SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE AKIN c. TURKEY Cerere nr. 34688/97 JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 12 aprilie 2001 Această hotărâre este supusă revizuirii editoriale înainte de reproducerea sa în forma finală. În cazul Akın c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Lorenzen dna Tsatsa-Nikolovska Levits Kovlerska judecătorii F. Gölcüklü , judecător ad hoc și grefierul secțiunii Fribergh care au deliberat în privat la 23 noiembrie 2000 și la 22 martie 2001, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 34688/97) împotriva Republicii Turciei depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național turc, dl Abdullah Akın („reclamantul”), la 21 august 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl Mahmut Vefa, un avocat care practică în Diyarbakır (Turcia). Guvernul turc („ Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție cu privire la durata detenției sale în custodie de poliție timp de 11 zile fără a fi adus în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară. El a susținut, de asemenea, că nu a fost informat cu promptitudine despre motivele arestării sale și că a fost discriminat din cauza originii sale curde și afiliarea sa la un partid politic pro-kurdish. În acest sens, el a invocat articolele 5 § 2 și 14 din Convenție. În urma comunicării plângerilor în temeiul articolelor 5 și 14 din Convenție către Guvern și respingerea restului cererii de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. Cererea a fost alocată celei de-a doua secțiuni a Curții (art. 52 § 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, camera care va lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenția) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1 din Regulamentul Curții. Dl Rıza Türmen, judecătorul ales în ceea ce privește Turcia, a retras de la ședere în acest caz (art. 26 § 1 din Regulamentul Curții). În consecință, Guvernul a numit dl Feyyaz Gölcüklü ca judecător ad hoc în locul său (art. 27 § 2 din Convenție). La 23 noiembrie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat inadmisibil plângerile reclamantului în temeiul articolelor 5 § 2 și 14 din Convenție și a reținut plângerea în temeiul articolului 5 § 3 pentru examinarea în fond. La 24 ianuarie 2001, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 9 februarie 2001, Guvernul și, respectiv, la 28 februarie 2001, reprezentantul reclamantului, respectiv, au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul este președintele provincial al unui partid politic, Hadep, din Diyarbakır. La 23 iunie 1996, reclamantul a participat la congresul anual al Hadep din Ankara. În cadrul acestui congres, anumite persoane care purtau mască au luat un steag turc în sala și l-au înlocuit cu un steagul PKK și un poster al Abdullah Öcalan. Sloganii în favoarea PKK și Abdullah Öcalan au fost strigați de persoane presupuse să fie militante ale PKK. În urma acestui incident, procurorul public șef la Curtea de Securitate de Stat din Ankara a ordonat ofițerilor de poliție din departamentul antiterrorist al Departamentului de Securitate din Ankara să aresteze membrii consiliului executiv al Hadep, președintele consiliului și membrii adunării, precum și cei responsabili pentru actele impugnate. 10. La 24 iunie 1996, la ora 4 a.m., reclamantul și membrii partidului menționat anterior au fost arestați atunci când erau pe cale să părăsească sala congresului. 11. La 4 iulie 1996, Curtea de Securitate de Stat din Ankara a ordonat detenția reclamantului în reținere. 12. La 23 august 1996, procurorul public șef a depus o acuzație la Curtea de Securitate de Stat din Ankara, acuzând reclamantul de aderare la PKK, în contravenție cu art. 168 din Codul Penal Turc. 13. Părțile nu au prezentat nicio informație privind rezultatul procedurii penale împotriva reclamantului. La 28 februarie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească suma de 30.000 de franci francezi cu titlu ex-grația domnului Abdullah Akın în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 34688/97. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. La 9 februarie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească o sumă totală de 30.000 de franci francezi pe o ex-grație baza care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale pentru dl Abdullah Akın, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 34688/97, pe care îl aștept în fața Curții. Accept propunerea și renunțe la orice alte cereri referitoare la Turcia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație se face în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Mă angajam în continuare să nu solicit trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 17. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în engleză și notificat în scris la 12 aprilie 2001, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis
SECOND SECTION
v. TURKEY
(
Application no. 34688/97
)
(Friendly settlement)
STRASBOURG
12 April 2001
This judgment is subject to editorial revision before its reproduction in final form.
In the case of Akın v. Turkey,
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of:
Mr
C.L.
Rozakis
,
President
,
Mr
A.B.
Baka
,
Mr
P.
Lorenzen
,
Mrs
M.
Tsatsa-Nikolovska
,
Mr
E.
