CtEDO 26.04.2001 Auto

AFFAIRE IALONGO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
26.04.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE IALONGO c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA IALONGO c. ITALIA (Cercetarea nr. 40458/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 aprilie 2001 DEFINITIVF 26/07/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul lalongo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președinte Conforti Bonello Strážnická Fischbach Tsatsa-Nikolovska, Levits judecători Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 decembrie 1999 și 12 aprilie 2001, Tribunalul a adoptat la această ultimă dată procedural la originea cauzei se află o cerere (nr. 4045/98) împotriva Italiei și al cărei resortisant al acestui stat, Carlo Lalongo ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului din 19 martie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția de lape). Reclamantul este reprezentat de C. Virgara, avocat în baroul Romei. Guvernul italian ( U. Leanza și de către co-agentul său, dl V. Esposito. Reclamantul susținea că durata unei proceduri penale nu răspundea la cerința de termen rezonabil a termenului limită Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție (art. 2 din Protocolul nr. 11). (1) din regulament. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 1 din regulament. Printr-o decizie din 9 decembrie 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 7 decembrie 1992, Parchetul de la Roma l-a trimis pe reclamant în judecată în fața instanței judecătorești din același oraș și a stabilit data la care a fost închis la 29 aprilie 1993. Reclamantul și alte patru persoane erau acuzați de înșelăciune și falsificare. Prima audiere a fost amânată din cauza unui impediment al avocatului reclamantului. Două audieri au avut loc la 24 septembrie 1993 și 22 ianuarie 1994. La 26 mai 1995, procedura a fost trimisă înapoi la 20 octombrie 1995 pentru că avocații greveau. La 6 mai 1996, cazul a fost amânat la 21 noiembrie 1996 din cauza absenței avocaților a doi coinculpați. 12. La 3 decembrie 1996, martorii au fost interogați. În februarie 1997, a fost amânată la 26 martie 1997 pentru că un martor citat era absent. În ziua aceea, reclamantul și un martor au fost interogați. 13. La 24 iunie 1997, părțile și-au prezentat pledoariile. printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 28 iulie 1997, instanța din Roma l-a relaxat pe reclamant. 14. Această decizie a fost acceptată de către autoritate la data de 28 august 1997. În ceea ce privește încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenție, care, în părțile sale relevante, este formulată astfel, reclamantul se plânge de durata procedurii penale îndreptate împotriva sa. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un interval de timp rezonabil, de către o instanță (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 16. Guvernul susține că cauza a fost complexă și subliniază că procedura a fost suspendată de mai multe ori din cauza grevelor avocaților sau a lipsei acestora din urmă 17. Reclamantul susține că intervalul dintre audieri ar trebui să fie imputat instanțelor naționale și precizează că o singură ședință a fost trimisă în urma unei greve a avocaților. Perioada care trebuie luată în considerare 18. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 7 decembrie 1992, data trimiterii în judecată a reclamantului și se încheie la 28 august 1997, când hotărârea judecătorului judecătoresc din Roma a dobândit autoritatea de lucru judecat. 19. Aceasta se extinde, prin urmare, pe parcursul a patru ani, opt luni și douăzeci și una de zile pentru un grad de jurisdicție. Caracter rezonabil al duratei procedurii 20. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care a avut loc o procedură în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Hotărârile Pelioire și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, 67, CEDH 1999-II și Philis c. Grecia (nr. 2) din 27 iunie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1083, § 35. 21. Curtea arată în primul rând că cauza nu prezenta nici o complexitate deosebită. 22. În ceea ce privește comportamentul reclamantului, aceasta constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În plus, la 26 mai 1995 și 6 mai 1996, cauza a fost amânată din cauza unei greve a avocaților și, respectiv, a lipsei de consiliere a doi coincriși. Aceste evenimente constituie fapte obiective, care nu sunt imputabile statului și care trebuie luate în considerare pentru a răspunde la întrebarea dacă procedura a depășit sau nu termenul rezonabil al articolului 6 Cu toate acestea, chiar dacă avocatul reclamantului și cel al coincriminaților săi ar putea fi considerat parțial răspunzător pentru anumite întârzieri, acest lucru nu poate justifica durata intervalelor dintre diferitele audieri și cu siguranță nu durata totală a procedurii (a se vedea mutatis mutandis Hotărârea Portington c. Grecia din septembrie 1998, Rec., 1998-VI, p. 2632, § 29, și Zana c. Turcia din 25 noiembrie 1997, Rec., 1997-VII, p. 2552, 79). 23. Curtea a arătat, de asemenea, că audierile din 16 mai și 7 noiembrie 1994 și 27 martie 1995 au fost revocate din oficiu. Prin urmare, autoritățile naționale pot fi considerate responsabile pentru o întârziere globală de puțin mai mult de un an, pentru care nu a fost prezentată nicio explicație relevantă de către guvern. 24. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că lanțul nu poate considera ca fiind o durată generală de peste patru ani și opt luni pentru un grad de jurisdicție. 25. Prin urmare, a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 26. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. El subliniază că acuzațiile aduse împotriva sa erau lipsite de temei și că procedura a avut repercusiuni asupra imaginii sale, în special din cauza mediatizării cazului 28. Guvernul susține că prejudiciul care rezultă din angajamentul de a-l urmări pe reclamant ar fi rămas chiar și în cazul în care procedura sa se încheia rapid și consideră că simpla constatare a încălcării convenției ar oferi în sine o satisfacție echitabilă suficientă în sensul articolului 41. 29. Curtea observă, în primul rând, că nu poate lua în considerare nici prejudiciul invocat de reclamant din cauza faptului că a suferit un proces penal și nici caracterul pretins nedrept al urmăririi penale împotriva sa, având în vedere faptul că este vorba despre aspecte independente față de durata procedurii. 30. Cu toate acestea, durata excesivă a procedurii în litigiu a cauzat reclamantului un prejudiciu moral cert. Având în vedere circumstanțele cauzei și în lumina practicii organelor convenției în acest domeniu, Curtea decide să acorde reclamantului 12 000 000 de lire italiene. Comisioane și cheltuieli de judecată 31. Reclamantul solicită 4 525 În conformitate cu informațiile de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri este de 3,5% la an. Prin aceste motive, Curtea, în L 2 din Convenție, 12 000 000 (doisprezece milioane) lire italiene pentru daune morale și 4 525 276 (patru milioane cinci sute douăzeci și cinci de mii două sute șaizeci și șapte) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea termenului menționat și până la plată respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 26 aprilie 2001 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-04-26
0,97
AFFAIRE CANCELLIERI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CANCELLIERI c. ITALIE (Requête n° 39997/98) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2001 DÉFINITIF 26/07/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-03-01
0,97
AFFAIRE CIACCI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CIACCI c. ITALIE ( Requête n° 38878/97 ) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. En l’affaire Ciacci c. It
CtEDO 2001-04-26
0,97
AFFAIRE MAURANO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MAURANO c. ITALIE (Requête n° 43350/98) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2001 DÉFINITIF 26/07/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-03-08
0,97
AFFAIRE B.S. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE B.S. c. ITALIE ( Requête n° 44364/98 ) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 8 mars 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire B.S. c. Italie, La Cour eu
CtEDO 2001-04-26
0,96
AFFAIRE MOTTA c. ITALIE (N° 3)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MOTTA c. ITALIE (N° 3) (Requête n° 47681/99) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2001 DÉFINITIF 05/09/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
Sursă