Kolarides împotriva Ciprului

Reclamantul este un național cipriot, născut în 1940 și locuiește în Nicosia. El este reprezentat în fața Curții de către dl K. Adamides, dl A. Demetriades și dna E. Natanael, avocați care practică în Nicosia. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 30 martie 1998, Curtea de Familie din Nicosia a pronunțat divorțul între reclamant și soția sa. La 6 mai 1998, soția reclamantului a solicitat Curții de Familie ca reclamantul să divulge, în termen de 15 zile, în conformitate cu secțiunea 14A și 14B din Legea 232/1991 care reglementează relațiile de proprietate între soții („Legea”), astfel cum a fost modificată de Legea 25 alineatul (1)/98, orice bun în posesia sa la 22 mai 1996. La 18 iunie 1998, reclamantul a depus obiecție la prezenta cerere.

Prin urmare, Curtea de Familie a prezentat Curții Supreme o chestiune de lege rezervată (n. 332) privind dacă secțiunea 14A din Lege era compatibilă cu dispozițiile articolelor 23 § 1 (dreapta la proprietate) și 30 §§ 2 și 3 (dreapta la un proces echitabil) din Constituție. Între timp, ca o altă chestiune de lege rezervată (n. 330), legată direct de întrebarea nr. 332, a fost depusă Curții Supreme într-un alt caz, acesta a hotărât să se alăture celor două întrebări. În hotărârea sa din 11 mai 2000, Curtea Supremă a constatat că secțiunile 14A și 14B din Lege nu au fost în contradicție cu aceste dispoziții constituționale. În ceea ce privește art. 30 din Constituție, Curtea Supremă a susținut că obligația de a divulga în temeiul articolului 14A a fost impusă ambelor părți la procedura și a stabilit o egalitate procedurală completă între ele.

Nici o parte nu a fost dezavantajată față de cealaltă. Informațiile referitoare la activele părților constituiau o condiție prealabilă pentru eficacitatea dispozițiilor de fond ale Legii. Secțiunea 14A are ca scop stabilirea unei situații de fapt, fără care justiția în conformitate cu dispozițiile Legii nu ar putea fi efectuată. Acțiunea în fața Curții de familie era încă în suspensie la momentul introducerii cererii în fața Curții. Dispozițiile relevante ale Constituției se citesc după cum urmează: „Fiecare persoană, singură sau în comun cu ceilalți, are dreptul de a achiziționa, de a poseda, de a avea sau de a dispune de orice proprietate mobilă sau imobiliară și are dreptul de a respecta un astfel de drept ...” „Nimeni nu poate fi refuzat accesul la instanța care i-a fost atribuită prin sau în temeiul prezentei Constituții.

Stabilirea comitetelor judiciare sau a instanțelor excepționale sub orice nume este interzisă. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva sa, fiecare persoană are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către o instanță independentă, imparțială și competentă stabilită prin lege. Hotărârea este motivată și pronunțată în ședință publică, însă presa și publicul pot fi excluși de la toate sau oricare parte a procesului, la o decizie a Curții, în cazul în care este în interesul securității Republicii sau al ordinului constituțional sau al ordinului public sau al siguranței publice sau al moralității publice, sau în cazul în care interesele tinerilor sau protecția vieții private a părților o solicită sau, în condiții speciale, în cazul în care, în opinia instanței, publicitatea ar aduce atingere intereselor justiției.

Fiecare persoană are dreptul – de a fi informat cu privire la motivele pentru care este obligat să apară în fața instanței; – de a-și prezenta cazul în fața instanței și de a avea timpul necesar pentru pregătirea acesteia; – de a-și adăuga sau de a-și face dovada și de a-și examina martorii în conformitate cu legea; – de a-și avea un avocat de alegere și de a-și avea asistență juridică liberă în cazul în care interesele justiției astfel cerințelor și prevăzute de lege; – de a-și avea asistența gratuită a unui interpret dacă nu poate înțelege sau vorbește limba folosită în instanță.” Secțiunile 14A și 14B din Legea 232/1991 care reglementează relațiile de proprietate între soții săi citese după cum urmează: „14.A.-(1) În sensul unei mai bune implementări a secțiunii 14, Curtea poate supune la Curtea o adăvit, în care va descrie în mod clar că, în virtuit sau în mod precis, în orice zi de intenționată de interzisă a instanță, în orice zi sau intenționată.

(2) În cazul în care dobânzile pe care reclamantul le-a avut la data stabilită de Curte în proprietate sau în parte, au încetat să-l aparțină la data examinării cererii de divorț sau a oricărei alte date stabilite de Curte, i-a fost obligat, la aplicarea oricărei părți, să furnizeze dovezi complete, precise și convingătoare privind alienarea sau eliminarea proprietății sau a unei părți din aceasta prin intermediul unui affidavit suplimentar, și dacă este considerat necesar, Curtea poate ordona reclamantului de a da instrucțiuni unei instituții bancare sau organizații de finanțare, cu notificarea Curții, în ceea ce privește alienarea, mișcarea, transferul sau restituirea proprietății sau a unei părți a acesteia, după cum poate decide Curtea.

