VENTRONE contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52960/99 prezentate de Ida și Francesco Ventrone împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 22 martie 2001 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpääj judecători și de V. B erger, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 27 decembrie 1997 și înregistrată la 26 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând ca reclamanții să fie cetățeni italieni, născuți în 1939 și, respectiv, 1944 și rezidenți la Roma și cazerta. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Tullio Gagliani, avocat la Roma. La 2 iulie 1991, reclamanții, moștenitorii M. Dl V., l-au numit pe dl V. în fața Tribunalului din Santa Maria Capua Vetere pentru a se asigura că mandatul dlui V. a încetat și au solicitat ca acesta din urmă să fie condamnat să prezinte raportul activității sale, precum și restituirea a ceea ce primise din cauza mandatului și reparării daunelor suferite. Acuzarea a început la 15 octombrie 1991 și, printr-o ordonanță din aceeași zi, judecătorul de punere în funcțiune le-a ordonat reclamanților să depună documente la dosar și a amânat cazul la 6 februarie 1992. După trei audieri, în cursul cărora reclamanții au insistat asupra cererii lor de a obține prezentarea raportului de activitate al pârâtului, la 25 februarie 1993, acestea au vărsat documente la dosar. La 11 mai 1993, dl V. a prezentat raportul. În iunie 1993, reclamanții l-au contestat pe acesta. După o audiere, printr-o ordonanță din 12 iulie 1993, judecătorul de punere în stare de judecată a transmis instanței dosarul în vederea obținerii unei decizii privind suspendarea prezentei cauze, în așteptarea la termen a unei alte proceduri pendinte între aceleași părți. La 8 octombrie 1993, Tribunalul a dispus suspendarea menționată. Printr-o ordonanță din 28 octombrie 1993, aceeași instanță, pronunțându-se în a doua cauză, a ordonat reunirea celor două proceduri. La 28 ianuarie 1994, reclamanții au prezentat o cerere de stabilire a datei pentru continuarea procedurii de către președintele Tribunalului. La 8 februarie 1994, acesta din urmă a stabilit data de 7 Octombrie 1997. La 23 februarie 1996, reclamanții au depus o cerere pentru ca data la care a fost încuviințată să fie avansată. La 7 martie 1996, președintele a înaintat data la 16 iulie 1996. După două ședințe, printr-o ordonanță din 30 aprilie 1997 judecătorul de punere în stare de arest a fixat la tribunal pentru prezentarea concluziilor la 1 iulie 1997. În ziua următoare, în fața camerei competente s-a stabilit interdicția la 15 mai 2000 privind durata procedurii în litigiu. Această procedură, care a început la 2 iulie 1991 și era încă în curs de desfășurare la 15 mai 2000, a durat deja un pic mai mult de opt ani și zece luni pentru o instanță. Potrivit reclamanților, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVAVABILĂ toate mijloacele de fond rezervate. Vincent B erger Georg Ress personal Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52960/99

présentée par Ida et Francesco Ventrone

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 22

mars

2001 en une chambre composée de

MM.

G.

Ress

,

président

,

A.

Pastor Ridruejo

,

L.

Caflisch

,

J.

Makarczyk

,

I.

Cabral Barreto

,

M

me

N.

Vajić

,

M.

M.

Pellonpää

,

juges

,

et de

M.

V. B

erger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 27 décembre 1997 et enregistrée le 26

novembre 1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1939 et 1944 et résidant à Rome et Caserte. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

Tullio Gagliani, avocat à Rome.

Le 2 juillet 1991, les requérants, héritiers de M

me

M. V., assignèrent M

e

F.

V. devant le tribunal de Santa Maria Capua Vetere afin de faire constater la cessation du mandat que M

me

M. V. avait donné à celui-ci. Ils demandaient également la condamnation de ce dernier à présenter le compte rendu de son activité ainsi que la restitution de ce qu’il avait reçu en raison du mandat et la réparation des dommages subis.

La mise en état de l’affaire commença le 15 octobre 1991. Par une ordonnance du même jour, le juge de la mise en état ordonna aux requérants de verser des documents au dossier et ajourna l’affaire au 6 février 1992. Après trois audiences, au cours desquelles les requérants insistèrent sur leur demande tendant à obtenir la présentation du compte rendu de l’activité du défendeur, le 25 février 1993 ceux-ci versèrent des documents au dossier. Le 11

mai 1993, M

e

F.

V. déposa le compte rendu. Le 1

er

juin 1993, les requérants contestèrent celui-ci. Après une audience, par une ordonnance du 12 juillet 1993, le juge de la mise en état transmit le dossier au tribunal afin d’obtenir une décision concernant la suspension de la présente affaire, dans l’attente de l’issue d’une autre procédure pendante entre les mêmes parties. Le 8

octobre 1993, le tribunal ordonna ladite suspension.

Par une ordonnance du 28 octobre 1993, le même tribunal, en se prononçant dans la deuxième affaire, ordonna la jonction des deux procédures. Le 28 janvier 1994, les requérants présentèrent une demande tendant à ce que le président du tribunal fixe la date pour la continuation de la procédure. Le 8 février 1994, ce dernier fixa la date au 7

octobre 1997. Le 23 février 1996, les requérants présentèrent une demande à ce que la date de l’audience fût avancée. Le 7 mars 1996, le président avança la date au 16 juillet 1996. Après deux audiences, par une ordonnance du 30 avril 1997 le juge de la mise en état fixa l’audience pour la présentation des conclusions au 1

er

juillet 1997. Le jour venu, l’audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 15 mai 2000.

EN DROIT

Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 2 juillet 1991 et était encore pendante au 15 mai 2000, avait à cette date déjà duré un peu plus de huit ans et dix mois pour une instance.

Selon les requérants, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Vincent B

erger

Georg

Ress

Greffier

Président