CtEDO 02.10.2003 Auto

KOZYRIS et AUTRES contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
02.10.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KOZYRIS et AUTRES contre la GRECE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

PRIMĂ DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 73669/01 prezentate de Georgios KOZYRIS și alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 2 octombrie 2003 într-o cameră compusă din domnii Lorenzen președinte C.L. Rozakis Bonello mes Tulkens Vajić Levits Bototarova, judecători și domnii Nielsen, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 august 2001, având în vedere decizia parțială din 29 august 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Cei o sută optzeci și trei de reclamanți, ale căror nume figurează în anexă, sunt cetățeni greci. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Anagnostopoulos, avocat în barou da'e. Guvernul este reprezentat de dl Spiropoulos, director pe lângă Consiliul Juridic al statului, și domnul K. Georgiadis, auditor la Consiliul Juridic al statului. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: prezenta cerere se referă la procedurile inițiate de solicitanți, militari pensionați sau de titularii acestora, în vederea obținerii unei prime de ajustare a cuantumului pensiilor lor. Într-o primă etapă, aceste cereri au fost respinse prin deciziile consiliului de administrație al La 31 octombrie 1990, Tribunalul le-a respins acțiunea ca fiind fără temei. Cu toate acestea, instanța a declarat că acțiunea lor inadmisibilă, pe motiv că aceste instanțe nu erau reprezentate legal (judecățile nr. 13812/1990, 13813/1990 și 13815/1990). Iulie 1994, instanța administrativă a respins apelurile ca fiind nefondate. Cu toate acestea, instanța a declarat apelul lor inadmisibil, pe motiv că acțiunea introdusă de acestea a fost oricum declarată inadmisibilă de instanța de primă instanță. 132, Curtea de Apel a declarat apelul său inadmisibil pe motiv că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155-193 au sesizat Tribunalul Administrativ de Primă Instanță din Luxemburg împotriva refuzului casieriei lor de a le aloca prima în litigiu. La 29 mai 1992, acțiunea lor a fost respinsă pentru nefondare. Cu toate acestea, în ceea ce privește reclamantul nr 161, instanța a declarat acțiunea sa inadmisibilă, pe motiv că acesta nu era reprezentat în mod legal (judecata nr. 7057/1992). La data de 3 noiembrie 1992, reclamanții au răspuns la apelul la hotărârea menționată. La 26 octombrie 1994, instanța administrativă din statul membru în cauză a declarat cererea inadmisibilă pe motiv că obiectul financiar al litigiului fiind mai mic de 200 000 drachmes, hotărârea pronunțată în primă instanță nu a fost susceptibilă de a formula recurs. Cu toate acestea, în ceea ce privește reclamantul nr. 161, instanța de apel a declarat apelul său inadmisibil pe motiv că acțiunea introdusă de acesta a fost oricum declarată inadmisibilă de instanța de primă instanță (judecata nr 2398/1994). La 23 februarie 1995, reclamanții s-au ocupat de casare. Procedura în fața Consiliului la 3 iunie 1999, Parlamentul Grec a adoptat Legea nr. 2721/1999, care excludea recursul în casație în fața Consiliului de Stat pentru litigiile cu un obiect financiar mai mic de 500 000 drahmes și a pronunțat anularea întregii proceduri judiciare aferente, eventual pendinte în fața acestei instanțe. Cu toate acestea, art. 52 alineatul (2) din această lege prevedea că persoanele care au fost deja prevăzute cu casiuni cu un termen de 60 de zile de la 16 septembrie 1999 (adică de la data publicării legii), pentru a susține faptul că litigiul avea un impact financiar semnificativ asupra lor, care ar justifica continuarea procedurii. La o dată nespecificată, reclamanții au fost informați că, la 5 februarie 2001, prin decizia președintelui primei Camere a Consiliului de Stat, procedurile privind recursurile lor la Casație împotriva hotărârilor n 2001/1994, 2002/1994, 2004/1994 și 2398/1994 din Curtea Administrativă de Apel fuseseră anulate în conformitate cu dispozițiile Legii nr 2721/1999 (deciziile nr. 427, 428, 429 și 430). GRIFS invocând art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, reclamanții se plâng că procedura în fața Consiliului de Stat nu a fost echitabilă. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, aceștia se plâng și de durata procedurii. În aceste condiții, chiar dacă reclamanții menționați anterior s-au ocupat ulterior de Casație, Curtea, pe lângă guvern, consideră că aceștia nu pot pretinde că au fost afectați de presupusele încălcări, deoarece, prin neglijența lor, aceștia s-au aflat în afara procedurii pe care o denunță și nu au acordat instanțelor sesizate posibilitatea de a le considera părți la litigiu. Prin urmare, acestea nu pot fi în mod clar afectate de procedura incriminată. Prin urmare, cererea, atât timp cât a fost introdusă de reclamanții nr. 10, 11, 132 și 161, trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Curtea ia notă de faptul că apelurile adresate de reclamanții n 155-160 și 162-193 au fost declarate inadmisibile de Curtea Administrativă de Primă Instanță pe motiv că decizia Tribunalului de Primă Instanță atacat nu era susceptibilă de a face recurs. În aceste condiții, chiar dacă reclamanții menționați anterior s-au prevăzut ulterior în casare, Curtea, la fel ca guvernul, consideră că aceștia nu pot pretinde că au fost afectați de presupusele încălcări, deoarece, în orice caz, nu au avut nicio șansă de a-și încheia recursul. 155-160 și 162-193, trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Reclamanții se plâng că nu au beneficiat de un proces echitabil pentru determinarea dreptului lor civil la plata unei prime pentru salariile lor, deoarece problema supusă instanțelor naționale a fost soluționată definitiv de către legiuitor și nu de către autoritatea judiciară. În special, aceștia susțin că legea nr. 2721/1999 a influențat direct soluționarea diferendului; sau, această lege a fost adoptată în timp ce recursul lor era deja în fața Consiliului de Stat. Ei invocă art. 6 alin. (1) și 13 din Convenție. Părțile relevante ale art. 6 alin. (1) din Convenție sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) la art. 13 din Convenție dispune Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul susține în primul rând că cererea este tardivă și că termenul de șase luni prevăzut în art. 35 alin. (1) din Convenție începe să curgă de la data publicării Legii nr 2721/1999, și anume 16 septembrie 1999. 427-43/2000 al Consiliului din 6 luni au făcut altceva decât să constate nulitatea procedurilor în conformitate cu dispozițiile acestei legi și nu pot fi luate în considerare la calcularea termenului de șase luni. Altfel, în cazul în care instanțele în cauză ar fi în primul rând evaluate de posibilitatea ca acestea să intre sub incidența art. 52 alin. (2) din Legea nr. 2721/1999, potrivit căruia ei ar fi putut solicita continuarea procedurii invocând problema financiară a litigiului. În ceea ce privește fondul, guvernul insistă asupra caracterului extraordinar al recursului în casare. Acesta subliniază că cauza reclamanților a fost examinată de două instanțe care dispun de deplina jurisdicție și că echitatea procedurilor care au avut loc în fața acestor instanțe nu a fost pusă în discuție în fața Curții. El susține că noua lege a fost adoptată cu scopul de a evita o congestionare excesivă a rolului Înaltei Instanțe administrative și susține că jurisprudența Curții recunoaște că legile procedurale se aplică imediat procedurilor în curs. 35-39. În opinia acestora, termenul de șase luni prevăzut în art. 35 alin. (1) din Convenție începe să curgă de la data la care Consiliul a informat Consiliul cu privire la decizia sa de a anula procedura. Acestea adaugă că nu puteau să invoce din punct de vedere financiar litigiul pentru a solicita continuarea procedurii, deoarece solicitau doar plata unor sume modice. În ceea ce privește fondul, reclamanții au trebuit să aibă acces la toate gradele de jurisdicție prevăzute de dreptul intern. Curtea nu este convinsă de argumentul guvernului, potrivit căruia cererea ar fi întârziată. Considerați ca punct de plecare pentru calcularea termenului de șase luni data publicării legii nr. 2721/1999, ar echivala cu înlocuirea rolului Consiliului de Stat, singurul organism competent să decidă soarta procedurii inițiate în fața acestuia de către reclamanți. Prin urmare, excepția de la întârzierea invocată de guvern trebuie respinsă. În ceea ce privește fondul fondului, Curtea consideră că trimiterea la cauza Brualla Gómez de la Torre În hotărârea sa din 19 decembrie 1997, citată anterior, Curtea a considerat că soluția adoptată în speță de instanțele spaniole și în speță a unui principiu general recunoscut conform căruia, cu excepția unor dispoziții exprese în sens contrar, legile de procedură se aplică imediat procedurilor în curs de desfășurare. : actualizarea ratei jurisdicției aplicabile recursurilor la casare în acest domeniu, cu scopul de a evita aglomerarea excesivă a rolului Tribunalului Suprem prin cauze de mai mică importanță. ulterior, în lacun, la examinarea cauzei recurentei de către instanța de primă instanță (...), apoi de către [o] instanță de apel, ambele dispunând de înfășurarea jurisdicției, și a ajuns la concluzia că, având în vedere specificitatea rolului pe care îl joacă Tribunalul Suprem ca instanță de Casație, se poate admite că un formal mai mare se asortează cu procedura urmată în fața sa ( Brualla Gómez de la Torre, citată anterior, p. 2956, §§ 35-39. Curtea nu face distincție în speță cu privire la nici un motiv de salcâm de la această jurisprudență. Comisia consideră că prezenta cauză este similară cu cauza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Brualla Gómez de la Torren a declarat, înainte de publicarea legii spaniole, că intenția sa de a se ocupa de casare nu poate diferenția cele două cauze, deoarece această declarație de culpă nu era expresia unei simple dorințe, ci constituia, conform legislației în vigoare, o formalitate necesară prevăzută printre celelalte condiții de admisibilitate a recursului în casare (art. 1694 din Legea spaniolă nr. În plus, Curtea amintește că, atunci când dreptul revendicat este un drept cu caracter civil, art. 6 alineatul (1) constituie o lex specialis în raport cu art. 13, ale cărui garanții sunt absorbite de aceasta (Brualla Gómez de la Torre, citată anterior, p. 2957, § 41). Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Invocând art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng, în plus, de durata procedurii. Guvernul afirmă că cauza avea o anumită complexitate, legată de numărul acțiunilor similare cu care au fost sesizate instanțele grecești și, în plus, se referă la mai multe greve ale avocaților țării, evenimente care nu sunt controlate de instanțe. El adaugă că durata procedurii în fața Consiliului de Stat nu trebuie luată în considerare, deoarece cauza nu a fost examinată pe fond. Reclamanții susțin că cauza lor nu a fost complexă și că răspunderea pentru întârzieri revine exclusiv organizării incorecte a instanțelor interne. Curtea apreciază, în lumina criteriilor prevăzute de jurisprudența sa în materie de termen rezonabil, și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest ′ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declamează admisibilitatea, toate mijloacele de fond rezervate, cauza reclamanților nr. 1-9, 12-131 și 133-154 întemeiat pe durata procedurii Declare Restul cererii inadmisibile pentru surplus. Søren Nielsen Peer Lorenzen Modululr Adjunct Președinte Lista reclamanților Georgios KOZYRIS Vassilios PETROPOULOS Nikolaos LAZARIDIS Grigorios Kytridis Georgios MALLIOPOULOS Antonios POLYTHODORAKIS Panagiotis MANTAKOS Stavros RIZOS Kiki Bouza Konstantinos GRIVAS Attanasios PAPIKOLAOU Georgios DIAKOUMAKOS Ioannis MASTAGGAKIS Nikolaos PANTAZOPOULOS Dimitrios PANTAZOPOULOS Anastasios ORPHANOUDAKIS Georgios ARAMBOS Ioannis BEKIARS Georgios PAPAKONSTANTINOU IOANIS POULAKAS Konstantinos FROSOS Androklis ZERVAKIS Leonidas SARANTIS Nikolaos KIUROS Georgios VLACHOS Stavros TSIAKAS Ioan CHITIKOUDIS Theodoros LOUKIDIS Menelaos Afranis Athanis Athanasis Koutsodimitopoos Kyriakos KATAGEORGOS Eleftherios Athanasios KONSTANTINIDIS Spyridon FLESSAS Panagis CHLOROS Georgios TSAKILES Georgios GANTZIAS Georgios RAPATZIKOS Vassilios DEMESTICHAS Panagiotis KALOUDIS Alexandros MITROPOULOS Konstantinos KOUTROBAS Christos PAPIAS Nikolaos KATIKAS Stylianos Stylianos ANDROULAKIS Dimitrios STEPHANIS Eleftherios TSAINIS Apostolos PATOPOULOS Alexandros KATSIKARIS Theodoros ROMANIDIS Anastasios SPYROPOULOS Christos REKLITIS Dimitrios PAPACHARALAMBOUS Konstantinos NIKOLETOPOULOS Alexandros SIDIROPOULOS Georgios ARHONTIS Spyridon Sereleas Nikolaos GALANIS Christos MAVROPOULOS SGOUMPOULOS Georgios GiaKOUMAKOS Vassiliki Vasiliou Dimitrios PAPADOPOULOS Vassilios AGGELOPOULOS Chrys PAPAS Vassilios KOMIOOTIS Petros VERGYRIS Sotirios MANTZO UNITI IOANnis VELENTZAS Savvas VAFIADIS Pavlos-Paikos TSOUS Panagiotis KARAGIANNIS Stavros KATSIGIANNIS Georgios Spanos Pantelis AVRAMIDIS Panagiotis STATHAKOPOULOS Adonis- Theofanis GEROMITISOS Georgios PAPAZOGLOU IULIS BANOS PEriklis KORKONTZELOS Fraggiskos PETRIDIS Spyridon KATHOULIS Spyrydon DOUIS Georgios SPYROPOULOS Spyridon SARAKINOS Konstantinos DIAMANANTIDIS KLEOPATRA EMMANOUILIDOU AGGELIKI EMMANOUIDOU PanagiOU Panagiotis KANELLEAS Georgios DIMITRAKAKIS Napoleon ALEXIOU Evangelos LAPPAS Christos PAPACHRISTIOU Konstantinos PAPOUTSIS PAPOUTIS CHRONAS IOANnis NIKOLINAS Panagiotis POLYMENEAS Nikolaos STAVROPOULOS Dimitrios CHATZIVANTIS Ioannis KOSTOULAS Christos CHAZIAGGELIDIS Ilias BAKAAS ATANAS PEPELAS Nikolaos KIOUS Dimitrios BALAS Dimitrios STAVREAS DIONYSIOS KAILAS Ioannis Dimitrios DARLASISSIS Christos NIKOLINZOS Konstantinos TZIANETOPOULOS Theocharis IOANNIDIS Georgios PAPADAS Stavros PAPADOPOULOS Georgios ZABARAS Charalambos DROOS Margaritis STAVRIDIS Efstatios TRAVLOS Konstantinos BOBOTAS Georgios MICHALAKIS PEriklis GIANNOUS Christos VAIKAMIS Dimitrios POLYMEROS Konstantinos SURKOS Maria SIGANOU Efstatios STYLIDIS Nikolaos SYRIGOS TILEMAchoS Efstaras DOMENIKOS Nikolaos KARAMINAS Andreas SURANIS Dimitrios TRAKATELIS Michail Bakas Vassilios PSYCHOGIANNIS Timotheos ROUSELATOS Ioannis STAMOULIS EVAGELOS PETROU Christos TRIGGIDIS Anna TSALTA Nikolaos TSALTAS Georgios TSALTAS Dimitrios TAGGIS Nikolaos MAVROGIANNIS Emmanouil CHALKIADAKIS Georgios TAGARIS Charalambos PERIOUNOKIS KOSmas ATHASASOU Panagiotis DIMITRIOU Konstantinos KATSAITIS Emmanouil MOULAKAKIS ATANASISIAS KOUTSIAS EVAGAGELOULOS Ilias ARGYRIS Vassilios TATSIOPOULOS Ioannis ANAGNOSTOPOULOS FILOLI KOURTI Efstatios PAPAGEORGIOU Grigorios CORONOPOULOS Emmanoulos PSATHAKIS Antonios VREFIDIS Dimitrios ANAGNOSTOPOULOS Sokratis KATHOULIS Georgios MICHALOULOS Vassilios BOURMAS Ilias SKURAS STERGOS TEGOS Aristodimos Chatzakis Pavlos ASLANIS Dimitrios VAFIADIS Georgios DIAKOUS Stylianos KATSAROOS Periklis KOUROUPIS Ioana FRAGGOULI-BENAKI Stephanos PANAGOS Konstantinos PAPADOPOULOS Petros PLYTAS Ilias TRANAKAS EVAGELOS TRYFIATIS AGGELIKI KOUFOPOULOU Konstantinos LUVRADIOTIS ELENI PASCHALIDI PANTEIMON PASCHALIDIS Andreas PETINIS Charilaos ATHAIASIOS Georgios VASSILIADIS Ilias GERMANOS Anastasis GIANOUS Antonios EFTHIOPOULOS Chrysostomis ZIOGAS Konstantinos CHUCHLIAS Athanasias POLYZOIOS Nikoloas SERAFETINIDIS Anastasios SUNDIAS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-08-29
0,98
KOZYRIS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 73669/01 présentée par Georgios KOZYRIS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 août 2002 en une chambre
CtEDO 2003-11-06
0,97
CHARMANTAS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 38302/02 présentée par Ioannis CHARMANTAS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 6 novembre 2003 en une ch
CtEDO 2005-02-10
0,96
AFFAIRE KOZYRIS ET AUTRES c. GRECE
MM. S. Spyropoulos, assesseur auprès du Conseil Juridique de l’Etat, et K. Georgiadis, auditeur auprès du Conseil Juridique de l’Etat. 3. Les requérants se plaignaient notamment, sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, de la durée
CtEDO 2001-03-22
0,95
OUZOUNIS ET 33 AUTRES ET AUTRES contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49144/99 présentée par Georgios OUZOUNIS ET 33 AUTRES et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 22 mars 2001 en une cham
CtEDO 2003-03-20
0,95
BELAOUSOF et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 66296/01 présentée par Vassilios BELAOUSOF et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 20 mars 2003 en une chambre
Sursă