20 § 3 de la loi n° 1868/1989, relative aux litiges de la sécurité sociale, le délai et l’exercice de l’appel ont un effet suspensif. Aux termes de l’article 41 § 11 de la loi n° 2065/1992, l’exécution d’une décision d’une juridiction administrative quant à un litige administratif de fond (διοικητική διαφορά ουσίας) dirigée contre une personne morale de droit public n’est possible que lorsque la décision devient définitive (αμετάκλητη).

Aux termes d’un document soumis par la caisse de retraite et de prévoyance du personnel de la Banque agricole en date du 11 avril 2000, une décision administrative rendue en première instance en matière de sécurité sociale ne peut être exécutée que lorsqu’elle crée pour la première fois un droit de sécurité sociale (πρωτογενής γέννηση ασφαλιστικής παροχής). Les tribunaux administratifs ont rejeté plusieurs demandes tendant au réajustement de pensions de retraités de la Banque agricole (voir décisions n os 6140/1994, 954/1997, 972/1997, 973/1997, 5689/1998 de la cour administrative d’appel d’Athènes).

GRIEFS Invoquant les articles 6 § 1 de la Convention et 1 du Protocole n° 1, les requérants se plaignent que le refus des autorités compétentes de se conformer à la décision n° 13052/1997 du tribunal administratif d’Athènes méconnaît leur droit à une protection judiciaire effective, s’agissant des contestations sur leurs droits de caractère civil, et porte atteinte à leur droit au respect de leurs biens. EN DROIT