GEORGIADES v. CYPRUS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GEORGIADES v. CYPRUS (CtEDO, 2006)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 30504/03 de Georgios GEORGIADES împotriva Ciprului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 29 iunie 2006 în calitate de Cameră compusă din: C.L. Rozakis, Președintele, L. Loucaides, dna F. Tulkens, dna N. Vajić, dna E. Steiner, K. Hajiyev, D. Spielmann, judecători și dl Nielsen, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 2 septembrie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere corespondența părților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Georgios Georgiades, este un cetățen cipriot născut în Limassol în 1940 și locuiește în Nicosia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Y. Georgiades, un avocat care practică în Nicosia. Guvernul cipriot („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Clerides, Procuror General al Republicii Cipru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 aprilie 1997, reclamantul a depus o acțiune civilă (nr. 4753/97) în fața Curții de District din Nicosia, cerând daune pentru încălcarea anumitor obligații contractuale exprese sau implicite de către terți. La 16 iulie 1997, reclamantul a depus declarația de reclamație. După o serie de extensii, acuzații au depus declarația de apărare în aprilie 1998. După o serie de amânări, au început audierea la 7 aprilie 2000 și a fost finalizată la 26 mai 2000. În cursul ședinței, instanța nu a permis reclamantului să prezinte dovezi cu privire la un document cu privire la care ambele părți au făcut o declarație comună, întrucât a considerat că aceste dovezi ar contrazice în esență declarația anterioară care stabilește faptele acceptate de părți, astfel cum s-a stabilit. La 1 iunie 2000, instanța de district a respins acțiunea. La 12 iulie 2000, reclamantul a depus un recurs la Curtea Supremă (apel civil nr. 10867). Cazul a fost stabilit pentru instrucțiuni la 16 octombrie 2002 și pentru audierea la 19 martie 2003. În ultima dată, instanța și-a pronunțat hotărârea respingând recursul din următoarele motive: „Am ascultat cu răbdare avocatul recurentei și după dezbaterea lungă care a urmat s-a demonstrat că instanța de primă instanță a acționat în mod corect, a evaluat dovezile admise înainte de ea și a ajuns la concluziile sale. Curtea nu a efectuat nicio vină substanțială, juridică sau factuală și, prin urmare, recursul este respins cu costuri”. 1. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la echitatea procedurii în ceea ce privește în primul rând, nerespectarea Curții Supreme de a motiva în mod corespunzător hotărârea de respingere a recursului său și, în al doilea rând, decizia instanței de district cu privire la anumite dovezi în susținerea cererilor sale. 2. Reclamantul s-a mai plângut în temeiul prevederii de mai sus cu privire la lungimea excesivă a procedurii în fața instanțelor cipriote. 3. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 14 din Convenția luată în conjuncție cu art. 6 că lipsa raționării adecvate în hotărârea Curții Supreme constituie un tratament diferențial nejustificat față de alți litigenți. Prin scrisoarea din 3 martie 2006, Guvernul a informat Curtea că părțile au ajuns la un acord pentru soluționarea cauzei. În continuare, prin scrisoarea din 3 mai 2006, Guvernul a informat Curtea că Ministerul Finanțelor din Republica Cipru a aprobat termenii de soluționare prietenos și că guvernul va plăti reclamantului 4000 de lire cipru în decontare integrală și finală a cererii sale în temeiul Convenției, costurilor și cheltuielilor incluse. Prin scrisoarea din 26 mai 2006, reclamantul a confirmat soluționarea și a informat Curtea că nu dorește să își urmeze cererea. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și dorința reclamantului de a nu continua cererea sa. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție la acest caz ar trebui suspendată și ar trebui să fie eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului