- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 mai 2023
- Stat pârât
- HRV
- Articole
- Articolul 3, Articolul 6, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 3
- Încălcare — Articolul 13
Ladan împotriva Croației
Traducere în română Auto
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE LADAN c. CROATIA (Documentul nr. 56787/16) HOTĂRÂREA STRASBOURG 11 mai 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ladan c. Croația, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de comitet compus din: Frédéric Krenc , Președintele Diana Sârcu, Davor Derenčinović , judecători și Viktoriya Maradodina, acționând Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 6 aprilie 2023, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Croației depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 22 septembrie 2016. Reclamantul a fost reprezentat de dna L. Horvat, avocații care practică la Zagreb.
Guvernul croat („Guvernul”) a primit notificarea cererii. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de durata excesivă a procedurii civile, de asemenea, de condițiile inadecvate ale detenției sale și de ineficacitate a remediilor interne disponibile în acest sens. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii civile în curs pe care le-a instituit împotriva statului în vederea obținerii unei compensații pentru condițiile inadecvate ale detenției sale este incompatibilă cu cererea de „tempă rațională” și se bazează pe art. 1 din Convenție. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 28 septembrie 2012 și nu s-a încheiat încă.
Astfel, a durat mai mult de zece ani și jumătate înainte de două nivele de competență. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). În principalele cauze ale Kirinčić și alții v. Croația, nr. 31386/17, 30 iulie 2020, și Mirjana Marić v. Croația, nr. 9849/15, 30 iulie 2020, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește aspecte similare cu cele din acest caz. 10. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național.
În special, chiar dacă o întârziere a unui an și a vreo nouă luni este atribuibilă reclamantului, Curtea, având în vedere jurisprudența sa pe această temă, consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost totuși excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 3 AL CONVENȚIEI 12. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, de condițiile inadecvate ale detenției sale. El s-a bazat pe art. 3 din Convenție. Curtea constată că reclamantul a fost reținut în condiții proaste. În cadrul procedurii civile de mai sus (a se vedea punctul 6 de mai sus), care sunt în prezent în așteptare în fața instanței de apel.
14. Detaliile de detenție a reclamantului sunt indicate în tabelul anexat. Curtea se referă la principiile stabilite în jurisprudența sa privind condițiile de detenție inadecvate (a se vedea, de exemplu, Muršić Croația [GC], nr. 7334/13, §§ 101, CEDO 2016). Reafirmă, în special, că lipsa gravă de spațiu într-o celulă de închisoare cântărește în mare măsură ca factor care trebuie luat în considerare în scopul de a stabili dacă condițiile de detenție descrise sunt „degradante” din punctul de vedere al articolului 3 și pot dezvălui o încălcare, atât singură, cât și luată împreună cu alte deficiențe (a se vedea Muršić , citat mai sus, §§§ 122-41 și Ananiev și alții c. Rusia , nos 42525/07 și 60800/08, §§ 149 59, 10 ianuarie 2012). 15. În principalele cauze ale Muršić, citate mai sus § 69-73 și 91-173, și Ulek c. Croația, nr. 21613/16, §§ 71-120 și 126-46, 31 octombrie 2019, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește aspecte similare cu cele din acest caz.
16. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. 17. În special, obiecția guvernului că această plângere este prematură deoarece procedura civilă de compensare menționată mai sus (a se vedea punctele 6 și 13 de mai sus) trebuie respinsă.
Pentru a fi considerate eficace astfel de remedii compensatorii pentru condițiile inadecvate de detenție trebuie să se conformeze cerințele de timp rezonabil (a se vedea Neshkov și alții c. Bulgaria c. , nr. 36925/10 și altele 5 , § 184, 27 ianuarie 2015 . În plus , viteza măsurilor de remediere poate fi relevantă pentru a evalua dacă un remediu , care este eficace în principiu, a fost, de asemenea, practic eficace în cazul specific în sensul articolului 35 § 1 (a se vedea , mutatis mutandis Story și alții c. Malta , nr. 56854/13 și altele , § 82, 29 Octombrie 2015) în calitate de lungime excesivă a procedurilor interne poate constitui o circumstanță specială pentru a rezolva reclamanții de căile de recurs interne epuizate (a se vedea, de exemplu, Šorgić c. Serbia , nr. 34973/06, § 55, 3 Noiembrie 2011). Având în vedere concluzia sa de mai sus că procedura civilă în cauză nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil” (a se vedea punctele 9-11), Curtea consideră că, prin urmare, reclamantul nu poate fi obligat să aștepte mai mult pentru rezultatul final al procedurii civile respective.
18. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, condițiile de detenție ale reclamantului erau inadecvate. 19. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea art. 3 din Convenție. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns că căile de recurs interne pentru condițiile inadecvate de detenție au fost ineficace în cazul său. El s-a bazat pe art. 13 din Convenție. 21. Curtea constată că, la 16 august 2011, reclamantul s-a apucat de remedierea preventivă disponibilă și s-a plâns de condamnare. judecătorul de execuție cu privire la condițiile inadecvate de detenție în închisoarea Zagreb (a se vedea tabelul anexat).
Cu toate acestea, judecătorul de execuție nu a hotărât niciodată asupra plângerii sale, ceea ce a respins acest remediu ineficient (a se vedea Longin v. Croația , nr. 49268/10, §§ 37-41, 6 noiembrie 2012). 22. În mod asemănător, lungimea excesivă a procedurii civile în acest caz a determinat acțiunea civilă pentru compensare, o soluție contrar eficace, ineficientă (a se vedea punctele 9-11 mai sus). 23. Prin urmare, această plângere este admisibilă și dezvăluie încălcarea articolului 13 din Convenție.
„Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 25. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Muršić, citat mai sus, § 181; Ulek, citat mai sus, § 162; Kirinčić și alții, citat mai sus, §§ 20-28; și Mirjana Marić, citat mai sus, § 104), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 26. Suma acordată pentru costuri și cheltuieli include costurile și cheltuielile suportate în fața Curții.
În ceea ce privește costurile suportate în fața instanțelor naționale, Curtea constată că reclamantul va avea posibilitatea de a recupera costurile procedurii civile în curs de despăgubire (a se vedea alineatele (6) și 13) pe baza articolului 158 din Legea de procedură civilă după ce statul îl plătește sumele atribuite de prezenta hotărâre. , că reclamanții au dreptul să își ramburseze costurile în cazul în care își retrag acțiunile civile imediat după ce pârâtul și-a îndeplinit cererea, fiind înțeles că o retragere parțială este, de asemenea, posibilă.
Pentru aceste motive, CURTE, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurilor civile deține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție privind condițiile inadecvate de detenție; deține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 13 din Convenția luată coroborat cu art. 3 din Convenția respectivă; deține litera (a) faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele menționate mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.
Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 11 mai 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Viktoriya Maradudina Frédéric Krenc Președintele adjunct al Registrului interimar ANNEXIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 3 din Convenție (condiții neadecvate de detenție Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea reprezentantului și facilitatea de locație Începerea și sfârșitul datei Durata Sq.
m per deținut Acuzații specifice Alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții Valoarea acordată pentru prejudiciu moral (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuieli (în euro) [2] 56787/16 22/09/2016 Boro LADAN 1973 Horvat Lidija Zagreb Prizon 24/09/2007 până la 24/05/2013 5 ani, 8 luni și 1 zi între 2.79 și 3.25 m2 lipsa de aer proaspăt, lipsa sau insuficienta lumină naturală, lipsa sau insuficiența exercițiului fizic în aer proaspăt, lipsa de intimitate pentru toaletă, suprapopularea, lipsa sau limitarea accesului la activitățile de recreere sau educaționale Art. 6 alin. (1) - lungimea excesivă a procedurilor civile - în așteptare începând cu 28/09/2012 la două niveluri de jurisdicție; Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern în ceea ce privește condițiile inadecvate de detenție 16.300 250 [1] Plus orice impozit care poate fi perceput reclamantului.
[2] În plus, orice impozit care poate fi perceput reclamantului.
SECOND SECTION
CASE OF LADAN v. CROATIA (Application no. 56787/16) JUDGMENT STRASBOURG 11 May 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Ladan v. Croatia, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Committee composed of: Frédéric Krenc , President , Diana Sârcu, Davor Derenčinović , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 6 April 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Croatia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 22 September 2016.
The applicant was represented by Ms L. Horvat, lawyers practising in Zagreb.
The Croatian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the excessive length of civil proceedings. He also complained of the inadequate conditions of his detention and the ineffectiveness of domestic remedies available in that regard. THE LAW
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
6 . The applicant complained that the length of the ongoing civil proceedings he had instituted against the State with a view of obtaining compensation for inadequate conditions of his detention was incompatible with the “reasonable time” requirement. He relied on Article 6 § 1 of the Convention.
The period to be taken into consideration began on 28 September 2012 and has not yet ended. It has thus lasted for more than ten and a half years before two levels of jurisdiction.
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 9 . In the leading cases of Kirinčić and Others v. Croatia, no. 31386/17, 30 July 2020, and Mirjana Marić v. Croatia, no. 9849/15, 30 July 2020, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. In particular, even though a delay of one year and some nine months is attributable to the applicant, the Court, having regard to its case-law on the subject, considers that in the instant case the length of the proceedings was nevertheless excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement. 11 . This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention.
