Sari la conținut
CtEDO 12.04.2001 Auto

PASTIFICIO ATTILIO MASTROMAURO S.r.l. contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
12.04.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
  • Partiellement recevable
conform formulării originale HUDOC
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
PASTIFICIO ATTILIO MASTROMAURO S.r.l. contre l'ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 47479/99 prezentată de Pastilicio Attilio MASTROMAURO S.r.l. împotriva lalui Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 12 aprilie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele A.B. Baka Bonello Strážnická domnii Lorenzen Fischbach Kovler judecători și de domnul Fribergh grefier al secțiunii Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 27 noiembrie 1998 și înregistrată la 15 aprilie 1999, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAPT, recurenta este o societate cu răspundere limitată italiană cu sediul social la Corato (Bari). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții prin temeiul său de putere, Attilio Matstromauro.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 martie 1989, lichidatorul falimentului societății X a atribuit societății reclamante în fața instanței din Bari pentru a obține restituirea sumei de 42 602 588 de lire italiene (aproximativ 144 300 de franci francezi).

Această acțiune judiciară ( 67 alin. (2) din Decretul regal nr. 267 din 16 martie 1942, (denumit în continuare "legea falimentului" (denumită în continuare "legea falimentului"), conform căruia orice plată a unei creanțe restante efectuată de debitor în cursul anului precedent declarației de faliment este revocată în cazul în care lichidatorul dovedește că beneficiarul plății cunoștea starea de insolvabilitate a debitorului ( Prima audiere a avut loc la 14 noiembrie 1989. La 20 februarie 1990, societatea reclamantă a solicitat convocarea anumitor martori, ale căror declarații ar fi putut demonta pe care nu știa de dificultățile financiare ale societății X. Februarie 1991, data la care părțile și-au prezentat concluziile.

Printr-o hotărâre din 3 noiembrie 1993, al cărei text a fost depus la grefa din 18 aprilie 1994, tribunalul a acceptat cererea lichidatorului falimentului, în special în momentul în care plățile în litigiu fuseseră efectuate, numeroase sume de scrisori de schimb ( La 12 aprilie 1995, societatea reclamantă a răspuns la apelul în fața instanței din Bari. În special, Comisia a constatat că instanța se limitase la a lua act de publicarea sumelor depuse împotriva societății X și a tras o prezumție de cunoaștere a statului de insolvență. Această prezumție nu era ireproșabilă, societatea reclamantă solicita din nou convocarea și audierea martorilor indicați în cursul procedurii de primă instanță. La data de 3 iulie 1995 și 1 iulie 1996, la care lichidatorul falimentului nu s-a prezentat a avut loc două ședințe, data la care societatea reclamantă și-a prezentat concluziile.

La cererea recurentei, instanța a declarat lichidatorul contumace. A doua zi, consiliul legal al sindicatului a declarat că nu a putut participa la primele două audieri și a depus o memorie ( mai degrabă decât să rețină că nu a existat nimic care să nu se refere la faptul că a fost prezent la audierile anterioare, și anume la constituirea sa tardivă. Prin hotărârea din 7 mai 1996, al cărei text a fost depus la grefa din 10 iunie 1996, instanța de apel a respins cererea societății reclamante. Textul hotărârii din 7 mai 1996, al cărei text a fost depus la grefa din 10 iunie 1996, instanța de apel a respins cererea societății reclamante. În ceea ce privește cererea de convocare a martorilor, instanța de apel a arătat că audierea lor era inutilă.

Într-adevăr, numai dovada că necunoașterea stării de insolvabilitate a debitorului nu a fost cauzată de neglijența creditorului ar putea scuti creditorul din obligația de a restitui sumele încasate. La 5 aprilie 1997, societatea reclamantă s-a ocupat de casare. La 12 mai 1997, lichidatorul falimentului a depus o memorie ( Prin hotărârea din 10 iunie 1998, al cărei text a fost depus la grefă la 17 septembrie 1998, Curtea de Casație a declarat recursul inadmisibil. Comisia a constatat că, în dreptul italian, un recurs în cassation trebuie notificat consiliului care a reprezentat partea pârâtă în procedura în care a fost pronunțată decizia atacată sau, în lipsa acesteia, părții pârâte în sine. În speță, societatea reclamantă a notificat recursul său avocatului care reprezentase lichidatorul în primă instanță.

Cu toate acestea, notificarea a fost eronată, deoarece avocatul respectiv nu era constituit în mod valabil în procedura de recurs, în cursul căreia lichidatorul fusese declarat contaminat. Or, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Casație, din cauza unei astfel de abateri de procedură notificarea recursului trebuia considerată nulă și neavenită ( Această procedură, care a început la 17 martie 1989 și sa încheiat la 17 septembrie 1998, a durat nouă ani și șase luni pentru trei instanțe. Potrivit recurentei, durata procedurii nu satisface cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii admisibile, toate mijloacele de fond rezervate.

Erik Fribergh Christos Rozakis Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-11-30
0,99
PASTIFICIO ATTILIO MASTROMAURO S.r.l. contre l'ITALIE
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 47479/99 prezentate de Pastilicio Attilio MASTROMAURO S.r.l. împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se întrunește la 30 noiembri
CtEDO 2002-03-28
0,97
AFFAIRE MASTROMAURO S.R.L. c. ITALIE
STRASBURG 28 martie 2002 DEFINITIVF 28/06/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Mastromauro S.r.l. Italia, Curtea Europea
CtEDO 2001-03-01
0,95
AFFAIRE MASSARO c. ITALIE
SECȚIUNEA A DOUA CAUZA MASARO c. ITALIA (Cercetarea nr. 466/96/99) HOTĂRÂREA STRASBURG martie 2001 DEFINITIVF 01/0 6/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modif
CtEDO 2001-01-16
0,95
AFFAIRE C. ar.l. c. ITALIE (N° 1)
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA C. arl.l. c. ITALIA (nr. 1) (solicitarea nr. 45882/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 16 ianuarie 2001 DEFINITIVF 16/04/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El po
CtEDO 2000-03-02
0,94
MASSARO contre l'ITALIE
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46666/99 prezentate de Massimo Massaro împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 2 martie 2000 într-o cameră compusă din G. Bonel
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă