L.B. împotriva Italiei

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 56087/00 prezentate de L.B. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 10 aprilie 2001 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpäää, judecători și de domnul V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 10 februarie 1994 și înregistrată la 29 martie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1936 și rezident în Lecce. Prin hotărârea din 13 ianuarie 1989, al cărei text a fost depus la grefă în aceeași zi, Tribunalul de la Lecce a declarat reclamantul în faliment personal.

Prima ședință a avut loc la 28 iunie 1989. După verificarea stării pasivului falimentului, la 17 iulie 1989, judecătorul comisar (giudice delegato) La 26 iunie 1990, tribunalul lui Lecce a declarat în faliment soția reclamantului M. D., în calitate de partener de fapt. La 23 ianuarie 1991, judecătorul a verificat starea pasivului falimentului și l-a declarat executoriu. Mai 1993, Tribunalul din Lecce a ordonat transferul de proprietate asupra unei clădiri a reclamantului către unul dintre creditorii săi. La 18 noiembrie 1993, reclamantul și M. D. au opus deciziei respective. La o dată nespecificată, în 1993, reclamantul și M. D. au introdus o cale de atac în fața judecătorului de judecată al lui Lecce pentru a obține suspendarea deciziei menționate.

Punerea în aplicare a acesteia a început la 3 noiembrie 1993. printr-o ordonanță din aceeași zi, judecătorul a respins acțiunea respectivă. Conform informațiilor furnizate de reclamant la 13 martie 2000, procedura de executare era încă în curs de desfășurare la acea dată. (1) Primul motiv al reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură, care a început la 13 ianuarie 1989 și era încă în curs de desfășurare la 13 martie 2000, a durat deja 11 ani și două luni pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde cerinței termenului rezonabil. În lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil, Curtea consideră că, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție.

(complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, că acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. (2) Reclamantul invocă și art. 1 din Protocolul nr. 1 și consideră că a suferit o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale în sensul acestei dispoziții, deoarece executarea falimentului ar fi împotriva legii. Curtea constată că procedura în litigiu era încă în curs de desfășurare la 13 martie 2000. Reclamantul nu a fost, prin urmare, epuizat în conformitate cu art. 35. § 1 din Convenție căile de atac interne care i-au fost deschise în dreptul italian.

În cele din urmă, rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din Convenție. (3) Reclamantul, invocând art. 6 alineatul (3) litera (c), se plânge în cele din urmă de încălcarea dreptului de apărare al soției sale, domnul Curtea constată în speță că reclamantul nu poate să se rețină Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, consideră că acest aspect este în mod vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. în ceea ce privește motivul întemeiat de reclamant cu privire la durata excesivă a procedurii inițiate la 13 ianuarie 1989 în fața Tribunalului de Lecce, toate mijloacele de fond rezervate Declară cererea inadmisibilă pentru surplus.

Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 56087/00 présentée par L.B. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 10 avril 2001 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , I. Cabral Barreto , M me N. Vajić , M. M. Pellonpää, juges , et de M. V. Berger , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 10 février 1994 et enregistrée le 29 mars 2000, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1936 et résidant à Lecce. Par un jugement du 13 janvier 1989, dont le texte fut déposé au greffe le même jour, le tribunal de Lecce déclara le requérant en faillite personnelle.

La première audience eut lieu le 28 juin 1989. Après avoir vérifié l'état du passif de la faillite, le 17 juillet 1989, le juge commissaire ( giudice delegato ) le déclara exécutoire. Le 26 juin 1990, le tribunal de Lecce déclara en faillite l'épouse du requérant M me D., en qualité d'associée de fait. Le 23 janvier 1991, le juge vérifia l'état du passif de la faillite et le déclara exécutoire. Par une décision du 22 avril 1993, dont le texte fut déposé au greffe le 3 mai 1993, le tribunal de Lecce ordonna le transfert de propriété d'un immeuble du requérant à l'un de ses créanciers. Le 18 novembre 1993, le requérant et M me D. firent opposition à ladite décision. A une date non précisée, en 1993, le requérant et M me D. introduisirent un recours en référé devant le juge d'instance de Lecce afin d'obtenir la suspension de ladite décision.

La mise en état commença le 3 novembre 1993. Par une ordonnance du même jour, le juge rejeta ledit recours. Selon les informations fournies par le requérant le 13 mars 2000, la procédure d'exécution était encore pendante à cette date. EN DROIT 1. Le premier grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 13 janvier 1989 et était encore pendante au 13 mars 2000, avait à cette date déjà duré onze ans et deux mois pour une instance. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. 2. Le requérant invoque également l’article 1 du Protocole n° 1 et considère qu’il a subi une atteinte à son droit au respect de ses biens au sens de cette disposition, car l’exécution de la faillite serait contre la loi. La Cour constate que la procédure litigieuse était encore pendante au 13 mars 2000. Le requérant n'a, dès lors, pas épuisé conformément à l'article 35 § 1 de la Convention les voies de recours internes qui lui étaient ouvertes en droit italien.

Il s'ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée conformément à l'article 35 § 4 de la Convention. 3. Le requérant, invoquant l'article 6 § 3 c), se plaint enfin de la violation du droit de défense de son épouse, M me D. La Cour note en l’espèce que le requérant ne peut se prétendre « victime » d’une prétendue violation subie par son épouse et que M me D. n’a introduit de requête ni devant la Commission ni devant la Cour. Partant, la Cour estime que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable quant au grief tiré par le requérant de la durée excessive de la procédure engagée le 13 janvier 1989 devant Tribunal de Lecce, tous moyens de fond réservés ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus.

Vincent Berger Georg Ress Greffier Président