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
3 OF THE CONVENTION
12. The applicant also complained of the inadequate conditions of his detention. He relied on Article 3 of the Convention. 13 . The Court notes that the applicant was kept in detention in poor conditions. That was also the finding of the first-instance court which on 5 January 2022 awarded him compensation on that account in the above civil proceedings (see paragraph 6 above) which are currently pending before appellate court.
The details of the applicant’s detention are indicated in the appended table. The Court refers to the principles established in its case ‑ law regarding inadequate conditions of detention (see, for instance, Muršić v. Croatia [GC], no. 7334/13, §§ 96 ‑ 101, ECHR 2016). It reiterates in particular that a serious lack of space in a prison cell weighs heavily as a factor to be taken into account for the purpose of establishing whether the detention conditions described are “degrading” from the point of view of Article 3 and may disclose a violation, both alone or taken together with other shortcomings (see Muršić , cited above, §§ 122-41, and Ananyev and Others v. Russia , nos. 42525/07 and 60800/08, §§ 149 ‑ 59, 10 January 2012).
In the leading cases of Muršić, cited above, §§ 69-73 and 91-173, and Ulemek v. Croatia, no. 21613/16, §§ 71-120 and 126-46, 31 October 2019, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints.
In particular, the Government’s objection that this complaint is premature because the above-mentioned civil proceedings for compensation (see paragraphs 6 and 13 above) are still pending must be dismissed. To be considered effective such compensatory remedies for inadequate conditions of detention must conform to the reasonable-time requirement (see Neshkov and Others v. Bulgaria , nos. 36925/10 and 5 others, § 184, 27 January 2015). Moreover, the speed of remedial action may be relevant in assessing whether a remedy, that is effective in principle, was also practically effective in the particular case for the purposes of Article 35 § 1 (see, mutatis mutandis , Story and Others v. Malta , nos. 56854/13 and 2 others, § 82, 29 October 2015) as excessive length of domestic proceedings may constitute a special circumstance absolving the applicants from exhausting domestic remedies (see, for example, Šorgić v. Serbia , no. 34973/06, § 55, 3 November 2011). Having regard to its finding above that the civil proceedings in question failed to meet the “reasonable time” requirement (see paragraphs 9-11), the Court considers that the applicant therefore cannot be required to wait any longer for the final outcome of those civil proceedings.
Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant’s conditions of detention were inadequate.
This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 3 of the Convention. ALLEGED VIOLATION of article 13 of the convention
Lastly, the applicant complained that the domestic remedies for inadequate conditions of detention had been ineffective in his case. He relied on Article 13 of the Convention.
The Court notes that on 16 August 2011 the applicant availed himself of the available preventive remedy and complained to the sentences ‑ execution judge about inadequate conditions of his detention in the Zagreb Prison (see the appended table). However, the sentences execution judge never decided on his complaint, which rendered that remedy ineffective (see Longin v. Croatia , no. 49268/10, §§ 37-41, 6 November 2012).
Likewise, the excessive length of the civil proceedings in the present case rendered the civil action for compensation, an otherwise effective remedy, ineffective (see paragraphs 9-11 above).
This complaint is therefore admissible and discloses a breach of Article 13 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
24. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Muršić, cited above, § 181; Ulemek, cited above, § 162; Kirinčić and Others, cited above, §§ 20-28; and Mirjana Marić, cited above, §§ 98 ‑ 104), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.
The sum awarded for costs and expenses includes the costs and expenses incurred before the Court. As regards the costs incurred before the domestic courts, the Court notes that the applicant will have a possibility to recover the costs of the ongoing civil proceedings for compensation (see paragraphs 6 and 13 above) on the basis of section 158 of the Civil Procedure Act after the State pays him the sums awarded by the present judgment. That provision stipulates, inter alia , that plaintiffs have the right to have their costs reimbursed if they withdraw their civil action immediately after the defendant satisfied their claim, it being understood that a partial withdrawal is also possible. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings Holds that this application discloses a breach of Article 3 of the Convention concerning the inadequate conditions of detention; Holds that this application discloses a breach of Article 13 of the Convention taken in conjunction with Article 3 thereof; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 11 May 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Frédéric Krenc Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 3 of the Convention (inadequate conditions of detention ) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Facility Start and end date Duration Sq. m per inmate Specific grievances Other complaints under the well-established case-law of the Court Amount awarded for non-pecuniary damage (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses (in euros) [2] 56787/16 22/09/2016 Boro LADAN 1973 Horvat Lidija Zagreb Zagreb Prison 24/09/2007 to 24/05/2013 5 years, 8 months and 1 day between 2.79 and 3.25 m² lack of fresh air, lack of or insufficient natural light, lack of or insufficient physical exercise in fresh air, lack of privacy for toilet, overcrowding, lack of or restricted access to leisure or educational activities Art. 6 (1) - excessive length of civil proceedings - pending since 28/09/2012 at two levels of jurisdiction, Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law in respect of inadequate conditions of detention 16,300 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.