R.L. contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52971/99 prezentate de R.L. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 22 martie 2001 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpääjjjj și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 15 ianuarie 1998 și înregistrată la 26 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face ca următoarea decizie să fie făcută de către reclamantă, este un cetățean italian, născut în 1910 și rezident în San Giovanni Gemini (Agrigente). Luigi Lo Scrudato, avocat în San Giovanni Gemini (Agrigente). Ea a decedat la 9 aprilie 2000. Printr-o scrisoare din 12 mai 2000, Maria Carmela Catarella și domnul Salvatore Catarella, moștenitorii recurentei, au indicat că doresc să continue procedura în fața Curții la 17 aprilie 1987, reclamanta și M. Dl L. au formulat o acțiune în legătură cu grefa judecătorului de judecată din Cammarata împotriva domnului L. și a domnului R., în vederea obținerii unei dețineri în cadrul terenului acestora. La data de 28 aprilie 1987, când judecătorul a stabilit data raidului la fața locului la 22 mai 1987, reclamanta i-a cerut judecătorului să numească un expert și, printr-o ordonanță din 27 mai 1987, judecătorul a numit un expert care a depus jurământul la 9 iunie 1987. iulie 1987, judecătorul a cerut grefei să solicite depunerea raportului de expertiză și a amânat cazul la 8 La data respectivă, inculpații au solicitat o trimitere și judecătorul a amânat cazul la 10 august 1987. După o trimitere din oficiu, la 13 august 1987, judecătorul de instanță a emis o ordonanță privind constituirea provizorie a unei servitute de trecere și a stabilit un termen de 90 de zile pentru a relua procedura în fața instanței, în ceea ce privește fondul cauzei. La 25 septembrie 1987, inculpații au reînceput procedura în fața instanței judecătorești agregătoare pentru a obține revocarea ordonanței judecătorului de judecată, precum și suspendarea executării acesteia. noiembrie 1987, data la care judecătorul de punere în funcțiune a solicitat grefei să depună la dosar actele examinate de judecătorul de judecată și a amânat cazul la 27 mai 1988. 1987, inculpații au depus o acțiune în fața instanței judecătorești din statul membru în cauză pentru a obține revocarea ordonanței judecătorului de judecată sau suspendarea executării acesteia. În urma ședinței din 15 ianuarie 1988, printr-o ordonanță din 19 ianuarie 1988, judecătorul a respins această cerere. Mai 1988, reclamanta a solicitat audierea martorilor și judecătorul s-a reținut. Prin ordonanța din 22 septembrie 1988, judecătorul a respins cererea menționată anterior și a amânat cazul la 3 februarie 1989. Această audiere a fost amânată din oficiu la 24 februarie 1989. noiembrie 1989 din cauza mutației judecătorului. În acea zi, ședința a fost retrimisă din cauza absenței părților care nu fuseseră informate cu privire la mutația judecătorului. După o trimitere din oficiu, la 22 iunie 1990 reclamanta a solicitat o expertiză. printr-o ordonanță din 28 iunie 1990 al cărei text a fost depus la grefa 2 În iulie 1990, judecătorul a numit un expert și a stabilit jurământul acestuia din 18 ianuarie 1991. După o trimitere din oficiu, la 7 iunie 1991 judecătorul a anulat cazul deoarece expertul nu fusese informat cu privire la data ședinței. Din cele paisprezece audieri stabilite între 8 noiembrie 1991 și 20 iunie 1997, una a fost amânată deoarece expertul nu s-a prezentat, una a fost consacrată depunerii jurământului acestuia din urmă și două la depunerea documentelor, șapte audieri au fost amânate pentru că expertul nu a depus la grefă raportul de expertiză, una a fost amânată din oficiu, una a fost amânată deoarece avocații grevă și una a fost amânată pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. La 24 aprilie 1998, pârâtii au prezentat concluziile lor. Cu toate acestea, pârâtii au solicitat o trimitere pentru a plăti documente la dosar, iar judecătorul s-a rezervat. printr-o ordonanță din 8 mai 1998, al cărei text a fost depus la grefă la 13 mai 1998, judecătorul a respins cererea menționată și a fixat ședința de pledoarii la 24 aprilie 1998 Februarie 2000 Audiențele din 6 martie și 7 aprilie 2000 au fost consacrate cererilor părților și depunerii de documente, judecătorul a amânat cauza la 5 mai 2002. ÎN DREPT cauza recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură, care a început la 17 aprilie 1987 și este încă în curs de desfășurare până în prezent, a durat mai mult de 13 ani și 11 luni pentru două instanțe. Potrivit recurentei, durata procedurii nu satisface cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVAVABILĂ toate mijloacele de fond rezervate. Vincent B erger Georg Ress personal Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52971/99

présentée par R.L.

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 22

mars

2001 en une chambre composée de

MM.

