ROUARD contre la BELGIQUE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52230/99 prezentate de Marie-Jeanne ROUARD împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Lääi (secțiunea a treia), care are loc la 3 mai 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Loucaide Kūris Tulkens Jungwiert H.S. Greve Ugrekhelidze judecători S. Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 11 iunie 1999 și înregistrată la 29 octombrie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamantă, după ce a deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei este un cetățean belgian. Ea își are reședința în Waterloo (Belgia) și este reprezentată în fața Curții de către G. de Kerchove, avocat în barou la Bruxelles.

Faptele, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 februarie 1990, recurenta a fost victima unui accident de circulație care l-a afectat grav și a cărui răspundere este contestată de către părțile adverse. Prin citatul din 20 martie 1991, cauza a fost introdusă în fața Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles. A la tribunalul de la Bruxelles. A lacul de introducere din 10 aprilie 1991 cauza a fost retrimisă rolului pentru a permite părților să încheie. Cele mai recente concluzii au fost depuse la 12 martie 1993. Prin hotărârea din 28 februarie 1994, Tribunalul a statuat asupra responsabilităților și a desemnat un expert în vederea examinării reclamantei.

La 13 aprilie 1994, compania de asigurări a uneia dintre părțile implicate în accident a pus la dispoziție un ordin judecătoresc. reclamanta a urmat-o la 28 aprilie 1994. Recurenta și-a prezentat concluziile la 10 noiembrie 1995. Unele dintre inamiții au făcut același lucru. Unele dintre părțile rămase nu au ajuns la o concluzie, reclamanta a prezentat data de 1 martie 1996 o cerere de stabilire a termenelor. Printr-o ordonanță din 22 aprilie 1996, instanța de apel de la Bruxelles a modificat termenele pentru încheierea și fixarea la sonda la 7 noiembrie 1997. Părțile au respectat termenele stabilite de instanța de apel.

La 24 septembrie 1997, grefa instanței de apel a demisionat la sonda din 7 noiembrie 1997. La această scrisoare, grefa Curții a inclus o anexă care explică faptul că instanța se afla de mult timp în fața unor probleme de cadru importante și că, în conformitate cu legea din 9 iulie 1997, care conținea măsuri pentru a elimina din instanță dreptul judiciar în cadrul cursurilor de recurs. La 19 mai 1998, cauza a fost atribuită unei liste de așteptare a unei camere suplimentare, data la care a luat poziție pe listă. Printr-o scrisoare din 22 iunie 1999, grefa a anunțat stabilirea pentru pledoarii în ședința din 21 octombrie 1999. Lanț a avut loc la data prevăzută și a fost pronunțată în deliberare.

Curtea de apel a pronunțat hotărârea sa la 29 iunie 2000: La rejudecare nu ar fi fost încă. Hotărârea recurentei se referă la durata procedurii care a început la 20 martie 1991 și în care instanța de apel și-a pronunțat hotărârea la 29 iunie 2000 până la data din urmă, aceasta a durat mai mult de nouă ani și trei luni pentru două instanțe. Potrivit recurentei, durata procedurii nu corespunde cerinței În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție, Curtea consideră că, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52230/99 présentée par Marie-Jeanne ROUARD contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 3 mai 2001 en une chambre composée de MM. J.-P. Costa , président , L. Loucaides , P. Kūris , M me F. Tulkens , M. K. Jungwiert , M me H.S. Greve , M. M. Ugrekhelidze , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 11 juin 1999 et enregistrée le 29 octobre 1999, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante belge. Elle réside à Waterloo (Belgique) et est représentée devant la Cour par M e G. de Kerchove, avocat au barreau de Bruxelles.

Les faits, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 21 février 1990, la requérante fut victime d’un accident de circulation qui l’a gravement handicapée et dont la responsabilité est contestée par les parties adverses. Par citation du 20 mars 1991, l’affaire fut introduite devant le tribunal de première instance de Bruxelles. A l’audience d’introduction du 10 avril 1991, l’affaire fut renvoyée au rôle afin de permettre aux parties de conclure. Les dernières conclusions furent déposées le 12 mars 1993. Par un jugement du 28 février 1994, le tribunal statua sur les responsabilités et désigna un expert afin d’examiner la requérante. Le 13 avril 1994, la compagnie d’assurances d’une des parties impliquées dans l’accident déposa une requête d’appel.

La requérante la suivit le 28 avril 1994. L’affaire fut introduite à l’audience du 27 mai 1994 et renvoyée au rôle. La requérante déposa ses conclusions d’appel le 10 novembre 1995. Certains des intimés firent de même. Certaines parties restant en défaut de conclure, la requérante déposa le 1 er mars 1996 une requête en fixation de délais. Par une ordonnance du 22 avril 1996, la cour d’appel de Bruxelles aménagea des délais pour conclure et fixa l’audience au 7 novembre 1997. Les parties respectèrent les délais fixés par la cour d’appel. En date du 24 septembre 1997, le greffe de la cour d’appel décommanda l’audience du 7 novembre. A cette lettre, le greffe de la cour joignit une annexe expliquant que la cour se trouvait confrontée depuis longtemps à d’importants problèmes de cadre et qu’en application de la loi du 9 juillet 1997 contenant des mesures en vue de résorber l’arriéré judiciaire dans les cours d’appel.

Le 19 mai 1998, l’affaire fut attribuée à une liste d’attente d’une chambre supplémentaire, date à laquelle elle prit rang sur la liste. Par une lettre du 22 juin 1999, le greffe annonça la fixation pour plaidoiries à l’audience du 21 octobre 1999. L’audience se tint à la date prévue et l’affaire a été mise en délibéré. La cour d’appel prononça son arrêt le 29 juin 2000. L’arrêt n’aurait pas encore été signifié. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 20 mars 1991 et dans laquelle la cour d’appel a prononcé son arrêt le 29 juin 2000. Jusqu’à cette dernière date, elle a donc duré plus de neuf ans et trois mois pour deux instances. Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable, tous moyens de fond réservés. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président