14.-B(1) Orice persoană care furnizează informații false, inexacte sau incomplete în ceea ce privește o chestiune menționată la secțiunea 14 A este vinovat de o infracțiune și, în caz de condamnare, este responsabilă de închisoare pentru o perioadă de maximum 2 ani sau de o amendă care nu depășește 2 mii de lire și sau a ambelor penalități. (2) Orice persoană care refuză, omite sau întârzie să respecte ordonanța Curții eliberată în temeiul art. 14 A este vinovat de o infracțiune și, în caz de condamnare, poate fi pedepsită conform art. 44 din Legile Curților de Justiție din 1960-1997 pentru disprețuirea instanței. Într-un caz în care această persoană este solicitantă pentru divorț, Curtea poate, în plus, suspenda procedurile suplimentare până când această persoană nu respectă ordinul Curții.”

The applicant is a Cypriot national, born in 1940 and living in Nicosia. He is represented before the Court by Mr K. Adamides, Mr A. Demetriades and Mrs E. Nathanael, lawyers practising in Nicosia. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. By a judgment of 30 March 1998 the Family Court of Nicosia pronounced the divorce between the applicant and his wife. On 6 May 1998 the wife of the applicant applied to the Family Court for the applicant to disclose, within 15 days, in accordance with Sections 14A and 14B of Law 232/1991 regulating property relations between spouses (“the Law”), as amended by Law 25(1)/98, any assets in his possession on 22 May 1996. On 18 June 1998 the applicant lodged an objection to this application.

As a result, the Family Court submitted to the Supreme Court a question of law reserved (no.332) on whether Section 14A of the Law was compatible with the provisions of Articles 23 § 1 (right to property) and 30 §§ 2 and 3 (right to a fair trial) of the Constitution. In the meantime, as another question of law reserved (no. 330), directly related to question no. 332, was submitted to the Supreme Court in another case, the latter decided to join the two questions. In its judgment of 11 May 2000, the Supreme Court found that Sections 14A and 14B of the Law were not contrary to these constitutional provisions. As regards Article 30 of the Constitution, the Supreme Court held that the obligation to disclose under Section 14A was imposed on both parties to the proceedings and established complete procedural equality between them.

No party was disadvantaged vis-à-vis the other. Information concerning the assets of the parties constituted a precondition for the effectiveness of the substantive provisions of the Law. Section 14A aimed at establishing a factual situation, without which justice according to the provisions of the Law could not be done. The proceedings before the family Court were still pending at the time of the introduction of the application before the Court. The relevant provisions of the Constitution read as follows: “Every person, alone or jointly with others, has the right to acquire, own, possess, enjoy or dispose of any movable or immovable property and has the right to respect for such a right ...” “No person shall be denied access to the court assigned to him by or under this Constitution.

The establishment of judicial committees or exceptional courts under any name whatsoever is prohibited. In the determination of his civil rights and obligations or of any criminal charge against him, every person is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent, impartial and competent court established by law. Judgment shall be reasoned and pronounced in public session, but the press and the public may be excluded from all or any part of the trial upon a decision of the court where it is in the interests of the security of the Republic or the constitutional order or public order or public safety or public morals, or where the interests of juveniles or the protection of the private life of the parties so require or, in special circumstances where, in the opinion of the court, publicity would prejudice the interests of justice.

Every person has the right – to be informed of the reasons why he is required to appear before the court; – to present his case before the court and to have the time necessary for its preparation; – to adduce or cause to be adduced his evidence and to examine witnesses according to law; – to have a lawyer of his own choice and to have free legal assistance where the interests of justice so require and as provided by law; – to have free assistance of an interpreter if he cannot understand or speak the language used in court.” Sections 14A and 14B of Law 232/1991 regulating property relations between spouses read as follows: “14.A.-(1) For the purposes of the better implementation of section 14, the Court may on the application of any of the parties issue an order, by virtue of which the respondent will be obliged, within 15 days from the issue of such order, or within any other period that the Court may fix, to submit to the Court an affidavit, in which he will describe completely, clearly and in a precise manner the property in respect of which he had any direct or indirect interest on the date of the interruption of the cohabitation or on any other date that the Court may fix in the order.

(2) If the interest that the applicant had on the date fixed by the Court in property or part of it, ceased to belong to him on the date of the examination of the petition for divorce or any other date fixed by the Court, the respondent is obliged, on the application of any of the parties, to give complete, precise and convincing proof of the alienation or the disposal of the property or part of it by means of a supplementary affidavit, and if it is considered necessary the Court may order the respondent to give instructions to a banking institution or financing organisation, with notice to the Court, as regards the alienation, movement, transfer or restitution of the property or part of it, as the Court may decide.

14.-B(1) Any person who provides false, inaccurate or incomplete information in relation to a matter referred to in section 14 A is guilty of an offence and in case of conviction he is liable to imprisonment for a period not exceeding 2 years or to a fine not exceeding two thousand pounds and or to both penalties. (2) Any person who refuses, omits or delays to comply with the order of the Court issued under section 14 A is guilty of an offence and, in case of conviction, is liable to be punished as provided in section 44 of the Courts of Justice Laws of 1960-1997 for contempt of court. In a case where this person is the petitioner for the divorce, the Court may in addition suspend further proceedings until this person complies with the Court’s order.”