AFFAIRE KOZYRIS ET AUTRES c. GRECE

AFFAIRE KOZYRIS ET AUTRES c. GRECE (CtEDO, 2005)

În cauza Kozyris și alții c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din: Dnii Loucaide președinte C.L. Rozakis Tulkens Lorenzen Vajić domnii Spielmann S.E. Jebens, judecători și ai dlui S. Nielsen, grefier de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 20 ianuarie 2005, Rend la hotărâre, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 73669/01) îndreptată împotriva Republicii Elene de o sută cincizeci și un resortisant al acestui stat ( Anagnostopoulos, avocat în barou da'é. Guvernul grec (at'o'o') este reprezentat de delegații agentului său, domnii Spiropoulos, reședința în fața Consiliului Juridic de l'a'u, și K. Georgiadis, auditor la Consiliul Juridic al statului. Reclamanții s-au plâns în special, la colțul art. 6' 1 din Convenție, durata unei proceduri administrative. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din regulament. Prin decizia din 2 octombrie 2003, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. Atât reclamanții, cât și guvernul au prezentat observații scrise pe fond [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere se referă la procedurile inițiate de solicitanți, militari pensionați sau de titularii acestora, în vederea obținerii unei prime de ajustare a cuantumului pensiilor lor. Aceste cereri au fost respinse, într-o primă etapă, prin deciziile consiliului de administrație al La 24 octombrie 1989, recurentele au sesizat Tribunalul Administrativ de Primă Instană din Luxemburg cu privire la aciunea împotriva deciziilor menionate anterior. 10. La 31 octombrie 1990, tribunalul le-a respins aciunea ca fiind nefondată (jugările nr. 13812/1990, 13813/1990 și 13815/1990). 11. La 11 aprilie 1991, solicitanii au introdus recursul la hotărârile menionate anterior. 12. Iulie 1994, Curtea Administrativă de Apel a respins apelurile ca fiind nefondate (jurisdicțiile n 2001/1994, 2002/1994 și 2004/1994). 13. La 13 februarie 1995, reclamanții s-au ocupat de casare. 14. La 3 iunie 1999, Parlamentul Grec a adoptat Legea nr 2721/1999, care excludea recursul în Casație în fața Consiliului de Stat pentru litigiile cu un obiect financiar mai mic de 500 000 drahme și a pronunțat anularea întregii proceduri judiciare aferente, eventual pendinte în fața acestei instanțe. Cu toate acestea, art. 52 alineatul (2) din această lege prevedea că persoanele care au fost deja prevăzute cu casiuni cu un termen de 60 de zile de la 16 septembrie 1999 (adică de la data publicării legii), pentru a susține faptul că litigiul avea un impact financiar semnificativ asupra lor, care ar justifica continuarea procedurii. La o dată nespecificată, reclamanții au fost informați că, la 5 februarie 2001, prin decizia președintelui primei Camere a Consiliului de Stat, procedurile privind recursurile lor la Casație împotriva hotărârilor n 2001/1994, 2002/1994 și 2004/1994 din Curtea Administrativă de Apel au fost anulate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 2721/1999 (deciziile nr. 427, 428 și 430). În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel de cuvinte au dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) El susține că cauza avea o anumită complexitate, legată de numărul acțiunilor similare cu care au fost sesizate instanțele grecești și, în plus, se referă la mai multe greve ale avocaților țării, evenimente care nu sunt controlate de instanțe. El adaugă că durata procedurii în fața Consiliului de Stat nu trebuie luată în considerare, deoarece cauza nu a fost examinată pe fond. 18. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 24 octombrie 1989, cu sesizarea instanței administrative de la retea și sa încheiat la 5 februarie 2001, împreună cu deciziile Consiliului de Stat privind anularea instanței. Prin urmare, aceasta a durat unsprezece ani, trei luni și douăsprezece zile, pentru trei grade de jurisdicție. 19. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face recurs apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentelor și cel al autorităților competente, precum și de sfera litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDH 2000-VII. 20. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea cauza Frydlender citată anterior 21. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 24. Guvernul afirmă că o constatare de încălcare ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă. 25. Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, după cum dorește art. 41 din Convenție, aceasta le acordă în comun 75 500 EUR în acest sens, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit. Prospături și cheltuieli de judecată 26. Reclamanții solicită, de asemenea, 3 400 EUR fiecare pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și a Curții. Ele nu produc nicio factură sau notă de plată. 27. Guvernul afirmă că nu există nicio legătură de cauzalitate între costurile suportate în fața instanțelor interne și durata procedurii și consideră că suma totală alocată reclamanților pentru nevoile reprezentării lor în fața Curții nu poate depăși 1 000 EUR. 28. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 54, CEDH 2000-XI 29. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în Grecia, Curtea a considerat deja că lungimea unei proceduri ar putea duce la o creștere a cheltuielilor și cheltuielilor de judecată ale reclamantului în fața instanțelor interne și că trebuie, prin urmare, să se țină seama de acestea (a se vedea, printre altele, Hotărârea din 25 iunie 1987, seria A n 119-A, p. 15, § 37). Cu toate acestea, în cazul de față, Curtea constată că reclamanții nu produc nicio factură în ceea ce privește cheltuielile suportate în fața instanțelor sesizate; prin urmare, această parte din pretențiile lor trebuie respinsă. În ceea ce privește cheltuielile suportate pentru nevoile reprezentării reclamanților în fața acesteia, Curtea constată că pretențiile acestora nu sunt nici detaliate, nici însoțite de documentele justificative necesare. Prin urmare, este necesar să se dea curs cererii acestora și în acest sens. Interesele moratoriu 30. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 75 500 EUR (șasezeci și cinci de mii cinci sute de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 10 februarie 2005 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 77 alineatul (3) din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Loukis Loucaide Moduleer Președinte Lista reclamanților Georgios KOZYRIS Vassilios PETROPOULOS Nikolaos LAZARIDIS Grigorios KYTRIDIS Georgios MALLIOPOULOS Antonios POLYTHODORAKIS Panagiotis MANTAKOS Stavros RIZOS Kiki BOUZA Georgios DIAKOUMAKOS Ioan MASTAGGAKIS Nikolaos PANTAZOPOULOS Dimitrios PANTAZOPOULOS Anastasios ORPHANOUDAKIS Georgios ARAMBOS Ioannis BEKIARS Georgios PAPAKONSTANTINOU IOANIS POULAKAS Konstantinos FROSOS Androklis ZERVAKIS Leonidas SARANTIS Nikolaos KIUROS Georgios VLACHOS Stavros TSIAKAS Ioan CHITIKOUDIS Theodoros LOUKIDIS Menelaos Afranis Athanis Athanasis Koutsodimitopoos Kyriakos KATAGEORGOS Eleftherios Athanasios KONSTANTINIDIS Spyridon FLESSAS Panagis CHLOROS Georgios TSAKILES Georgios GANTZIAS Georgios RAPATZIKOS Vassilios DEMESTICHAS Panagiotis KALOUDIS Alexandros MITROPOULOS Konstantinos KOUTROBAS Christos PAPIAS Nikolaos KATIKAS Stylianos Stylianos ANDROULAKIS Dimitrios STEPHANIS Eleftherios TSAINIS Apostolos PATOPOULOS Alexandros KATSIKARIS Theodoros ROMANIDIS Anastasios SPYROPOULOS Christos REKLITIS Dimitrios PAPACHARALAMBOUS Konstantinos NIKOLETOPOULOS Alexandros SIDIROPOULOS Georgios ARHONTIS Spyridon Sereleas Nikolaos GALANIS Christos MAVROPOULOS SGOUMPOULOS Georgios GiaKOUMAKOS Vassiliki Vasiliou Dimitrios PAPADOPOULOS Vassilios AGGELOPOULOS Chrys PAPAS Vassilios KOMIOOTIS Petros VERGYRIS Sotirios MANTZO UNITI IOANnis VELENTZAS Savvas VAFIADIS Pavlos-Paikos TSOUS Panagiotis KARAGIANNIS Stavros KATSIGIANNIS Georgios Spanos Pantelis AVRAMIDIS Panagiotis STATHAKOPOULOS Adonis- Theofanis GEROMITISOS Georgios PAPAZOGLOU IULIS BANOS PEriklis KORKONTZELOS Fraggiskos PETRIDIS Spyridon KATHOULIS Spyrydon DOUIS Georgios SPYROPOULOS Spyridon SARAKINOS Konstantinos DIAMANANTIDIS KLEOPATRA EMMANOUILIDOU AGGELIKI EMMANOUIDOU PanagiOU Panagiotis KANELLEAS Georgios DIMITRAKAKIS Napoleon ALEXIOU Evangelos LAPPAS Christos PAPACHRISTIOU Konstantinos PAPOUTSIS PAPOUTIS CHRONAS IOANnis NIKOLINAS Panagiotis POLYMENEAS Nikolaos STAVROPOULOS Dimitrios CHATZIVANTIS Ioannis KOSTOULAS Christos CHAZIAGGELIDIS Ilias BAKAAS ATANAS PEPELAS Nikolaos KIOUS Dimitrios BALAS Dimitrios STAVREAS DIONYSIOS KAILAS Ioannis Dimitrios DARLASISSIS Christos NIKOLINZOS Konstantinos TZIANETOPOULOS Theocharis IOANNIDIS Georgios PAPADAS Stavros PAPADOPOULOS Georgios ZABARAS Charalambos DROOS Margaritis STAVRIDIS Efstatios TRAVLOS Konstantinos BOBOTAS Georgios MICHALAKIS PEriklis GIANNOUS Christos VAIKAMIS Dimitrios POLYMEROS Konstantinos SURKOS Maria SIGANOU Efstatios STYLIDIS Nikolaos SYRIGOS TILEMAchoS Efstaras DOMENIKOS Nikolaos KARAMINAS Andreas SURANIS MICHAIL BAKAS Vassilios PSYCHOGIANNIS Timotheos ROUSELATOS Ioannis STAMOLIS EVAGELOS PETROU Christos TRIGGIDIS Anna TSALTA Nikolaos TSALTAS Georgios TSALTAS Dimitrios TAGGIS Nikolaos MAVROGIANNIS Emmanouil CHALKIADAKIS Georgios TAGARIS CARALAGIS PERIOUNOKIS KOSmas ATHASASIOU Panagiotis DIMITRIO KOSTANTINOS KATSAITIS EMAMANOIL MOULAKIS ATANASIS Evaggelos GRAMMATIKOPOULOS Ilias ARGYRIS Vassilios TATSIOPOULOS

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE KOZYRIS ET AUTRES c. GRÈCE

(Requête n

o

73669/01)

ARRÊT

STRASBOURG

10 février 2005

DÉFINITIF

10/05/2005

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article

44 §

2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Kozyris et autres c. Grèce,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de

:

MM.

L.

Loucaides

,

président

,

C.L.

Rozakis

,

M

me

F.

Tulkens

,

M.

P.

Lorenzen

,

M

me

N.

Vajić

,

MM.

D.

Spielmann

,

S.E.

Jebens,

juges

,

et de M. S.

Nielsen,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 20 janvier 2005,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

73669/01) dirigée contre la République hellénique par cent cinquante et un ressortissants de cet Etat («

les requérants

»), dont les noms figurent ci-joint en annexe, qui ont saisi la Cour le 1

er

août 2001 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Les requérants sont représentés par M

e

N.

Anagnostopoulos, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement grec («

le Gouvernement

») est représenté par les délégués de son agent, MM.

S.

Spyropoulos, assesseur auprès du Conseil Juridique de l’Etat, et K. Georgiadis, auditeur auprès du Conseil Juridique de l’Etat.

3.

Les requérants se plaignaient notamment, sous l’angle de l’article 6 §

1 de la Convention, de la durée d’une procédure administrative.

4.

La requête a été attribuée à la première section de la Cour (article

52 §

1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d’examiner l’affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l’article 26 § 1 du règlement.

5.

Par une décision du 2 octobre 2003, la Cour a déclaré la requête partiellement recevable.

6.

Tant les requérants que le Gouvernement ont déposé des observations écrites sur le fond de l’affaire (article

59 §

1 du règlement).

EN FAIT

7.

La présente requête porte sur les procédures engagées par les requérants, militaires à la retraite ou leurs ayants droit, en vue d’obtenir une prime de réajustement du montant de leurs pensions.

8.

Ces demandes furent, dans un premier stade, rejetées par décisions du conseil d’administration de la Caisse d’Entraide de l’Armée (Ταμείο Αλληλοβοηθείας Στρατού).

9.

Le 24 octobre 1989, les requérants saisirent le tribunal administratif de première instance d’Athènes d’un recours contre les décisions susmentionnées.

10.

Le 31 octobre 1990, le tribunal rejeta leur action comme étant dénuée de fondement (jugements n

os

13812/1990, 13813/1990 et 13815/1990).

11.

Le 11 avril 1991, les requérants interjetèrent appel des jugements susmentionnés.

12.

Le 1

er

juillet 1994, la cour administrative d’appel rejeta les appels comme étant dénués de fondement (jugements n

os

2001/1994, 2002/1994 et 2004/1994).

13.

Le 13 février 1995, les requérants se pourvurent en cassation.

14.

Le 3 juin 1999, le Parlement grec adopta la loi n

o

2721/1999 qui excluait le pourvoi en cassation devant le Conseil d’Etat pour les litiges ayant un objet financier inférieur à 500

000

drachmes et prononçait l’annulation de toute la procédure judiciaire y afférente éventuellement pendante devant cette juridiction. L’article 52 § 2 de cette loi prévoyait toutefois que les personnes s’étant déjà pourvues en cassation disposaient d’un délai de soixante jours à compter du 16 septembre 1999 (c’est-à-dire à partir de la date de publication de la loi), pour faire valoir le fait que le litige avait pour elles d’importantes répercussions financières qui justifieraient la continuation de la procédure. Les requérants ne se prévalurent pas de cette possibilité.

15.

A une date non précisée, les requérants furent informés que le 5

février 2001, par décision du président de la première chambre du Conseil d’Etat, les procédures portant sur leurs pourvois en cassation contre les jugements n

os

2001/1994, 2002/1994 et 2004/1994 de la cour administrative d’appel avaient été annulées en application des dispositions de la loi n

o

2721/1999 (décisions n

os

427, 428 et 430).

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

16.

Les requérants allèguent que la durée de la procédure a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé

:

«Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)»

17.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. Il affirme que l’affaire présentait une certaine complexité, liée au nombre des actions similaires dont furent saisis les tribunaux grecs. Il se réfère en outre à plusieurs grèves des avocats du pays, événements qui échappent au contrôle des tribunaux. Il ajoute que la durée de la procédure devant le Conseil d’Etat ne doit pas être prise en considération, car l’affaire n’a pas été examinée sur le fond.

18.

La période à considérer a débuté le 24 octobre 1989, avec la saisine du tribunal administratif d’Athènes et s’est terminée le 5 février 2001, avec les décisions du Conseil d’Etat prononçant l’annulation de l’instance. Elle a donc duré onze ans, trois mois et douze jours, pour trois degrés de juridiction.

19.

La Cour rappelle que le caractère raisonnable de la durée d’une procédure s’apprécie suivant les circonstances de la cause et eu égard aux critères consacrés par sa jurisprudence, en particulier la complexité de l’affaire, le comportement des requérantes et celui des autorités compétentes ainsi que l’enjeu du litige pour les intéressés (voir, parmi beaucoup d’autres,

Frydlender c. France

[GC], n

o

30979/96, § 43, CEDH 2000-VII).

20.

La Cour a traité à maintes reprises d’affaires soulevant des questions semblables à celle du cas d’espèce et a constaté la violation de l’article

6 §

1 de la Convention (voir l’affaire

Frydlender

précitée).

21.

Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour considère que le Gouvernement n’a exposé aucun fait ni argument pouvant mener à une conclusion différente dans le cas présent. Compte tenu de sa jurisprudence en la matière, la Cour estime qu’en l’espèce la durée de la procédure litigieuse est excessive et ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

».

