AFFAIRE SUTHERLAND c. ROYAUME-UNI

RESPONDENT

GBR

HOTĂRÂRE

27.03.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (solution du litige)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE SUTHERLAND c. ROYAUME-UNI (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL SUTHERLAND c. REGATUL UNIT Cerere nr. 25186/94 HOTĂRÂREA (radiation) STRASBURG 27 martie 2001 În cauza Sutherland c. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor L'ajunge, care se află într-o Mare Cameră compusă din judecători al căror nume urmează Wildhaber președintele Palm dnii J.-P. Costa Ferrari Bravo Loucapes Fuhrmann Jungwiert Fischbach Vajić Hedigan Thomassen Pellonpääää Tsatsa-Nikolovska Ms. Panțiru Levits Traja judecători Sir ohn Freeland judecător ad-hoc, precum și domnului M. de Salvia grefier Rend la hotărâre că aici, adoptat la 21 martie 2001 PROCEDURAL La 15 septembrie 1997 [art. 5 alineatul (5) din Protocolul nr. 11 și fostele articole 47 și 48 din Convenție]. La originea sa se află o cerere (nr. 25186/94) îndreptată împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, printre care și un resortisant al acestui stat, dl Euan Sutherland ( În conformitate cu art. 25 din Convenție, la 8 iunie 1994, reclamantul a sesizat Comisia cu privire la faptul că stabilirea la 18 ani a vârstei minime pentru relațiile homosexuale legale între bărbați, față de 16 ani ani pentru femei, și-a încălcat dreptul la respectarea vieții private, astfel cum este garantat la art. 8 din convenție și a fost discriminatorie în ceea ce privește acest articol combinat cu art. 14. Comisia a declarat cererea admisibilă la 21 mai 1996. În raportul său din 1 mai 1996 iulie 1997 (fostul articol 31 din Convenție), Comisia formulează un aviz (cu paisprezece voturi la patru) conform căruia a avut loc o încălcare a articolului 8 coroborat cu art. 14 din Convenție. În fața Curții, reclamantul era reprezentat de dl S. Grosz, un avocat care lucra la Londra. Dl Eaton, de la Ministerul Afacerilor Externe și Commonwealth, care, după plecarea sa la pensie, a fost înlocuit de dl C.A. Whomersley, din același minister. La 13 octombrie 1997, guvernul și reclamantul au comunicat Curții un acord conform căruia guvernul va depune în fața Parlamentului în vara anului 1998 un proiect de lege care reduce de la 18 la 16 ani vârsta consimțământului la acte homosexuale. Odată ce legislația ar fi fost adoptată și guvernul ar fi fost de acord să plătească reclamantului costurile suportate în mod rezonabil de către acesta, părțile ar invita Curtea să aprobe un regulament amiabil. Părțile au fost de acord să solicite Curții să prelungească termenele de depunere a memoriilor. La 8 aprilie 1998, dl R. Bernhardt, președintele fostei Curți, a decis că guvernul și reclamantul ar avea până la 21 septembrie 1998 pentru a-și depune memoriile. Ulterior, a fost de acord să prelungească termenul până la 1 decembrie 1998 și, ca urmare a intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la 1 noiembrie, 1998 și în conformitate cu art. 5 alin. (5) din protocolul menționat anterior, examinarea cauzei a fost încredințată Marii Camere a Curții. Compoziția Marii Camere a fost determinată în conformitate cu dispozițiile art. 27 § 2 și 3 din Convenție și din vechiul articol 24 din Regulamentul de procedură al Curții. Sir Nicolas Bratza, judecător ales în temeiul Regatului Unit, care participase la examinarea cauzei de către Comisie, este deportat din Marea Cameră (art. 28 din Regulamentul de procedură). În consecință, guvernul l-a desemnat pe Sir John Freeland ca judecător ad hoc [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Ulterior, până când Parlamentul național își va finaliza lucrările descrise la punctele 14-15 de mai jos, dl Wildhaber, președintele noii Curți, și Marea Cameră au acordat succesiv mai multe prelungiri ale termenului stabilit pentru depunerea memoriilor, ultima din iulie 2000 până la sfârșitul sesiunii parlamentare din același an. 10. Prin scrisorile primite de Curte la 15 și 23 ianuarie și 5 februarie 2001, reprezentantul reclamantului și agentul guvernului au adresat Curții cereri formale de a elimina cauza rolului și de a informa că guvernul a plătit cheltuielile reclamantului. ÎN FAȚA 11. Reclamantul, resortisant britanic născut în 1977, locuiește la Londra. Către vârsta de 12 ani Când avea paisprezece ani, a încercat să se întâlnească cu o fată, dar această experiență a arătat că nu ar putea avea o relație fericită cu un alt bărbat. El a făcut prima sa întâlnire homosexuală în timp ce avea 16 ani. În 1990, 455 de acuzații au dus la 342 de condamnări. În 1991, 213 acuzații au fost soluționate de 169 de condamnări. În conformitate cu art. 12 alineatul (1) din Legea din 1956 privind infracțiunile sexuale (Sexual Offences Act ) între bărbați, indiferent dacă au fost comise în public sau în privat. Fără a aduce atingere acestor dispoziții, conform art. 1 din Legea din 1967 privind infracțiunile sexuale, astfel de acte nu trebuiau să se analizeze într-o infracțiune dacă părțile au consimțit și aveau cel puțin 20 de ani. Pe de altă parte, vârsta consimțământului pentru femei era de 16 ani. De exemplu, în timp ce, în temeiul alineatului (1) din art. 14 din Legea din 1956, un atentat la indecentă (incent assault) asupra persoanei unei femei constituia o încălcare, alineatul (2) din acest articol prevedea că consimțământul eventual al unei fete sub 16 ani nu putea scăpa un act vizat de acest articol de calificarea de atac la indecent. 13. La 21 februarie 1994, Camera Comunităților a respins cu 307 voturi împotriva 280 un amendament prin care se urmărea la mai puțin de 18 ani vârsta minimă a consimțământului față de actele homosexuale masculine, dar, cu 427 de voturi față de 162, a adoptat un amendament care reduce vârsta minimă la 18 ani. 14. iulie 1997, care a concluzionat că reclamantul a fost victima unei încălcări a articolului 8 din Convenția combinată cu art. 14, guvernul a pus în fața Parlamentului în iunie 1998 un proiect de lege privind infracțiunile și tulburările de ordine publică (Crime and Disorder Bill) care tindea să scadă din nou, de la 18 la 16. Ani, vârsta consimțământului pentru acte homosexuale între bărbați. Camera Comunelor a aprobat cu o mare majoritate dispozițiile egale cu vârsta consimțământului, dar Camera Lorzilor le-a respins. Un proiect de lege de modificare a legii privind infracțiunile sexuale a fost depus la 16 decembrie 1998 ; din nou, Camera Comunelor s-a pronunțat la 25 ianuarie 1999, pentru vârsta consimțământului, dar, la 14 aprilie 1999, Camera Lorzilor a votat împotrivă. 15. Pentru ca vârsta consimțământului legal să fie depășită chiar dacă Camera Lorzilor o respingea, proiectul de lege a fost retrimis în fața Camerei Comunelor în conformitate cu legea din 1911 privind Parlamentul. După această lege, proiectul nu putea fi adoptat de Camera Comunelor înainte de 25 ianuarie 2000, aniversarea adoptării sale în a doua lectură de către Cameră. La 28 ianuarie 2000, proiectul de lege a fost reintrodus în fața Camerei Comunelor. A fost adoptat cu 263 de voturi împotriva 102, a fost transmis Camerei Lorzilor la 29 februarie 2000; a fost adoptat la 11 aprilie 2000 în a doua lectură fără opoziție; unii Lorzi au indicat totuși că vor prezenta amendamente. Prin urmare, proiectul de lege nu a fost în cele din urmă adoptat, în conformitate cu Legea privind Parlamentul, decât la sfârșitul sesiunii parlamentare din 2000. Legea din 2000 de modificare a Legii privind infracțiunile sexuale, care prevede aceeași vârstă de consimțământ pentru ambele sexe, a primit aprobarea regală la 30 noiembrie 2000 și a intrat în vigoare la 8 ianuarie 2001. La 15 decembrie 2000, reprezentantul reclamantului l-a informat pe grefier că legea din 2000 de modificare a Legii privind infracțiunile sexuale a obținut aprobarea regală și că, de îndată ce ordonanța de punere în aplicare (începutul Order) ar fi fost adoptată, părțile ar invita Curtea să șteargă cauza din rol. 17. La 15 ianuarie 2001, Curtea a primit de la reprezentantul reclamantului o declarație spunând acest lucru În conformitate cu ordonanța de punere în aplicare, dispozițiile relevante ale legii de modificare a Legii privind infracțiunile sexuale au intrat în vigoare la 8 ianuarie 2001. La 23 ianuarie 2001, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație Mă refer la scrisoarea predecesorului meu din 25 iulie [2000] (...) care solicita o nouă amânare a procedurii în litigiu până la sfârșitul sesiunii parlamentului britanic atunci în curs. Prin scrisoarea din 11 septembrie 2000, ne-ați informat că această cerere a fost primită. În anexă sunt un exemplar al Legii din 2000 privind infracțiunile sexuale, care a primit aprobarea regală la 30 noiembrie 2000 și a intrat în vigoare la 8 ianuarie 2001. În aceste condiții, guvernul consideră că problemele ridicate în cererea de azil se rezolvă acum. În consecință, el invită Curtea să șteargă cererea pentru rolul său în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenție. 19. Prin scrisoarea din 1 februarie 2001 primită Curții la 5 februarie, reprezentantul reclamantului a informat-o pe aceasta că guvernul a rambursat cheltuielile clientului său 20. Curtea ia notă de cererea fiecărei părți la invitarea de a elimina cauza din cauza rolului său în lumina intrării în vigoare, la 8 ianuarie 2001, a legii din 2000 de modificare a Legii privind infracțiunile sexuale. Prin reducerea la șaisprezece ani a vârstei de consimțământ pentru actele homosexuale între persoane de sex masculin consimțătoare, noile dispoziții au ridicat riscul sau amenințarea de a fi acuzate care existau anterior în dreptul național al statului pârât și care l-au determinat pe reclamant să introducă o cerere pe teren a convenției. Curtea ia notă în plus de rambursarea În aceste împrejurări, Curtea este convinsă că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție. Prin urmare, cauza este înlăturată din rol. PE CESURI, CURȚA, LA Într-un an, hotărăște să șteargă cauza din rol. Făcut în franceză și în engleză, apoi comunicat în scris la martie 2001, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Luzius Wildhaber Președintele Michele de Salvia modulier