CtEDO 12.04.2001 Auto

KAPTAN v. SWITZERLAND

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
12.04.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KAPTAN v. SWITZERLAND (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Reclamantul, un cetățean turc născut în 1962, este un angajat care locuiește în Richterswil în Elveția. Înainte de Curte, el este reprezentat de dl Nideröst, un avocat care practică în Zürich. La 11 septembrie 1997, autoritățile vamale elvețiene au găsit 88 de kilograme de materiale propagandistice adresate reclamantului, care constă în cărți și reviste ale Partidului Lucrătorilor Kurzi PKK. Materialele au fost transmise Biroului Procurorului Federal (Bundesanwaltschaft) care le-a examinat și a concluzionat că au propagat violența ca singura alternativă împotriva „Statului teror Turc” și au insultat membrii guvernului turc. Oficiul a considerat că vânzarea sau diseminarea acestor publicații a pus în pericol securitatea interioră și exterioră a Elveției pentru care, la 15 ianuarie 1998, a hotărât să pună în aplicare materialele bazate pe S. 1 din decretul Consiliului Federal privind materialele propagandistice care pun în pericol statul (Bundesratsbeschluss betreffend staatsgefährliches Propagandamaterial) din 29 decembrie 1948. Apelul reclamantului privind securitatea a fost respins de către Biroul Federal de Justiție și Poliție la 22 iunie 1998. La 26 iunie 1998, Consiliul Federal (Bundesrat) a hotărât, pe baza decretului său din 1948, să confiscateze și să distrugă materialele. Reclamantul a depus apeluri de drept administrativ (Verwaltungsgerichts-beschwerden) cu Curtea Federală (Bundesgericht) împotriva hotărârilor din 22 și 26 iunie 1998. La 26 iulie 1999, Curtea Federală a hotărât să se alăture la apeluri și să le respingă. În hotărârea sa (publicată în BGE [Entscheidungen des Bundesgerichts] 125 II 417), instanța a considerat de la început că decizia Consiliului Federal din 26 iunie 1998 de a confisca și distruge materialele a înlocuit decizia autorităților de a se sesiza materialele pentru care reclamantul a pierdut interesul în reclamația sa împotriva autorităților vamale. Prin urmare, Curtea Federală a considerat că, în principiu, deciziile Consiliului Federal nu pot fi contestate în fața Curții Federale. Pe de altă parte, confiscarea materialelor în cauză legate de „dreptele și obligațiile civile” ale reclamantului în sensul art. 6 § 1 din Convenție pentru care reclamantul are dreptul de a avea acces la instanță. Nu există niciun alt organ judiciar la nivel federal care să poată decide cazul reclamantului, însă Elveția nu a putut invoca dreptul intern pentru a evita respectarea obligațiilor care decurg din legislația internațională. Prin urmare, instanța s-a considerat competentă să trateze plângerile reclamantului. Curtea Federală, care a remarcat că reclamantul nu a solicitat o audiere publică, a considerat că reclamantul a fost informat în mod corespunzător de motivele autorităților pentru sesizarea materialelor pentru care se afla într-o poziție care să conteste în mod corespunzător confiscarea și să prezinte cazul său. Curtea Federală a examinat apoi motivele de confiscare a materialelor în cauză, având în vedere libertatea de informare a reclamantului. Consideră că decretul Consiliului Federal din 1948 a servit ca bază juridică pentru măsura. Hotărârea a continuat: „Materialele confiscate se referă la edițiile revistei „Topolumsal Alternatif” (Societate Alternativă) nr. 5 septembrie 1997 și, pe de altă parte, hârtie cu titlul „Kadin ve Iktidar Olgusu” (Femeie și capacitatea de a guverna). Cu aceste două publicații Partidul Muncitorilor Kurzi intenționează să câștige cât mai mulți curzi și alți oameni în mod similar pentru rezistența armată împotriva autorităților turce. Se susține că militarizarea și moartea martirilor femeilor sunt susținute în special. Știri despre atacurile cu bomba de succes, atacurile cu sinucidere și atacurile asupra instituțiilor din statul turc aduc mai multă importanță la îndemnarea de angaja violența. În opinia Consiliului Federal, aceste scrieri au servit pentru radicalizarea grupurilor care au avut tendința de a extremiza în rândul străinilor și al elveției. Un pericol pentru coexistența pașnică și, prin urmare, pentru securitatea interioră a Elveției a rezultat de la ... extracte traduse în dosarul din materialul confiscat demonstrează că materialele nu promovează doar preocupările populației curde din Turcia. Mai degrabă, aceaceasta este menită să transmită tensiunile existente în Turcia în Elveția și să creeze presiuni în rândul emigranților care trăiesc aici. Chiar dacă exhortarea la luptă armată se referă în principal la teritoriul turc, există, de asemenea, intenția de a radicaliza curzii care trăiesc aici. Presiunea ar trebui exercitată asupra emigranților care refuză sprijinul așteptat. Exortarea violenței în general pentru a pune în aplicare preocupările curde va spori, de asemenea, tendința de a angaja violența față de compatrioții care trăiesc aici care gândesc diferit. Astfel de exhortări în general în continuare acte extremiste de violență. Prin urmare, scrierile servesc să pună în pericol securitatea interioară. Întrucât nu se limitează deloc la o critică față de autoritățile turce - aceasta ar fi admisibilă - dar, de asemenea, insultă-le, ele servesc, de asemenea, pentru a pune în pericol relațiile externe și, prin urmare, neutralitatea Elveției. ... În cazul în cauză, în plus, nu transpiră faptul că o măsură mai mică ar fi fost posibilă pentru a evita să pună în pericol securitatea interioară și exterioră, cu atât mai mult, astfel încât s-ar putea găsi în toate publicațiile exhortarea la lupta armată și nu se limitează la anumite părți care ar putea fi, eventual, eliminate.” S. 1 din decretul Consiliului Federal privind materialele de propagandă care pun în pericol statul (Bundesratsbeschluss betreffend staatsgefährliches Propagandamaterial) din 29 decembrie 1948, în vigoare până la 1 iulie 1998, menționează: „Oficiul Procurorului Federal este instruit, împreună cu autoritățile vamale și poștale federale, să se asigure materialele de propagandă care servesc să pună în pericol securitatea interioară sau exterioră a Confederației, în special independența sa, neutralitatea sa, relațiile sale cu statele străine, instituțiile politice și anume instituțiile democratice ale Elveția sau interesele apărării țării, precum și obiectele antireligioase. Consiliul Federal decide cu privire la confiscare.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă