CtEDO 19.04.2001 Auto

CASE OF GEFIMA IMMOBILIARE s.r.l. v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
19.04.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF GEFIMA IMMOBILIARE s.r.l. v. ITALY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE FEMIMA IMMOBILIRE s.r.l. v. ITALIA Cererea nr. 33943/96 AJUDEMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 19 aprilie 2001 În cazul Gefima Immobiliare s.r.l. v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Bonello Lorenzen Doamna Tsatsa-Nikolovska Levits Judecătorii Kovler și Fribergh După deliberarea în particular la 5 aprilie 2001, pronunța următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 33943/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către o societate italiană Gefima Immobiliare s.r.l., la 24 septembrie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl C. Silvi, avocat practicant la Roma. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de evacuare. La 29 iunie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 20 februarie 2001 și la 5 martie 2001, reclamantul și, respectiv, agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. Doamna I.I. a fost proprietarul unui apartament din Roma, pe care l-a lăsat lui A.P. într-o scrisoare servită la chiriaș pe 4 noiembrie 1983, dna I.I. a comunicat intenția de a încheia închiriere și a chemat chiriașul să apară înaintea Magistratului de la Roma. Prin decizia din 21 ianuarie 1984, care a fost făcută executivă în aceeași zi, Magistratul de la Roma a susținut validitatea notificării de a renunța și a ordonat ca sediile să fie vacante până la 31 decembrie 1984. La 22 ianuarie 1986, dna I.I. a notificat chiriașul care o cere să părăsească sediul. La 30 mai 1986, a informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 14 iulie 1986. Între 14 iulie 1986 și 19 iunie 1990, judecătorul a făcut 16 încercări de recuperare a posesiunii. 10. La 24 septembrie 1990, reclamantul a devenit proprietarul apartamentului. 11. Între 4 octombrie 1990 și 25 septembrie 1996, judecătorul a făcut 17 încercări de recuperare a posesiunii. Începând cu 25 octombrie 1996, reclamantul a intervenit în procedura de executare. 12. Între 12 decembrie 1996 și 21 iulie 1999, judecătorul a făcut 10 încercări de recuperare a posesiunii. 13. Fiecare încercare de a recupera posesia apartamentului s-a dovedit a fi eșuată, deoarece, în temeiul dispozițiilor legale care prevăd scufundarea expulzărilor, reclamantul nu a avut dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. 14. În urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 1998, la 24 iulie 1999, chiriașul a solicitat instanței din districtul Roma să stabilească o nouă dată pentru expulzare. 15. La 5 martie 2001, Curtea a primit următoarea declarație a Guvernului: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 800.000.000 de ITL FEMIMA IMMOBILIRE s.r.l. în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 33943/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 17. La 20 februarie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 80.000.000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri pentru FEMIMA IMMOBILIARE s.r.l., în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 33943/96 pe care le aștepta Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și societatea reclamantă le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 18. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 19. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă