DIEBOLD contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4740/98 prezentate de Gisella și Irina Diebold împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele A.B. Baka Bonello Strážnická domnii Lorenzen Fischbach Kovler judecători și de domnul Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 17 septembrie 1997 și înregistrată la 17 iunie 1998, după ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând apel la reclamante să fie cetățeni germani, născuți în 1931 și, respectiv, 1959 și rezidenți la Gavorrano (Groseto). Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Rudolf Riechwald, avocat la München.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 mai 1994, domnii F. și C. au adresat recurentele în fața Tribunalului din Grosseto, în vederea obținerii unei hotărâri care declară că a fost soluționată contractul de vânzare al unei clădiri. Printr-o ordonanță din 16 martie 1995, tribunalul din Groseto a decis să suspende procedura, pe motiv că o procedură a cărei pronunțare era pendinte în fața Tribunalului de la Roma. Această procedură la Roma fusese inițiată în iulie 1994, de către Fondul pentru proprietate agricolă (Cassa per formazione della proprietà contadina) împotriva dlor F. și C. Printr-o hotărâre din 4 martie 1997, Tribunalul din Roma a declarat rezoluția contractului între părți și a ordonat restituirea proprietății în cauză părții reclamante.

La o dată nespecificată, dnii F. și C. au solicitat recurs în fața instanței de apel din Roma. Potrivit informațiilor furnizate de recurente la 18 decembrie 2000, la această dată, procedura în fața Tribunalului de la Grosseto era încă suspendată și procedura în fața Tribunalului de apel din Roma era pendinte. ÎN DREPT, cauza recurentelor se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură, care a început la 9 mai 1994 și era încă în curs de desfășurare la 18 iunie 1994 În decembrie 2000, a durat deja mai mult de șase ani și șapte luni pentru o instanță. Potrivit recurentelor, durata procedurii nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate.

Erik Fribergh Christos Rozakis Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 41740/98 présentée par Gisella et Irina Diebold contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 12 avril 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis , président , A.B. Baka , G. Bonello , M me V. Strážnická , MM. P. Lorenzen , M. Fischbach , A. Kovler , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 17 septembre 1997 et enregistrée le 17 juin 1998, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérantes sont des ressortissantes allemandes, nées respectivement en 1931 et 1959 et résidant à Gavorrano (Grosseto). Elles sont représentées devant la Cour par M e Rudolf Riechwald, avocat à Munich.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 9 mai 1994, MM. F. et C. assignèrent les requérantes devant le tribunal de Grosseto, en vue d’obtenir un jugement déclarant résolu le contrat de vente d’un immeuble. Par une ordonnance du 16 mars 1995, le tribunal de Grosseto décida de suspendre la procédure, au motif qu’une procédure dont l’issue était déterminante était pendante devant le tribunal de Rome. Cette procédure à Rome avait été engagée en juillet 1994, par la Caisse pour la propriété agricole ( Cassa per la formazione della proprietà contadina) contre MM. F. et C. Par un jugement du 4 mars 1997, le tribunal de Rome déclara la résolution du contrat entre les parties et ordonna la restitution de l’immeuble litigieux à la partie demanderesse.

A une date non précisée, MM. F. et C. interjetèrent appel devant la cour d’appel de Rome. Selon les informations fournies par les requérantes le 18 décembre 2000, à cette date, la procédure devant le tribunal de Grosseto était encore suspendue et la procédure devant la cour d’appel de Rome était pendante. EN DROIT Le grief des requérantes porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 9 mai 1994 et était encore pendante au 18 décembre 2000, avait à cette date déjà duré plus de six ans et sept mois pour une instance. Selon les requérantes, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime, à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, que ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare le restant de la requête recevable , tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président