Sessa împotriva Italiei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52959/99 prezentate de Michele Sessa împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 22 martie 2001 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonp Agha judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 20 septembrie 1997 și înregistrată la 26 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1929 și rezident la S. Agnello (Naples). La 16 octombrie 1982, reclamantul și cinci persoane i-au atribuit domnului A. și domnului A. în fața Tribunalului din Napoli pentru a obține înapoierea la status quo ante.

Un teren și repararea daunelor suferite ca urmare a comportamentului acestora din urmă. Punerea în aplicare a cazului a început la 16 decembrie 1982. Din cele nouăsprezece audieri stabilite între 3 februarie 1983 și 8 februarie 1990 patru au vizat depunerea documentelor, alte opt experți, două s-au referit la admiterea martorilor, trei au fost amânate la cererea părților și două au fost date din oficiu. La 3 aprilie 1990, părțile au solicitat o expertiză suplimentară. Printr-o ordonanță din 4 martie 1991, al cărei text a fost depus la grefă la 6 martie 1991, judecătorul a respins cererea menționată și a fixat ședința pentru prezentarea concluziilor la 2 mai 1991. Ședința pledoariilor a fost stabilită la 29 aprilie 1992. printr-o hotărâre din 25 mai 1992, al cărei text a fost depus la grefă la 20 martie 1993, judecătorul a acceptat parțial cererile reclamantului.

A. și dl A. au făcut apel la Curtea de Apel din Napoli. Reclamantul a făcut un apel incident. Instrucțiunea a început la 23 iunie 1994 și părțile și-au prezentat concluziile la 6 aprilie 1995. Ședința pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 2 decembrie 1996. printr-o hotărâre din 9 aprilie 1995. octombrie 1996, al cărui text a fost depus la grefa din 7 noiembrie 1996, Curtea de Apel a anulat hotărârea Tribunalului din Napoli pentru încălcarea principiului respectării contradictoriei și a ordonat reclamantului să reia procedura în fața instanței competente. La 11 octombrie 1997, reclamantul a reînceput procedura în fața Tribunalului din Torre Annunziata, care fusese instituit între timp.

Punerea în practică a început la 19 ianuarie 1998. După o trimitere solicitată de părți, la 15 februarie 1999 acestea au solicitat admiterea martorilor și judecătorul s-a rezervat. Printr-o ordonanță din 18 februarie 1999, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, judecătorul a aprobat audierea martorilor, a numit un expert și a amânat cazul la 22 aprilie 1999. În ziua următoare, au fost audiați martori, judecătorul a numit un alt expert și a fixat la răcoare la 14 octombrie 1999. La 20 octombrie 1999, a avut loc o audiere și judecătorul a retrimis cauza la 24 aprilie 2000 pentru audierea martorilor. La 20 iulie 2000, a avut loc o audiere, iar judecătorul a ordonat reunirea prezentei cauze cu o altă cauză din cauza conexității lor obiective.

În aceeași zi, el a retrimis cauza la 2 octombrie 2000 pentru a-l putea preveni pe președintele Tribunalului de joncțiune. Această procedură, care a început la 16 octombrie 1982 și era încă în curs de desfășurare la 10 ianuarie 2001, a durat deja mai mult de 18 ani și două luni pentru două instanțe. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspundea cerinței termenului rezonabil. Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVAVABILĂ toate mijloacele de fond rezervate. Vincent B erger Georg Ress personal Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52959/99 présentée par Michele Sessa contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 22 mars 2001 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , I. Cabral Barreto , M me N. Vajić , M. M. Pellonpää , juges , et de M. V. B erger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 20 septembre 1997 et enregistrée le 26 novembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1929 et résidant à S. Agnello (Naples). Le 16 octobre 1982, le requérant et cinq personnes assignèrent M me A. et M. A. devant le tribunal de Naples afin d'obtenir le retour au statu quo ante d'un terrain et la réparation des dommages subis suite au comportement de ces derniers.

La mise en état de l'affaire commença le 16 décembre 1982. Des dix-neuf audiences fixées entre le 3 février 1983 et le 8 février 1990, quatre concernèrent le dépôt de documents, huit autres une expertise, deux concernèrent l'admission de témoins, trois furent reportées à la demande des parties et deux furent remises d'office. Le 3 avril 1990, les parties demandèrent un complément d'expertise. Par une ordonnance du 4 mars 1991, dont le texte fut déposé au greffe le 6 mars 1991, le juge rejeta ladite demande et fixa l'audience pour la présentation des conclusions au 2 mai 1991. L'audience de plaidoiries fut fixée au 29 avril 1992. Par un jugement du 25 mai 1992, dont le texte fut déposé au greffe le 20 mars 1993, le juge fit en partie droit aux demandes du requérant.

Le 26 mars 1994, M me A. et M. A. interjetèrent appel devant la cour d'appel de Naples. Le requérant fit un appel incident. L'instruction commença le 23 juin 1994 et les parties présentèrent leurs conclusions le 6 avril 1995. L'audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 2 décembre 1996. Par un arrêt du 9 octobre 1996, dont le texte fut déposé au greffe le 7 novembre 1996, la cour d'appel annula le jugement du tribunal de Naples pour violation du principe du respect du contradictoire et ordonna au requérant de reprendre la procédure devant le tribunal compétent. Le 11 octobre 1997, le requérant reprit la procédure devant le tribunal de Torre Annunziata, qui avait été instauré entre-temps.

La mise en état commença le 19 janvier 1998. Après un renvoi demandé par les parties, le 15 février 1999 celles-ci demandèrent l'admission de témoins et le juge se réserva. Par une ordonnance du 18 février 1999, dont le texte fut déposé au greffe le même jour, le juge admit l'audition de témoins, nomma un expert et ajourna l'affaire au 22 avril 1999. Le jour venu, des témoins furent entendus, le juge nomma un autre expert et fixa l’audience au 14 octobre 1999. Le 20 octobre 1999, une audience se tint et le juge renvoya l’affaire au 24 avril 2000 pour l’audition de témoins. L’affaire fut ensuite renvoyée d’abord au 8 mai 2000 et ensuite au 19 juin 2000. Ce jour là, le juge ajourna l’affaire au 6 novembre 2000 pour l’audition de témoins.

Le 20 juillet 2000, une audience se tint et le juge ordonna la jonction de la présente affaire avec une autre en raison de leur connexité objective. Le même jour, il renvoya l’affaire au 2 octobre 2000 afin de pouvoir prévenir le président du tribunal de la jonction. A l’audience du 6 novembre 2000, des témoins furent entendus et le juge fixa l’audience de plaidoiries au 10 janvier 2001. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 16 octobre 1982 et était encore pendante au 10 janvier 2001, avait à cette date déjà duré plus de dix-huit ans et deux mois pour deux instances. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Vincent B erger Georg Ress Greffier Président