ITAL UNION SERVIZI S.a.s. contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4396/98 prezentate de Ital Union Servizi S.a.s. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 10 aprilie 2001 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonp Ecuador, judecători și de domnul V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 28 aprilie 1998 și înregistrată la 13 noiembrie 1998, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este o societate italiană și își are sediul social la Bologna. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către dl Graziano Castaldi, avocat la Bologna. La 4 februarie 1991, recurenta a desemnat un grup de societăți în fața Tribunalului din Bologna pentru a declara nulitatea unui contract de vânzare imobiliară, care ar fi fost încheiat în detrimentul reclamantei, creatoare a uneia dintre societățile din grup. octombrie 1991 s-au referit la cererea recurentei de a anexa această procedură la o altă pendinte între aceleași părți în fața aceleiași instanțe. Prin ordonanță din 5 noiembrie 1991, al cărei text a fost depus la grefă la 8 noiembrie 1991, judecătorul a respins cererea. Din cele nouă ședințe stabilite între 14 aprilie 1992 și 23 aprilie 1996, șapte au vizat depunerea documentelor la grefă și cererea recurentei de suspendare a prezentei proceduri în așteptarea la termen a celeilalte cauze referitoare la aceleași părți, una a fost amânată din oficiu și una a fost retrimisă pentru a permite părților să-și prezinte concluziile; ceea ce au făcut la 19 noiembrie 1996. Printr-o ordonanță din 27 noiembrie 1996, judecătorul a respins cererea de suspendare și a fixat ședința pledoariilor la 1 decembrie 1998. Între timp, legea privind sezioni stralcio a intrat în vigoare, președintele Tribunalului a atribuit cazul colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (seziune stralcio) ) Cele trei ședințe care au avut loc între 20 noiembrie 1998 și 26 aprilie 1999 au vizat depunerea documentelor la grefă și tentativa de soluționare amiabilă a cauzei. După o trimitere, audierea pledoariilor a fost stabilită la 23 martie 2000. În urma unei cereri din partea reclamantei de recuzare a judecătorului de punere în funcțiune, această audiere nu a avut loc. (1) Primul motiv al recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură, care a început la 4 februarie 1991 și era încă în curs de desfășurare la 23 martie 2000, a durat deja mai mult de nouă ani și o lună pentru o instanță. Potrivit recurentei, durata procedurii nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil, Curtea consideră că, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție. (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, că acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. (2) Recurenta invocă, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 și consideră că a suferit o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale în sensul acestei dispoziții, din cauza duratei procedurii. Curtea constată că procedura internă este încă în curs de desfășurare. În consecință, recurenta nu a fost epuizată în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție căile de atac interne care i-au fost deschise în legislația italiană. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. invocând art. 6 din Convenție, se plânge, de asemenea, de caracterul neechitabil al procedurii și de lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza duratei excesive a procedurii. Curtea constată că reclamanta nu a dat nicio explicație cu privire la motivul pentru care durata ar fi avut în mod influent echitatea procedurii și imparțialitatea judecătorilor. Prin urmare, aceste acuzații nu au fost susținute, iar Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de articolele Convenției. În consecință, acest fapt trebuie respins ca fiind vădit nefondat în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. 4. Recurenta invocă și art. 1, 13, 14, 17, 18, 60 și 63 5 din Protocolul nr. 1 Curtea constată că aceste afirmații nu au fost susținute și nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de aceste articole. În consecință, aceste obiecții sunt vădit nefondate în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și trebuie respinse în conformitate cu art. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat de reclamantă cu privire la durata excesivă a procedurii inițiate la 4 februarie 1991 în fața Tribunalului de la Bologna, toate mijloacele de fond rezervate Declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Vincent Berger Georg Ress green Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 44396/98

présentée par Ital Union Servizi S.a.s.

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 10 avril 2001 en une chambre composée de

MM.

G.

Ress

,

président

,

A.

Pastor Ridruejo

,

L.

Caflisch

,

J.

Makarczyk

,

I.

Cabral Barreto

,

M

me

N.

Vajić

,

M.

M.

Pellonpää,

juges

,

et de

M. V.

Berger

,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 28 avril 1998 et enregistrée le 13 novembre 1998,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

La requérante est une société italienne et a son siège social à Bologne. Elle est représentée devant la Cour par M

e

Graziano Castaldi, avocat à Bologne.

Le 4 février 1991, la requérante assigna un groupe de sociétés devant le tribunal de Bologne afin de faire déclarer la nullité d'un contrat de vente immobilière, qui aurait été conclu au détriment de la requérante, créancière d'une de sociétés du groupe.

La mise en état de l'affaire commença le 2 mai 1991. Les audiences des 6

juin et 3

octobre 1991 concernèrent la demande de la requérante de joindre cette procédure à une autre pendante entre les même parties devant la même juridiction. Par une ordonnance du 5 novembre 1991, dont le texte fut déposé au greffe le 8

novembre 1991, le juge rejeta la demande.

Des neuf audiences fixées entre le 14 avril 1992 et le 23 avril 1996, sept concernèrent le dépôt de documents au greffe et la demande de la requérante relative à la suspension de la présente procédure dans l’attente de l’issue de l'autre affaire concernant les mêmes parties, une fut reportée d'office et une fut renvoyée pour permettre aux parties de présenter leurs conclusions ; ce qu'elles firent le 19 novembre 1996. Par une ordonnance du 27 novembre 1996, le juge rejeta la demande de suspension et fixa l'audience de plaidoiries au 1

er

décembre 1998.

Entre-temps, la loi concernant les

sezioni stralcio

étant entrée en vigueur, le président du tribunal attribua l'affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes (

sezione stralcio

). Les trois audiences qui eurent lieu entre le 20 novembre 1998 et le 26 avril 1999 concernèrent le dépôt de documents au greffe et la tentative de règlement amiable de l'affaire. Après un renvoi, l'audience de plaidoiries fut fixée au 23

mars

EN DROIT

Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

La Cour constate que la procédure interne est encore pendante. La requérante n'a, dès lors, pas épuisé conformément à l'article 35

invoquant l'article 6 de la Convention, se plaint également du caractère non équitable de la procédure et du manque d’impartialité des juges en raison de la durée excessive de la procédure.

La Cour note que la requérante n’a donné aucune explication de la raison pour laquelle la durée aurait influencé l’équité de la procédure et l’impartialité des juges. Partant, ces allégations n’ont pas été étayées et la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par les articles de la Convention. Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté comme étant manifestement mal fondé conformément à l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

de la Convention et de l'article 5 du Protocole n° 1

.

La Cour constate que ces allégations n'ont pas été étayées et n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par ces articles. Il s'ensuit que ces griefs sont manifestement mal fondés au sens de l'article 35 § 3 de la Convention et doivent être rejetés conformément à l'article 35

§

4 de la Convention

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare la requête recevable

quant au grief tiré par la requérante de la durée excessive de la procédure engagée le 4 février 1991 devant le tribunal de Bologne, tous moyens de fond réservés

;

Déclare la requête irrecevable

pour le surplus.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Greffier

Président