CtEDO 03.05.2001 Auto

BOURGAUX contre la BELGIQUE

RESPONDENT
BEL
HOTĂRÂRE
03.05.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BOURGAUX contre la BELGIQUE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50856/99 prezentate de Josette BURGAUX împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor L'lape (secțiunea a treia), care are loc la 3 mai 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Loucaide Kūris Tulkens Jungwiert H.S. Greve Ugrekhelidze judecători S. Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 2 septembrie 1999 și înregistrată la 10 septembrie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a intenționat, pronunțând următoarea decizie, recurenta, resortisantă belgiană, născută în 1939 și rezidentă în Court-St-Etienne (Belgia), este reprezentată în fața Curții de către M. S. Boonen, avocat în baroul din Bruxelles. Faptele, așa cum au fost prezentate de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 octombrie 1995, reclamanta și-a citat soțul în divorț. La data de 25 martie 1997, stabilită ca urmare a cererii recurentei de punere în judecată, cauza a fost prezentată la cererea părților. Din dosar reiese că, la date nespecificate, reclamanta a depus trei scrierile și partea pârâtă a doua. Cele mai recente concluzii au fost depuse la ședința din 18 noiembrie 1997 în care cauza a fost ținută în deliberare. Prin hotărârea din 13 ianuarie 1998, Tribunalul de Primă Instanță din Nivelles a pronunțat divorțul împotriva greșelilor soțului. Acesta din urmă a răspuns la apelul judecătoresc din 18 februarie 1998. La 20 martie 1998, reclamanta a prezentat concluzii. Prin hotărârea din 31 martie 1998, instanța de apel a luat măsuri urgente și provizorii în favoarea reclamantei, care, din cauza modificării situației, a prezentat concluzii de sinteză la 8 mai 1998. La data de 8 iunie 1998, soțul ei nu a ajuns la o concluzie, a formulat o cerere de arestare în justiție pentru a se stabili termenele limită de încheiere și o dată a pledoariilor. Această cerere a fost notificată de grefier părții adverse la 27 august 1998. Printr-o ordonanță din 22 octombrie 1998, instanța de apel de la Bruxelles, care se pronunță asupra acestei cereri, a fixat la 31 decembrie 1998 termenul limită final, dar a suspendat stabilirea pentru pledoarii, spunând că aceasta era contrară bunei organizări a muncii și obiectivelor unei gestionări eficiente în vederea reconversiei culpei judiciare de a îndeplini rolurile de înjunghiere pentru o perioadă mai mare de trei luni. La 18 octombrie 1999, a fost trimis un aviz de fixare părților. La 14 decembrie 1999 s-a pledat cauza și, printr-o hotărâre din 21 martie 2000, Curtea de apel a confirmat hotărârea prin care soții au divorțat. Hotărârea recurentei se referă la durata procedurii care a început la 16 octombrie 1995 și se încheie la 21 martie 2000 printr-o hotărâre a Tribunalului de apel din Bruxelles. Potrivit recurentei, durata procedurii, care este de mai mult de patru ani și cinci luni pentru două instanțe, nu îndeplinește cerința termenului rezonabil. Curtea va aprecia caracterul rezonabil al duratei procedurii în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente. În cazurile referitoare la starea persoanelor, dreptul la respectarea vieții de familie poate avea, printre altele, asupra dreptului la respectarea vieții de familie (a se vedea, printre altele, Hotărârea Lainoc. Italia [GC], nr. 33158/96, § 18, CEDO 1999-I. Curtea amintește în continuare că, într-un litigiu civil, o diligență normală este impusă și părților și că numai lentorii imputați statului pot conduce la concluzia că nu se respectă termenul rezonabil mai târziu (a se vedea, printre altele, H. c. Franța din 24 octombrie 1989, seria A nr. 162, § 55). Curtea constată că procedura de divorț în litigiu nu avea ca obiect modalitățile dreptului de custodie și ale dreptului de vizitare a copiilor, deoarece copilul comun era major în cadrul procedurii. În ceea ce privește comportamentul recurentei, Curtea constată că, între 3 noiembrie 1995 și 25 martie 1997, cauza a rămas în rolul Tribunalului de Primă Instană de Nivelle până când recurenta a inițiat o procedură de punere în arest judiciar. noiembrie 1997. Aceste perioade de timp pentru punerea în funcțiune a cauzei, considerate în general, au condus la o întârziere de doi ani, care nu poate fi pusă la dispoziția autorităților judiciare belgiene. În ceea ce privește comportamentul autorităților judiciare, Curtea observă că, la nivelul cererii de recurs, cererea de fixare a recurentei din 8 iunie 1998 a fost notificată părții pârâte după aproximativ trei luni, la 27 august 1998 și examinată la 22 octombrie 1998. La acea dată, instanța de apel a stabilit ultima perioadă de depunere a concluziilor la 31 decembrie 1998 și a suspendat stabilirea pentru pledoarie pentru a evita îndeplinirea rolurilor pentru o perioadă mai mare de trei luni. La 18 octombrie 1999, puțin peste nouă în lunile de la punerea în funcțiune a cauzei, cauza a fost stabilită în instanță la 14 decembrie 1999 în care a fost încununată de pledoarie. Curtea de apel la hotărârea sa din 21 martie 2000. În consecință, întârzierea de care autoritățile judiciare trebuie să fie considerate responsabile este în general de un an. În lumina jurisprudenței sale și având în vedere comportamentul părților, Curtea consideră că durata generală a procedurii nu este suficient de importantă pentru a se ajunge la concluzia unei aparente încălcări a articolului 6 alineatul (1) din convenție, dat fiind că două instanțe au trebuit să cunoască o cauză. Prin urmare, Curtea consideră că această cerere este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. S. Dolle J.-P. Costa Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-06-12
0,96
BOCA contre la BELGIQUE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 50615/99 présentée par Stavroula BOCA contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 juin 2001 en une chambre composée de MM. J
CtEDO 2001-05-03
0,96
TERET contre la BELGIQUE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49497/99 présentée par Jeannine TERET contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 3 mai 2001 en une chambre composée de MM. J.-
CtEDO 2001-05-03
0,96
ROUARD contre la BELGIQUE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 52230/99 présentée par Marie-Jeanne ROUARD contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 3 mai 2001 en une chambre composée de MM
CtEDO 2001-05-03
0,95
OLBREGTS contre la BELGIQUE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 50853/99 présentée par Christiane OLBREGTS contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 3 mai 2001 en une chambre composée de MM
CtEDO 2001-05-03
0,95
WILLEKENS contre la BELGIQUE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 50859/99 présentée par Jeannine WILLEKENS contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 3 mai 2001 en une chambre composée de MM.
Sursă