Partant, il y a eu violation de l’article 6 § 1.

II.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

22.

Aux termes de l

’

article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

23.

Les requérants réclament 3

000 euros (EUR) chacun au titre du préjudice moral qu’ils auraient subi.

24.

Le Gouvernement affirme qu’un constat de violation constituerait en soi une satisfaction équitable suffisante.

25.

La Cour estime que les requérants ont subi un tort moral certain. Statuant en équité, comme le veut l’article 41 de la Convention, elle leur accorde conjointement 75

500 EUR à ce titre, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt.

B.

Frais et dépens

26.

Les requérants demandent également 3

400 EUR chacun pour les frais et dépens encourus devant les juridictions internes et la Cour. Ils ne produisent aucune facture ou note d’honoraires.

27.

Le Gouvernement affirme qu’il n’existe aucun lien de causalité entre les frais encourus devant les juridictions internes et la durée de la procédure. Il estime que la somme globale allouée aux requérants pour les besoins de leur représentation devant la Cour ne saurait dépasser 1

000 EUR.

28.

Selon la jurisprudence constante de la Cour, l’allocation de frais et dépens au titre de l’article 41 présuppose que se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et, de plus, le caractère raisonnable de leur taux (

Iatridis c.

Grèce

(satisfaction équitable) [GC], n

o

31107/96, § 54, CEDH 2000-XI).

29.

S’agissant des frais et dépens encourus en Grèce, la Cour a déjà jugé que la longueur d’une procédure pouvait entraîner une augmentation des frais et dépens du requérant devant les juridictions internes et qu’il convient donc d’en tenir compte (voir, entre autres,

Capuano c. Italie

, arrêt du 25

juin 1987, série A n

o

119-A, p. 15, §

37). Toutefois, dans le cas d’espèce, la Cour note que les requérants ne produisent aucune facture en ce qui concerne les frais engagés devant les juridictions saisies. Il y a donc lieu de rejeter cette partie de leurs prétentions. En ce qui concerne les frais exposés pour les besoins de la représentation des requérants devant elle, la Cour observe que les prétentions de ces derniers ne sont ni détaillées ni accompagnées des justificatifs nécessaires. Il convient donc d’écarter leur demande sur ce point également.

C.

Intérêts moratoires

30.

La Cour juge approprié de baser le taux des intérêts moratoires sur le taux d’intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne majoré de trois points de pourcentage.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

;

2.

Dit

a)

que l

’

Etat défendeur doit verser conjointement aux requérants, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44

§

2 de la Convention, 75

500 EUR (soixante-quinze mille cinq cents euros) pour dommage moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt

;

b)

qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage

;

3.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 10 février 2005 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Søren

Nielsen

Loukis

Loucaides

Greffier

Président

Liste des requérants

Georgios KOZYRIS

Vassilios PETROPOULOS

Nikolaos LAZARIDIS

Grigorios KYTRIDIS

Georgios MALLIOPOULOS

Antonios POLYTHODORAKIS

Panagiotis MANTAKOS

Stavros RIZOS

Kiki BOUZA

Georgios DIAKOUMAKOS

Ioannis MASTAGGAKIS

Nikolaos PANTAZOPOULOS

Dimitrios PANTAZOPOULOS

Anastasios ORPHANOUDAKIS

Georgios ARAMBOS

Ioannis BEKIARIS

Georgios PAPAKONSTANTINOU

Ioannis POULAKAS

Konstantinos FROUSSOS

Androklis ZERVAKIS

Leonidas SARANTIS

Nikolaos KIOUROS

Georgios VLACHOS

Stavros TSIONAKAS

Ioannis CHITIKOUDIS

Theodoros LOUKIDIS

Menelaos AFENDRIS

Athanasios KOUTSODIMITROPOULOS

Kyriakos KATAGEORGOS

Eleftherios ZIDROS

Athanasios KONSTANTINIDIS

Spyridon FLESSAS

Panagis CHLOROS

Georgios TSAKIRIS

Georgios GANTZIAS

Georgios RAPATZIKOS

Vassilios DEMESTICHAS

Panagiotis KALOUDIS

Alexandros MITROPOULOS

Konstantinos KOUTROUBAS

Christos PAPIAS

Nikolaos KATSIKAS

Stylianos ANDROULAKIS

Dimitrios STEPHANIS

Eleftherios TSAÏNIS

Apostolos PATSOPOULOS

Alexandros KATSIKARIS

Theodoros ROMANIDIS

Anastasios SPYROPOULOS

Christos REKLITIS

Dimitrios PAPACHARALAMBOUS

Konstantinos NIKOLETOPOULOS

Alexandros SIDIROPOULOS

Georgios ARCHONTIS

Spyridon SERELEAS

Nikolaos GALANIS

Christos MAVROPOULOS

Sotirios SGOUMBOPOULOS

Georgios GIAKOUMAKOS

Vassiliki VASSILIOU

Dimitrios PAPADOPOULOS

Vassilios AGGELOPOULOS

Chrysanthos PAPPAS

Vassilios KOMIOTIS

Petros VERGYRIS

Sotirios MANTZOUNIS

Ioannis VELENTZAS

Savvas VAFIADIS

Pavlos-Paikos TSOUMIS

Panagiotis KARAGIANNIS

Stavros KATSIGIANNIS

Georgios SPANOS

Pantelis AVRAMIDIS

Panagiotis STATHAKOPOULOS

Adonis-Theofanis GEROMITSOS

Georgios PAPAZOGLOU

Ioulios BANOS

Periklis KORKONTZELOS

Fraggiskos PETRIDIS

Spyridon KATSOULIS

Spyridon DOUIS

Georgios SPYROPOULOS

Spyridon SARAKINOS

Konstantinos DIAMANTIDIS

Kleopatra EMMANOUILIDOU

Aggeliki EMMANOUILIDOU

Panagiotis KANELLEAS

Georgios DIMITRAKAKIS

Napoleon ALEXIOU

Evaggelos LAPPAS

Christos PAPACHRISTOU

Konstantinos PAPOUTSIS

Panagiotis CHRONAS

Ioannis NIKOLINAS

Panagiotis POLYMENEAS

Nikolaos STAVROPOULOS

Dimitrios CHATZIVANTSIDIS

Ioannis KOSTOULAS

Christos CHAZIAGGELIDIS

Ilias BAKAS

Athanasios PEPELAS

Nikolaos KIOUSIS

Dimitrios BALASIS

Dimitrios STAVREAS

Dionysios KAILAS

Ioannis ZAMANIS

Dimitrios DARLASIS

Christos NIKOLENTZOS

Konstantinos TZIANETOPOULOS

Theocharis IOANNIDIS

Georgios PAPADAS

Stavros PAPADOPOULOS

Georgios ZABARAS

Charalambos DROSOS

Margaritis STAVRIDIS

Efstathios TRAVLOS

Konstantinos BOBOTAS

Georgios MICHALAKIS

Periklis GIANNOUSIS

Christos VAIKAMIS

Dimitrios POLYMEROS

Konstantinos SOUKOS

Maria SIGANOU

Efstathios STYLIDIS

Nikolaos SYRIGOS

Tilemachos KATSARAS

Efstratios DOMENIKOS

Nikolaos KARAMINAS

Andreas SOURANIS

Michaïl BAKAS

Vassilios PSYCHOGIANNIS

Timotheos ROUSELATOS

Ioannis STAMOULIS

Evaggelos PETROU

Christos TRIGGIDIS

Anna TSALTA

Nikolaos TSALTAS

Georgios TSALTAS

Dimitrios TAGGIS

Nikolaos MAVROGIANNIS

Emmanouil CHALKIADAKIS

Georgios TAGARIS

Charalambos PERIOUNOKIS

Kosmas ATHANASIOU

Panagiotis DIMITRIOU

Konstantinos KATSAÏTIS

Emmanouil MOULAKAKIS

Athanasios KOUTSIAS

Evaggelos GRAMMATIKOPOULOS

Ilias ARGYRIS

Vassilios TATSIOPOULOS