MELEDDU contre l'ITALIE

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 54307/00 prezentate de Luciana Meleddu împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Â Â (secțiunea I), care se întrunește la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din Thomassen președinte dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste judecători și dlui O Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 octombrie 1998 și înregistrată la 25 ianuarie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta este un resortisant italian, născut în 1934 și rezident în Cagliari. Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Giorgio Piras, avocat în Cagliari.

La 8 septembrie 1995, recurenta a introdus în fața Curții de Conturi din regiunea Sardinia o acțiune în vederea obținerii plății în întregime a unei pensii cu toate majorările prevăzute de lege, în locul tratamentului parțial și provizoriu pe care îl primise de la 1 aprilie 1986, data la care recurenta se pensionase. L.I.R. National de Previziance pentru Agenții Administrației Publice (INPDAP) ) nu a acordat întreaga pensie, deoarece a considerat problema strâns legată de o altă acțiune prezentată de recurentă în fața instanței administrative din Sardinia. Această instanță a admis cererea recurentei printr-o hotărâre din 13 iunie 1995, al cărei text fusese depus la grefă la 1 iulie 1995. La 10 ianuarie 1997, recurenta a solicitat stabilirea datei la care a avut loc încuviințarea.

La 7 noiembrie 2000 a avut loc o ședință. Prima cauză a recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură, care a început la 8 septembrie 1995 și era încă în curs de desfășurare la 7 noiembrie 2000, a durat deja aproximativ cinci ani și două luni pentru o instanță. Potrivit recurentei, durata procedurii nu satisface cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest Ö trebuie să facă obiectul unei examinări de fond.

reclamanta se plânge, de asemenea, de încălcarea articolului 22 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în măsura în care dreptul său la securitate socială nu a fost respectat Curtea constată că această afirmație nu evidențiază nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție și a protocoalelor sale. În plus, ea reamintește că rolul său nu este acela de a controla respectarea de către guverne a altor convenții decât Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Protocoalelor acesteia. cu dispozițiile Convenției, în conformitate cu art. 35 alin. (3) din Convenție, și trebuie să fie respins în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat de reclamant cu privire la durata excesivă a procedurii inițiate la 8 septembrie 1995 în fața Curții de Conturi, toate mijloacele de fond rezervate Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Michael O. Boyle Wilhelmina Thomassen Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 54307/00 présentée par Luciana Meleddu contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de M me W. Thomassen , présidente , MM. L. Ferrari Bravo , Gaukur Jörundsson , R. Türmen , B. Zupančič , T. Panțîru , R. Maruste , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 5 octobre 1998 et enregistrée le 25 janvier 2000, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1934 et résidant à Cagliari. Elle est représentée devant la Cour par M e Giorgio Piras, avocat à Cagliari.

Le 8 septembre 1995, la requérante introduisit devant la Cour des comptes de la région Sardaigne un recours visant à obtenir le paiement intégral d’une pension avec toutes les majorations prévues par la loi, au lieu du traitement partiel et provisoire qu’elle recevait depuis le 1 er avril 1986, date à laquelle la requérante avait prit sa retraite. L’Institut National de Prévoyance pour les agents de l’administration publique ( INPDAP ) n’avait pas accordé l’intégralité de la pension car elle considérait la question étroitement liée à un autre recours présenté par la requérante devant le tribunal administratif de Sardaigne. Ce tribunal avait fait droit à la demande de la requérante par un jugement du 13 juin 1995, dont le texte avait été déposé au greffe le 1 er juillet 1995. Le 10 janvier 1997, la requérante sollicita la fixation de la date de l’audience.

Une audience eut lieu le 7 novembre 2000. EN DROIT 1. Le premier grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 8 septembre 1995 et était encore pendante au 7 novembre 2000, avait à cette date déjà duré environ cinq ans et deux mois pour une instance. Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

2. La requérante se plaint également de la de la violation de l’article 22 de la Déclaration universelle des droits de l'homme, dans la mesure où son droit à la sécurité sociale n’a pas été respecté . La Cour constate que cette allégation ne relève aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention et ses protocoles. Par ailleurs, elle rappelle que son rôle n’est pas de contrôler le respect par les gouvernements d’autres conventions que la Convention européenne des Droits de l’Homme et de ses Protocoles. Il s’ensuit que ce grief est incompatible ratione materiae avec les dispositions de la Convention, conformément à l'article 35 § 3 de la Convention, et doit être rejeté conformément à l’article 35 § 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable quant au grief tiré par la requérante de la durée excessive de la procédure engagée le 8 septembre 1995 devant la Cour des comptes, tous moyens de fond réservés ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Michael O’Boyle Wilhelmina Thomassen Greffier Présidente