KAPTAN v. SWITZERLAND

Reclamantul, un cetățean turc născut în 1962, este un angajat care locuiește în Richterswil în Elveția. Înainte de Curte, el este reprezentat de dl Nideröst, un avocat care practică în Zürich. La 11 septembrie 1997, autoritățile vamale elvețiene au găsit 88 de kilograme de materiale propagandistice adresate reclamantului, care constă în cărți și reviste ale Partidului Lucrătorilor Kurzi PKK. Materialele au fost transmise Biroului Procurorului Federal (Bundesanwaltschaft) care le-a examinat și a concluzionat că au propagat violența ca singura alternativă împotriva „Statului teror Turc” și au insultat membrii guvernului turc. Oficiul a considerat că vânzarea sau diseminarea acestor publicații a pus în pericol securitatea interioră și exterioră a Elveției pentru care, la 15 ianuarie 1998, a hotărât să pună în aplicare materialele bazate pe S. 1 din decretul Consiliului Federal privind materialele propagandistice care pun în pericol statul (Bundesratsbeschluss betreffend staatsgefährliches Propagandamaterial) din 29 decembrie 1948. Apelul reclamantului privind securitatea a fost respins de către Biroul Federal de Justiție și Poliție la 22 iunie 1998. La 26 iunie 1998, Consiliul Federal (Bundesrat) a hotărât, pe baza decretului său din 1948, să confiscateze și să distrugă materialele. Reclamantul a depus apeluri de drept administrativ (Verwaltungsgerichts-beschwerden) cu Curtea Federală (Bundesgericht) împotriva hotărârilor din 22 și 26 iunie 1998. La 26 iulie 1999, Curtea Federală a hotărât să se alăture la apeluri și să le respingă. În hotărârea sa (publicată în BGE [Entscheidungen des Bundesgerichts] 125 II 417), instanța a considerat de la început că decizia Consiliului Federal din 26 iunie 1998 de a confisca și distruge materialele a înlocuit decizia autorităților de a se sesiza materialele pentru care reclamantul a pierdut interesul în reclamația sa împotriva autorităților vamale. Prin urmare, Curtea Federală a considerat că, în principiu, deciziile Consiliului Federal nu pot fi contestate în fața Curții Federale. Pe de altă parte, confiscarea materialelor în cauză legate de „dreptele și obligațiile civile” ale reclamantului în sensul art. 6 § 1 din Convenție pentru care reclamantul are dreptul de a avea acces la instanță. Nu există niciun alt organ judiciar la nivel federal care să poată decide cazul reclamantului, însă Elveția nu a putut invoca dreptul intern pentru a evita respectarea obligațiilor care decurg din legislația internațională. Prin urmare, instanța s-a considerat competentă să trateze plângerile reclamantului. Curtea Federală, care a remarcat că reclamantul nu a solicitat o audiere publică, a considerat că reclamantul a fost informat în mod corespunzător de motivele autorităților pentru sesizarea materialelor pentru care se afla într-o poziție care să conteste în mod corespunzător confiscarea și să prezinte cazul său. Curtea Federală a examinat apoi motivele de confiscare a materialelor în cauză, având în vedere libertatea de informare a reclamantului. Consideră că decretul Consiliului Federal din 1948 a servit ca bază juridică pentru măsura. Hotărârea a continuat: „Materialele confiscate se referă la edițiile revistei „Topolumsal Alternatif” (Societate Alternativă) nr. 5 septembrie 1997 și, pe de altă parte, hârtie cu titlul „Kadin ve Iktidar Olgusu” (Femeie și capacitatea de a guverna). Cu aceste două publicații Partidul Muncitorilor Kurzi intenționează să câștige cât mai mulți curzi și alți oameni în mod similar pentru rezistența armată împotriva autorităților turce. Se susține că militarizarea și moartea martirilor femeilor sunt susținute în special. Știri despre atacurile cu bomba de succes, atacurile cu sinucidere și atacurile asupra instituțiilor din statul turc aduc mai multă importanță la îndemnarea de angaja violența. În opinia Consiliului Federal, aceste scrieri au servit pentru radicalizarea grupurilor care au avut tendința de a extremiza în rândul străinilor și al elveției. Un pericol pentru coexistența pașnică și, prin urmare, pentru securitatea interioră a Elveției a rezultat de la ... extracte traduse în dosarul din materialul confiscat demonstrează că materialele nu promovează doar preocupările populației curde din Turcia. Mai degrabă, aceaceasta este menită să transmită tensiunile existente în Turcia în Elveția și să creeze presiuni în rândul emigranților care trăiesc aici. Chiar dacă exhortarea la luptă armată se referă în principal la teritoriul turc, există, de asemenea, intenția de a radicaliza curzii care trăiesc aici. Presiunea ar trebui exercitată asupra emigranților care refuză sprijinul așteptat. Exortarea violenței în general pentru a pune în aplicare preocupările curde va spori, de asemenea, tendința de a angaja violența față de compatrioții care trăiesc aici care gândesc diferit. Astfel de exhortări în general în continuare acte extremiste de violență. Prin urmare, scrierile servesc să pună în pericol securitatea interioară. Întrucât nu se limitează deloc la o critică față de autoritățile turce - aceasta ar fi admisibilă - dar, de asemenea, insultă-le, ele servesc, de asemenea, pentru a pune în pericol relațiile externe și, prin urmare, neutralitatea Elveției. ... În cazul în cauză, în plus, nu transpiră faptul că o măsură mai mică ar fi fost posibilă pentru a evita să pună în pericol securitatea interioară și exterioră, cu atât mai mult, astfel încât s-ar putea găsi în toate publicațiile exhortarea la lupta armată și nu se limitează la anumite părți care ar putea fi, eventual, eliminate.” S. 1 din decretul Consiliului Federal privind materialele de propagandă care pun în pericol statul (Bundesratsbeschluss betreffend staatsgefährliches Propagandamaterial) din 29 decembrie 1948, în vigoare până la 1 iulie 1998, menționează: „Oficiul Procurorului Federal este instruit, împreună cu autoritățile vamale și poștale federale, să se asigure materialele de propagandă care servesc să pună în pericol securitatea interioară sau exterioră a Confederației, în special independența sa, neutralitatea sa, relațiile sale cu statele străine, instituțiile politice și anume instituțiile democratice ale Elveția sau interesele apărării țării, precum și obiectele antireligioase. Consiliul Federal decide cu privire la confiscare.”

The applicant, a Turkish citizen born in 1962, is an employee residing in Richterswil in Switzerland. Before the Court he is represented by Mr Nideröst, a lawyer practising in Zürich. On 11 September 1997 the Swiss customs authorities came across 88 kilos of propaganda materials addressed to the applicant, consisting of books and magazines of the Kurdish Workers’ Party PKK. The materials were transmitted to the Federal Attorney’s Office (Bundesanwaltschaft) which examined them and concluded that they propagated violence as the only alternative against the “Turkish terror State” and insulted members of the Turkish Government. The Office considered that the sale or dissemination of these publications endangered the interior and exterior security of Switzerland for which reason on 15 January 1998 it decided to seise the materials based on S. 1 of the Decree of the Federal Council concerning propaganda materials endangering the State (Bundesratsbeschluss betreffend staatsgefährliches Propagandamaterial) of 29 December 1948. The applicant’s appeal about the seisure was dismissed by the Federal Office of Justice and Police on 22 June 1998. On 26 June 1998 the Federal Council (Bundesrat) decided on the basis of its Decree of 1948 to confiscate and destroy the materials. The applicant filed administrative law appeals (Verwaltungsgerichts-beschwerden) with the Federal Court (Bundesgericht) against the decisions of 22 and 26 June 1998. On 26 July 1999 the Federal Court decided to join the appeals and to dismiss them. In its judgment (published in BGE [Entscheidungen des Bundesgerichts] 125 II 417) the court considered at the outset that the Federal Council’s decision of 26 June 1998 to confiscate and destroy the materials replaced the decision of the authorities to seise the materials for which reason the applicant had lost interest in his complaint against the customs authorities. The Federal Court then considered that in principle decisions of the Federal Council could not be contested before the Federal Court. On the other hand, the confiscation of the materials at issue related to the applicant’s “civil rights and obligations” within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention for which reason the applicant was entitled to have access to court. There was no other judicial body on the Federal level which could decide the applicant’s case, yet Switzerland could not invoke domestic law in order to avoid complying with obligations arising under international law. As a result, the court regarded itself competent to deal with the applicant’s complaints. The Federal Court, which noted that the applicant had not requested a public hearing, considered that the applicant had been duly informed of the reasons of the authorities for seising the materials for which reason he was in a position duly to contest the confiscation and to present his case. The Federal Court then examined the grounds for confiscating the materials at issue in light of the applicant’s freedom of information. It considered that the Decree of the Federal Council of 1948 served as a legal basis for the measure. The judgment continued: “The confiscated materials concern editions of the magazine ‘Topolumsal Alternatif’ (Alternative Society) No. 5 of September 1997 and, on the other hand, paperbacks with the title ‘Kadin ve Iktidar Olgusu’ (Woman and the ability to govern). With these two publications the Kurdish Workers’ Party intends to win as many Kurds and other like-minded people for the armed resistance against Turkish authorities. Therein violence is advocated and glorified. The militarisation and the martyrs’ death of women particularly are advocated. News about successful bomb attacks, suicidal attacks, and attacks upon institutions of the Turkish State add further weight to the exhortation to employ violence. In the Federal Council’s view, these writings served to radicalise groups tending to extremism among foreigners and the Swiss. A danger for the peaceful co-existence and therefore for the interior security of Switzerland resulted therefrom ... Translated extracts in the case-file from the confiscated material demonstrate that the materials do not at all solely promote the concerns of the Kurdish population in Turkey. Rather, it is intended to transmit the existing tensions in Turkey into Switzerland and to create pressure among the emigrants living here. Even if the exhortation to armed struggle refers mainly to the Turkish territory, there is also the intention to radicalise the Kurds living here. Pressure should be exerted on emigrants who refuse to grant the expected support. Exhorting violence in general in order to implement Kurdish concerns will enhance the tendency also to employ violence towards compatriots living here who think differently. Such exhortation generally furthers extremist acts of violence. The writings therefore serve to endanger interior security. Since they are not at all limited to a criticism of the Turkish authorities - this would be admissible - but also insult them, they also serve to jeopardise foreign relations and therefore the neutrality of Switzerland. ... In the present case, furthermore, it does not transpire that a less far reaching measure would have been possible in order to avoid endangering the interior and exterior security, all the more so as the exhortation to armed struggle can be found in all the publications and is not limited to certain parts which could, possibly, have been blacked out.” S. 1 of the Decree of the Federal Council concerning propaganda materials endangering the State (Bundesratsbeschluss betreffend staatsgefährliches Propagandamaterial) of 29 December 1948, in force until 1 July 1998, states: “The Federal Attorney’s Office is instructed, together with the Federal customs and postal authorities, to seise propaganda materials which serve to endanger the interior or exterior security of the Confederation, in particular its independence, its neutrality, its relations with foreign States, the political and namely the democratic institutions of Switzerland or the interests of the defence of the country, as well as antireligious texts objects. The Federal Council shall decide on the confiscation.”