CtEDO 26.04.2001 Auto

CASE OF ARGANESE v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
26.04.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ARGANESE v. ITALY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE ARGANESE v. ITALIA (Declarare nr. 44970/98) HOTĂRÂREA STRASBOURG 26 aprilie 2001 FINAL 26/07/2001 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Arganese v. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Conforti Lorenzen Doamna Tsatsa-Nikolovska Levits Judecătorii Kovler și grefierul secțiunii Fribergh, care au deliberat în privat la 9 decembrie 1999 și la 12 aprilie 2001, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la ultima dată menționată: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 44970/98) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național italian, dl Luigi Arganese („reclamantul”), la 18 septembrie 1998. Reclamantul a fost reprezentat de dl. V. La Brocca și dl S. Rando, doi avocați practicanți în Benevento. Guvernul italian (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, U. Leanza, asistat de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata unui set de proceduri penale. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, când Protocolul nr. 11 la Convenția a intrat în vigoare (art. 2 din Protocolul nr. 11). Cererea a fost alocată celui de-al doilea secțiuni al Curții (art. 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, camera care va lua în considerare cazul (art. 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 1 din Regulamentul Curții. Prin decizia din 9 decembrie 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă. FACTE Reclamantul s-a născut în 1958 și se află în prezent în Bucciano (Benevento). Până în 1991, reclamantul a fost membru al Consiliului Comunal Bucciano ( Giunta municipale di Benevento La o dată neespecificată Procurorul public Benevento a inițiat proceduri penale împotriva reclamantului pentru acuzații de abuz agravat al autorității publice (abuso d’oficio La 28 iunie 1993, Procurorul public Benevento a solicitat ca reclamantul și altor nouăzeci de persoane să fie comis pentru judecată. Prin actul depus la Registrul la 29 Iunie 1993, judecătorul de investigare Benevento a programat data audierii preliminare pentru 1 martie 1994. Acest act a fost însoțit ulterior de toți acuzații, care au fost astfel informați cu privire la acuzațiile aduse împotriva lor. 10. Hotărârea preliminară a fost suspendată până la 20 septembrie 1994. În ordinea aceleiași zile, judecătorul de instrucție a angajat reclamantul și altor 18 persoane pentru proces, începând cu 18 mai 1995 înainte de Curtea de District a Benevento. O nouă acuzație de falsificare a fost adusă împotriva reclamantului și a patru din co-acusatul său. 11. Audierea din 18 mai 1995 a fost suspendată deoarece avocații Asociației Barului Benevento au fost în grevă până la 27 mai 1995. 12. La 11 aprilie 1996, Curtea de District a declarat că ordinul de acuzație pentru proces a fost nul și nu a ordonat ca dosarul să fie returnat judecătorului de investigare. 13. La 18 iunie 1996, judecătorul de investigare Benevento a eliberat un nou comitet de judecată și a fixat ședința în fața Curții de District Benevento la 12 decembrie 1996. În această dată, procedurile au fost suspendate din cauza unui impediment legitim al unuia dintre acuzați și al doi avocați. 14. La 14 aprilie 1997, Curtea de District, observand faptul că ordinul de stabilire a datei audierii nu a fost notificat la unele dintre acuzate, a suspendat cazul până la 20 octombrie 1997. Această audiere a fost amânată ulterior la cererea unora dintre acuzate. 15. La 15 ianuarie 1998 au fost examinate unele martori și părțile au prezentat pledamentele finale. 16. Într-o hotărâre a aceleiași zile, depusă în registr la 29 ianuarie 1998, Curtea de District a achitat reclamantul și toate acuzațiile sale. Această decizie a devenit finală la 1 aprilie 1998. Reclamantul se plânge în legătură cu durata procedurii penale împotriva acestuia. El afirmă că este încălcat art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „În decizia de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” eriod să ia în considerare 18. Procedura a început 29 iunie 1993, când judecătorul de investigare Benevento a programat data audierii preliminare și s-a încheiat la 1 aprilie 1998 , atunci când hotărârea Curții de District Benevento a devenit finală. 