SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 56220/00 prezentată de Domenico Mastropisqua împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 11 aprilie 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Fuhrmann L Oucaide Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători Dollegreffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 16 ianuarie 1998 și înregistrată la 3 aprilie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1936 și rezident la Roma. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Ugo Sgueglia, avocat la Roma. Recurentul, angajat la gradul de vicepreședinte pe lângă Banca din Italia, obține printr-o hotărâre a Tribunalului din 24 iunie 1987 anularea din cauza lipsei motivării deciziei guvernatorului Băncii din Italia din 8 mai 1981 prin care a fost exclus de la promoții la gradul de director și inspector. Ulterior, Banca a renunțat la acțiunea interjudiciată în fața Consiliului de Stat, care, la 14 ianuarie 1989, a luat act de această renunțare, a condamnat banca la cheltuielile și cheltuielile aferente acestei din urmă proceduri. La 19 aprilie 1989, guvernatorul Băncii din Italia a confirmat promoțiile decise în cursul anului 1981, inclusiv de data aceasta promovarea reclamantului. La 16 iunie 1989, reclamantul a formulat o acțiune în fața Tribunalului Administrativ din Lazio în vederea obținerii anulării deciziei guvernatorului. În aceeași zi, reclamantul a prezentat o cerere prin care solicita ca data la care a fost încuviințată să fie stabilită. La 28 octombrie 1989, 4 octombrie 1990 și 24 În aprilie 1991, reclamantul a prezentat o cerere prin care solicita ca data la care a fost încuviințată să fie stabilită de urgență. La 15 februarie 1994, președintele tribunalului a stabilit o audiere la 24 aprilie 1994. printr-o ordonanță din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 9 iunie 1994, instanța a ordonat reclamantului să notifice recursul tuturor celor interesați promovați începând cu data de 1 La 16 mai 1996, reclamantul a depus o cerere pentru a se stabili în instanță. La 10 decembrie 1996, președintele tribunalului a stabilit la 12 februarie 1997. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 11 iunie 1997, instanța administrativă a respins cererea reclamantului pe baza puterii discreționare deținute de guvernator în alegerea promoțiilor, din moment ce decizia fusese motivată în mod corespunzător. La 22 decembrie 1997, reclamantul a solicitat judecarea în fața Consiliului în aceeași zi. În aceeași zi, acesta a prezentat o cerere de stabilire a datei la care a fost stabilită data la care a avut loc încuviințarea. Conform informațiilor furnizate de reclamant la 30 martie 2001, nu fusese încă stabilită nici o rejudecare. Această procedură, care a început la 16 iunie 1989 și era încă în curs de desfășurare la 30 martie 2001, a durat deja mai mult de 11 ani și nouă luni pentru două instanțe. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspundea cerinței termenului rezonabil. În lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil, Curtea consideră că, în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte
de la requête n° 56220/00
présentée par Domenico Mastropasqua
contre l’Italie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 11 avril 2001 en une chambre composée de
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
W.
Fuhrmann
,
oucaides
,
M
me
F.
Tulkens
,
M.
K.
Jungwiert
,
Sir
Nicolas
Bratza
,
M.
K.
Traja
,
juges
,
et
de
M
me
S.
Dollé
,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 16 janvier 1998 et enregistrée le 3 avril 2000,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant est un ressortissant italien, né en 1936 et résidant à Rome. Il est représenté devant la Cour par M
e
Ugo Sgueglia, avocat à Rome.
Le requérant, employé au grade de vice-inspecteur auprès de la Banque d’Italie, obtint par un jugement du tribunal du 24 juin 1987 l’annulation pour défaut de motivation de la décision du Gouverneur de la Banque d’Italie du 8 mai 1981 par laquelle il avait été exclu des promotions aux grades de Directeur et Inspecteur. Par la suite, la Banque renonça à l’appel interjeté devant le Conseil d’État qui, le 14 janvier 1989, prenant acte de cette renonciation, condamna la Banque aux frais et dépens relatifs à cette dernière procédure. Le 19 avril 1989, le Gouverneur de la Banque d’Italie confirma les promotions décidées au courant de 1981 excluant cette fois encore la promotion du requérant.
Le 16 juin 1989, le requérant déposa un recours devant le tribunal administratif du Latium tendant à obtenir l’annulation de la décision du Gouverneur. Le même jour, le requérant présenta une demande tendant à ce que la date de l’audience fût fixée. Les 28 octobre 1989, 4 octobre 1990 et 24
avril 1991, le requérant présenta une demande tendant à ce que la date de l’audience fût fixée en urgence. Le 15
février 1994, le président du tribunal fixa une audience au 24
avril 1994. Par une ordonnance du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 9 juin 1994, le tribunal ordonna au requérant de notifier le recours à tous les intéressés promus dès le 1
er
juillet 1981 aux grades de Directeur et Inspecteur. Le 16
mai 1996, le requérant présenta une demande afin que l’audience d’instruction fût fixée.
Le 10 décembre 1996, le président du tribunal fixa l’audience au 12
février 1997. Par un jugement du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 11 juin 1997, le tribunal administratif rejeta la demande du requérant en se fondant sur le pouvoir discrétionnaire détenu par le Gouverneur dans le choix des promotions dès lors que la décision avait été dûment motivée.
Le 22 décembre 1997, le requérant interjeta appel du jugement devant le Conseil d’Etat. Le même jour, il présenta une demande tendant à ce que la date de l’audience fut fixée.
Selon les informations fournies par le requérant le 30 mars 2001, aucune audience n’avait encore été fixée.
Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 16 juin 1989 et était encore pendante au 30
mars
2001, avait à cette date déjà duré plus de onze ans et neuf mois pour deux instances.
Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «
délai raisonnable
» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.
La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «
délai raisonnable
» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare la requête recevable
, tous moyens de fond réservés.
S.
Dollé
J.-P.
Costa
Greffière
Président