G.

Ress

,

président

,

A.

Pastor Ridruejo

,

L.

Caflisch

,

J.

Makarczyk

,

I.

Cabral Barreto

,

M

me

N.

Vajić

,

M.

M.

Pellonpää

,

juges

,

et de

M.

V. B

erger,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 15 janvier 1998 et enregistrée le 26

novembre 1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante est une ressortissante italienne, née en 1910 et résidant à San Giovanni Gemini (Agrigente). Elle est représentée devant la Cour par M

e

Luigi Lo Scrudato, avocat à San Giovanni Gemini (Agrigente). Elle est décédée le 9 avril 2000. Par une lettre du 12

mai

2000, M

me

Maria Carmela Catarella et M. Salvatore Catarella, héritiers de la requérante, ont indiqué qu'ils souhaitaient continuer la procédure devant la Cour

Le 17 avril 1987, la requérante et M

me

M. L. déposèrent un recours en référé au greffe du juge d'instance de Cammarata à l'encontre de M. L. et M

me

R., visant à obtenir la constitution d’une servitude de passage dans le terrain de ces derniers.

La mise en état de l'affaire commença le 28 avril 1987, date à laquelle le juge fixa la date de la descente sur les lieux au 22 mai 1987. Le jour venu, la requérante demanda au juge de nommer un expert. Par une ordonnance du 27 mai 1987, le juge nomma un expert qui prêta serment le 9 juin 1987. Le 14

juillet 1987, le juge demanda au greffe de solliciter le dépôt du rapport d'expertise et ajourna l'affaire au 8

août 1987. A cette date, les défendeurs demandèrent un renvoi et le juge ajourna l'affaire au 10 août 1987. Après un renvoi d'office, le 13 août 1987 le juge d'instance émit une ordonnance visant à la constitution provisoire d'une servitude de passage et fixa un délai de quatre-vingt-dix jours pour reprendre la procédure devant le tribunal, quant au fond de l’affaire.

Le 25 septembre 1987, les défendeurs reprirent la procédure devant le tribunal d’Agrigente afin d'obtenir la révocation de l'ordonnance du juge d'instance ainsi que la suspension de son exécution. La mise en état de l'affaire commença le 6

novembre 1987, date à laquelle le juge de la mise en état demanda au greffe de verser au dossier les actes examinés par le juge d'instance et ajourna l'affaire au 27 mai 1988. Entre-temps, le 4

décembre

1987, les défendeurs avaient déposé un recours en référé devant le tribunal d’Agrigente afin d'obtenir la révocation de l'ordonnance du juge d'instance ou la suspension de son exécution. Suite à l'audience du 15 janvier 1988, par une ordonnance du 19 janvier 1988 le juge rejeta ladite demande. Le 27

mai 1988, la requérante demanda l'audition de témoins et le juge se réserva. Par une ordonnance du 22

septembre 1988, le juge rejeta ladite demande et ajourna l'affaire au 3 février 1989. Cette audience fut reportée d'office au 24

novembre 1989 en raison de la mutation du juge. Ce jour-là, l'audience fut renvoyée en raison de l'absence des parties qui n’avaient pas été informées de la mutation du juge. Après un renvoi d'office, le 22

juin

1990 la requérante demanda une expertise. Par une ordonnance du 28 juin 1990, dont le texte fut déposé au greffe le 2

juillet 1990, le juge nomma un expert et fixa le serment de ce dernier au 18

janvier 1991. Après un renvoi d'office, le 7 juin 1991 le juge ajourna l'affaire car l'expert n'avait pas été informé de la date de l'audience.

Des quatorze audiences fixées entre le 8 novembre 1991 et le 20 juin 1997, une fut reportée car l'expert ne s'était pas présenté, une fut consacrée à la prestation de serment de ce dernier et deux au dépôt de documents, sept audiences furent reportées car l'expert n'avait pas déposé au greffe le rapport d'expertise, une fut reportée d'office, une fut ajournée car les avocats faisaient grève et une fut reportée pour permettre aux parties de présenter leurs conclusions. Le 24 avril 1998, les défendeurs présentèrent leurs conclusions.

Néanmoins les défendeurs demandèrent un renvoi pour verser des documents au dossier et le juge se réserva. Par une ordonnance du 8 mai 1998, dont le texte fut déposé au greffe le 13 mai 1998, le juge rejeta ladite demande et fixa l'audience de plaidoiries au 24

février 2000. Les audiences des 6 mars et 7 avril 2000 furent consacrées aux demandes des parties et au dépôt de documents, le juge ajourna l’affaire au 5 mai 2002.

EN DROIT

Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 17 avril 1987 et est encore pendante à ce jour, a duré plus de treize ans et onze mois pour deux instances.

Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

Vincent B

erger

Georg

Ress

Greffier

Président