STRANGI contre l'ITALIE

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 54286/00 depuse de Carmelo Strangi împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor L'lape (secțiunea I), care se află la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din Thomassen, președintele Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru Maruste judecători și președinte de secțiune al dlui O Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 17 ianuarie 1998 și înregistrată la 25 ianuarie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1912 și rezident la Gioia Tauro (Regio de Calabria). La 24 februarie 1989, reclamantul a introdus o acțiune în fața Curții de Conturi pentru a obține anularea deciziei ministrului Trezoreriei care a respins cererea sa de reevaluare a pensiei sale. La 29 noiembrie 1995, Curtea de Conturi l-a informat pe reclamant că, în temeiul Legii nr. 19/94 de instituire a camerelor regionale ale Curții de Conturi, recursul său a fost transmis Camerei Regionale din Calabria. La 16 martie 1996, reclamantul a prezentat o cerere de a continua procedura și ședința stabilită. La data de 22 octombrie 1998 a fost retrimisă la data de 25 februarie 1999. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la data de 17 februarie 1999. În decembrie 1999, camera regională a acceptat cererea reclamantului. ÎN DREPT, cauza reclamantului se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură, care a început la 24 februarie 1989 și s ê a fost încheiată la 17 decembrie 1999, a durat mai mult de zece ani și nouă luni. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu îndeplinește cerința mai mult de zece ani și nouă luni. Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de timp rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă , toate mijloacele de fond rezervate. Michael O

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 54286/00

présentée par Carmelo Strangi

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de

M

me

W.

Thomassen,

présidente

,

MM.

L.

Ferrari

Bravo

,

Gaukur

Jörundsson

,

R.

Türmen

,

B.

Zupančič

,

T.

Panțîru

,

R.

Maruste

,

juges

,

et de M. M.

O’Boyle

,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 17 janvier 1998 et enregistrée le 25 janvier 2000,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1912 et résidant à Gioia Tauro (Reggio de Calabre).

Le 24 février 1989, le requérant introduisit un recours devant la Cour des comptes afin d’obtenir l’annulation de la décision ministre du Trésor qui avait rejeté sa demande de réévaluation du montant de sa retraite.

Le 29 novembre 1995, la Cour des comptes informa le requérant de ce que, en vertu de la loi n°

19/94 instituant les chambres régionales de la Cour des comptes, son recours avait été transmis à la chambre régionale de Calabre. Le 16 mars 1996, le requérant présenta une demande tendant à ce que la procédure fût poursuivie et l'audience fixée.

L’audience fixée au 22 octobre 1998 fut renvoyée au 25 février 1999.

Par un arrêt du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 17

décembre 1999, la chambre régionale fit droit à la demande du requérant.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 24 février 1989 et s’est terminée le 17 décembre 1999, a duré plus de dix ans et neuf mois.

Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare la requête recevable

, tous moyens de fond réservés.

Michael

O’Boyle

Wilhelmina

Thomassen

Greffier

Présidente