Levits
,
Mr
A.
Kovler
,
judges
,
Mr
, ad hoc
judge
,
and
Mr
E.
Fribergh
,
Section Registrar
,
Having deliberated in private on 23 November 2000 and on 22 March 2001,
Delivers the following judgment, which was adopted on the last
‑
mentioned date:
1.
The case originated in an application (no.
34688/97) against the Republic of Turkey lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article
25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Turkish national, Mr Abdullah Akın (“the applicant”), on 21
August 1996.
2.
The applicant was represented by Mr Mahmut Vefa, a lawyer practising in Diyarbakır (Turkey). The Turkish Government (“the Government”) did not designate an Agent for the purposes of the proceedings before the Court.
3.
The applicant complained under Article 5 § 3 of the Convention about the length of his detention in police custody for 11 days without being brought before a judge or other officer authorised by law to exercise judicial power.
He alleged also that he was not informed promptly of the reasons for his arrest and that he was discriminated against on account of his Kurdish origin and his affiliation to a pro-Kurdish political party. In this respect, he invoked Articles 5 § 2 and 14 of the Convention.
4.
Following communication of the complaints under Articles 5 and 14 of the Convention to the Government and rejection of the remainder of the application by the Commission, the case was transferred to the Court on 1
November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No.
11 to the Convention.
5.
The application was allocated to the Second section of the Court (Rule 52 § 1 of the Rules of Court). Within that Section, the Chamber that would consider the case (Article 27 § 1 of the Convention) was constituted as provided in Rule 26 § 1 of the Rules of Court. Mr Rıza Türmen, the judge elected in respect of Turkey, withdrew from sitting in the case (Rule
28). The Government accordingly appointed Mr Feyyaz Gölcüklü to sit as an
ad hoc
judge in his place (Article 27 § 2 of the Convention).
6.
On 23 November 2000, after obtaining the parties’ observations, the Court declared the applicant’s complaints under Articles 5 § 2 and 14 of the Convention inadmissible and retained his complaint under Article 5 § 3 for examination on the merits.
7.
On 24 January 2001, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 9 February 2001 the Government and on 28
February 2001 the applicant’s representative, respectively, submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.
8.
The applicant is the provincial president of a political party, the
Hadep, in Diyarbakır.
9.
On 23 June 1996 the applicant participated in the annual congress of the Hadep in Ankara. During that congress, certain persons wearing masks took down a Turkish flag in the hall and replaced it by a PKK flag and a poster of Abdullah Öcalan. Slogans in favour of the PKK and Abdullah Öcalan were shouted by persons alleged to be militants of the PKK. Following this incident the Chief Public Prosecutor at the Ankara State Security Court instructed police officers from the anti-terrorist department of the Ankara Security Department to arrest the executive board members of the Hadep, the board president and members of the assembly, as well as those responsible for the impugned acts.
10.
On 24 June 1996, at around 4 a.m., the applicant and the above
‑
mentioned party members were arrested when they were about to leave the congress hall.
11.
On 4 July 1996 the Ankara State Security Court ordered the applicant’s detention on remand.
12.
On 23 August 1996 the Chief Public Prosecutor filed an indictment with the Ankara State Security Court charging the applicant with membership of the PKK, contrary to Article 168 of the Turkish Criminal Code.
13.
The parties did not submit any information concerning the outcome of the criminal proceedings against the applicant.
14.
On 28 February 2001 the Court received the following declaration from the Government:
“I declare that the Government of Turkey offer to pay the amount of 30,000 French francs on an
ex gratia
basis to Mr Abdullah Akın with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 34688/97. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable immediately after the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.
The Government further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
15.
On 9 February 2001 the Court received the following declaration signed by the applicant’s representative:
“I note that the Government of Turkey are prepared to pay a sum totalling 30,000
French francs on an
ex gratia
basis covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Abdullah Akın with a view to securing a friendly settlement of the application no. 34688/97 pending before the Court.
I accept the proposal and waive any further claims in respect of Turkey relating to the facts of this application. I declare that the case is definitely settled.
This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.
I further undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”
16.
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article
37 § 1
in fine
of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
17.
Accordingly, the case should be struck out of the list.
1.
Decides
to strike the case out of the list;
2.
Takes note
of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.
Done in English, and notified in writing on 12 April 2001, pursuant to Rule 77 §§
2 and 3 of the Rules of Court.
Erik
Fribergh
Christos
Rozakis
Registrar
President