19. Astfel au durat patru ani, nouă luni și trei zile pentru un grad de jurisdicție easonabilitatea lungii procedurii 20. Potrivit jurisprudenței Curții, raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei și având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei și comportamentul reclamantului și al autorităților care se ocupă de cauze (a se vedea, printre alte autorități, Pélissier și Sassi v. Franța [GC], nr. 25444/94, 67, CEDH 1999-II și Philis c. Grecia (n. 2) hotărârea din 27 iunie 1997, Raporturi de hotărâri și decizii 1997-IV, p. 1083, § 35). 21. Potrivit reclamantului, durata generală a procedurii este încălcată de cerința de „tempă rezonabilă” prevăzută la articolul În primul rând, Curtea constată că cazul nu a fost deosebit de complex. În ceea ce privește comportamentul reclamantului, Guvernul a renunțat la amânarea audierii din 18 mai 1995 deoarece avocații asociației Barului Benevento au fost în grevă până la 27 mai 1995. În acest sens, trebuie reamintit faptul că o întârziere în procesul penal cauzat de grevă avocaților nu poate fi atribuită statului, în timp ce perioada de timp a trecut între sfârșitul grevei și noua audiere trebuie imputată conducerii autorităților (a se vedea Hotărârea Portington c. Grecia din 23 septembrie 1998, Raporturile 1998-VI, p. 2633, § 33). În cazul în cauză, următoarea audiere a fost stabilită la 11 aprilie 1996, care este mai mult de zece luni de la sfârșitul grevei. Chiar dacă Curtea nu este conștientă de complicațiile care grevă pot cauza prin supraîncărcarea listei cazurilor care trebuie auzite de instanțe (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea Papageorgiou c. Grecia din 22 octombrie 1997, Raporturi 1997-VI, p. 2291, § 48), consideră că această întârziere este excesivă și trebuie imputată, cel puțin în parte, autorităților de stat 23. În plus, Curtea constată că audierile din 12 decembrie 1996 și 20 octombrie 1997 au fost suspendate, respectiv, din cauza unui impediment legitim al unuia dintre acuzați și al doi avocați, și la cererea unuia dintre acuzați. Aceste evenimente sunt fapte obiective, care nu sunt imputabile autorităților statului și să ia în considerare pentru a evalua dacă a fost respectată cerința de „tempă rațională” prevăzută la art. 6 alineatul (1). 24. În ceea ce privește conduita autorităților care se ocupă de acest caz, Curtea constată că au existat întârzieri lungi în stabilirea datelor audierii. În special, la 29 iunie 1993, data audierii preliminare a fost programată pentru 1 martie 1994, iar la 20 septembrie 1994, data audierii a fost stabilită la 18 mai 1995. Aceste întârzieri, care reprezintă o perioadă globală de aproape un an și patru luni, nu pot fi scutite de volumul de lucru cu care Curtea de District Benevento a trebuit să se ocupe în perioada relevantă. În acest sens, Curtea reamintește că art. 6 § 1 impune statelor contractante obligația de a organiza sistemele lor judiciare astfel încât instanța lor să poată îndeplini fiecare dintre cerințele sale, inclusiv obligația de a auzi cazuri într-un timp rezonabil (Hotărârea Portington c. Grecia din septembrie 1998, Raports 1998-VI, p. 2633, § 33). 25. Având în vedere comportamentul autorităților care se ocupă de acest caz, Curtea consideră că o lungime globală de patru ani, nouă luni și trei zile, într-un singur caz, este excesivă. Prin urmare, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. II. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 26. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Guvernul susține că o constatare a unei încălcări a Convenției ar constitui o satisfacție suficientă. 29. Curtea acceptă faptul că reclamantul a suferit daune de natură morală ca urmare a lungii procedurii penale. Evaluarea sa pe o bază echitabilă și având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea a atribuit reclamantului 13.000.000 de ITL. Costuri și cheltuieli 30. Reclamantul pretinde ITL 8.086.968 pentru costurile și cheltuielile juridice suportate în pregătirea cazului său în fața Comisiei și a Curții. 31. Guvernul lasă chestiunea să fie evaluată de către Curte într-un mod echitabil. 32. În ceea ce privește costurile și cheltuielile juridice suportate în fața organelor Convenției, Curtea, hotărând în mod echitabil, acordă reclamantului ITL 5000000. Dobânzile implicite 33. Potrivit informațiilor disponibile Curții, rata statutară a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri este de 3,5% pe an. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; Deține (a) statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume: 13 milioane de ITL (trei milioane) în ceea ce privește prejudiciile morale și 5 milioane de ITL (cincă milioane) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) acest dobânzi simplu la o rată anuală de 3,5% se plătește de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 aprilie 2001, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă