Coretti împotriva Germaniei

Reclamantul, Mario Coretti, este un național italian, născut în Germania în 1968. Când își depune cererea, el locuia în Ravensburg (Germania). El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Koschorreck, un avocat practicig din Stockach (Germania). Membrii familiei reclamantului, adică părinții și cinci frați și surori, locuiesc în Germania. Reclamantul a trăit împreună cu un cetățen german de câțiva ani și un copil s-a născut în afara căsătoriei în 1996. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 20 octombrie 1997, Guvernul Regional Tübingen (Regierungspräsiduum) a ordonat expulzarea reclamantului. Acesta a remarcat condamnarea penală repetată a reclamantului din 1986, în special condamnarea sa de trafic de droguri în 1997 când a fost condamnat la trei ani și nouă luni de închisoare.

Guvernul regional a constatat că această conduită penală gravă a ajuns la nivelul de severitate care justifică expulziarea unui străin născut în Germania și în posesia unui permis de ședere. În acest context, Guvernul regional a considerat situația sa personală și de familie, în special faptul că el a fost tatăl unui copil german, născut cu două zile înainte de a fi reținut în octombrie 1996, dar și faptul că el a fost avertizat de două ori cu privire la consecințele conduitii criminale. Referindu-se la art. 8 din Convenție, Guvernul regional a susținut că reclamantul, din cauza vârstei sale, va gestiona integrarea sa în Italia. În plus, interesul public pentru expulzarea sa, având în vedere gravitatea comportamentului său criminal, a depășit interesele proprii și ale copilului și ale prietenului său.

Guvernul regional a ordonat ca reclamantul să fie expulzat după ce a îndeplinit condamnarea la închisoare. Reclamantul a interzis această ordonanță de expulzare și decizia de respingere a recursului administrativ la instanțele administrative competente. În același timp, el a solicitat o măsură intermediară pentru a-și opri expulziarea. La 6 august 1998, Curtea Administrativă Sigmaringen (Verwaltungsgericht) și-a refuzat cererea de măsuri intermediare. Apelul său (Beschwerde) a fost respins de Curtea de Apel Administrativ Baden Wurttemberg (Verwaltungsgerichtshof) la 12 octombrie 1998. La 23 noiembrie 1998, Curtea Constituțională Federală (Bundesverfasungsgericht) a refuzat să distreze plângerea reclamantului.

Acesta a constatat că refuzul unei măsuri intermediare nu a încălcat drepturile sale de bază și că procedurile privind fondurile (Hauptsacheverfahren) sunt încă în așteptare. Reclamantul a fost expulzat în Italia în martie 1999.

The applicant, Mario Coretti, is an Italian national, born in Germany in 1968. When lodging his application he was living in Ravensburg (Germany). He is represented before the Court by Mr A. Koschorreck, a lawyer practisig in Stockach (Germany). The members of the applicant’s family, i.e. his parents and five brothers and sisters, are living in Germany. The applicant has lived together with a German national for several years and a child was born out of wedlock in 1996. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 20 October 1997 the Tübingen Regional Government (Regierungspräsiduum) ordered the applicant’s expulsion. It noted the applicant’s repeated criminal convictions since 1986, in particular his conviction of drug trafficking in 1997 when he had been sentenced to three years and nine months’ imprisonment.

The Regional Government found that this serious criminal conduct reached the level of severity justifying the expulsion of a foreigner born Germany and in possession of a residence permit. In this context, the Regional Government considered his personal and family situation, in particular that he was the father of a German child, born two days before he had been taken into detention in October 1996, but also the fact that he had twice been warned about the consequences of criminal conduct. Referring to Article 8 of the Convention, the Regional Government argued that the applicant, on account of his age, would manage his integration in Italy. Moreover, the public interest in his expulsion, given the seriousness of his criminal conduct, outweighed his own and his child’s and friend’s family interests.

The Regional Government ordered that the applicant be expelled after having served his prison sentence. The applicant appealed against this expulsion order and the decision dismissing his administrative appeal to the competent administrative courts. At the same time he applied for an interim measure to stop his expulsion. On 6 August 1998 the Sigmaringen Administrative Court (Verwaltungsgericht) refused his request for an interim measure. His appeal (Beschwerde) was dismissed by the Baden Wurttemberg Administrative Appeals Court (Verwaltungsgerichtshof) on 12 October 1998. On 23 November 1998 the Federal Constitutional Court (Bundesverfassungsgericht) refused to entertain the applicant’s complaint.

It found that the refusal of an interim measure did not violate his basic rights and that the proceedings on the merits (Hauptsacheverfahren) were still pending. The applicant was expelled to Italy in March 1999. The applicant’s appeals in the main proceedings remained unsuccessful.