CtEDO 04.10.2001 Auto

CASE OF IMMOBILIARE ANBA v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF IMMOBILIARE ANBA v. ITALY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE IMMOBILIARE ANBA c. ITALY Depunerea nr. 31916/96 AJUDMENTULUI (Resoluție deFriend) STRASBOURG 4 octombrie 2001 În cazul Immobiliare Anba c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Bonello dna Tsatsa-Nikolovska Levits Kovler, judecători Raimondi ad hoc judecător și grefierul secțiunii Fribergh După ce a deliberat în particular la 13 septembrie 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 31916/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către o companie italiană, Immobiliare Anba („reclamantul”), la 20 februarie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dna G. Minoli, avocat care practică la Milano. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului său și de durata procedurii de evacuare. La 22 martie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 25 iunie 2001 și la 21 iunie 2001, reclamantul și, respectiv, Agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul este proprietarul unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat N.S.H.R. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 19 februarie 1987, reclamantul și-a comunicat intenția de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața judecătorului milan. Prin hotărârea din 25 iulie 1987, Magistratul a refuzat să mențină valabilitatea anunțului de renunțare și respingere a jurisdicției din cauza valorii cauzei și a indicat că Curtea de District din Milano a avut competența de a-l auzi. La 15 septembrie 1987, reclamantul a reluat procedurile în fața Curții de District din Milano. 10. Curtea a deliberat la 10 ianuarie 1989 și într-o hotărâre a aceleiași date, al cărei text a fost depus în registr la 20 februarie 1989, a permis cererea reclamantului și a ordonat ca sediile să fie anulate în termen de șase luni de la data în care hotărârea să devină executibilă. La 31 mai 1989, hotărârea Curții de District din Milano a devenit executibilă. 11. La 11 noiembrie 1989, reclamantul a notificat chiriașul care l-a obligat să abandoneze sediul. 12. Între 20 decembrie 1989 și 13 martie 1999, judecătorul a făcut patruzeci și două încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu avea dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. 13. La 26 aprilie 1999, reclamantul a recuperat posesia sediilor cu ajutorul poliției. Legea 14. La 21 iunie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 35 000 000 de ITL către Immobiliare Anba, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 31916/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni începând cu notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 15. La 25 iunie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Italiei este pregătit să plătească o sumă totală de 35 000 000 de ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri pentru Immobiliare Anba, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 31916/96 pe care le așteaptă Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și societatea reclamantă le-au atins. În plus, mă asum să nu cer trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (articolul amenzii 17. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă