GOURDON contre la FRANCE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PARTENERALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 57735/00 prezentate de Pierre GOURDON împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 6 aprilie 2000 și înregistrată la 29 mai 2000, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAPT Reclamantul este un resortisant francez, născut în 1921 și rezident în Monoblet. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Foussard, avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Printr-o decizie din 14 aprilie 1993, ministrul agriculturii și pescuitului a refuzat să recunoască reclamantului beneficiul de a beneficia de beneficiul de pe urma articolului 45-1283 din 15 iunie 1945 privind candidații la serviciile publice împiedicate să aibă acces la acesta, precum și funcționarii și agenții care au trebuit să își părăsească locul de muncă ca urmare a evenimentelor de război. Într-adevăr, recurentul a revendicat indiciarul la nivelul pe care l-ar fi putut atinge dacă nu ar fi demisionat în august 1944 de la postul său de inginer din cadrul școlii de cercetare a agriculturii Tropicale. La 11 mai 1993, reclamantul a formulat o acțiune grațioasă împotriva acestei decizii. Întrucât nu a răspuns la această cerere în termen de patru luni, reclamantul sesizează instanța administrativă din Montpellier la 9 septembrie 1993 cu privire la o cerere de anulare a deciziei implicite de respingere. Prin hotărârea din 12 octombrie 1995, notificată reclamantului la 16 octombrie 1995, Tribunalul Administrativ din Montpellier a respins cererea sa. Reclamantul susține că a adresat apoi o cale de atac la Curtea Administrativă din Bordeaux la 1 decembrie 1995, prin simpla scrisoare. Acesta explică faptul că nu a putut depune o scrisoare recomandată, din cauza unei greve naționale a serviciilor poștale, din cauza căreia birourile poștale refuzau de la 1 la 8 decembrie 1995 să accepte scrisorile și transporturile recomandate, astfel cum reiese dintr-o scrisoare a La Poste din 5 martie 1999. Poșta reclamantului fiind pierdută din cauza tulburărilor cauzate de greva care afectează serviciul poștal, la 2 ianuarie 1996, reclamantul adresa, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la tribunalul administrativ din data de 1 decembrie 1995, o copie a scrisorii sale, indicându-se de mână următoarele mențiuni: Ca urmare a corespondențelor schimbate în timpul grevelor P și T, am onoarea de a vă transmite o copie a scrisorii rătăcite Cererea a fost înregistrată la grefa acestei instanțe la 4 ianuarie 1996. Prin Hotărârea din 4 februarie 1999, instanța administrativă a lui Bordeaux a respins cererea prezentată de reclamant pe motiv următor În ceea ce privește documentele din dosar, reiese că domnul Gourdon a primit notificarea hotărârii atacate la 16 octombrie 1995; că respondența sa a fost înregistrată la grefa Curții că la 4 ianuarie 1996 ;în cazul în care susține, în această privință, că o primă cerere care a fost trimisă la 1 decembrie 1995, în termenele de recurs la instanță pe cale poștală nerecomandată din cauza grevei poștașilor, el nu face nici un element care să permită stabilirea faptului că ; că, prin urmare, cererea sa trebuie să fie privită ca depus cu întârziere și nu este, prin urmare, inadmisibilă Recurentul s-a ocupat de această hotărâre în fața Consiliului de Stat printr-o cerere înregistrată la grefa din 7 aprilie 1999 și a susținut, printre altele, că judecătorii din fond și-au compromis decizia cu o lipsă de motive și că au încălcat art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție. Prin Hotărârea din 11 octombrie 1999, Consiliul de Stat a refuzat să resimtă recursul recurentului, conform articolului 11 din Legea din 31 decembrie 1987 privind reforma procedurii administrative "Recursul în casare în fața Consiliului de Stat face obiectul unei proceduri prealabile de admitere. Admiterea este refuzată prin hotărâre în cazul în care recursul este inadmisibil sau nu este întemeiat pe nici un mijloc serios (...)" Dispoziția relevantă a Codului tribunalelor administrative și al Curților administrative de recurs este următorul articol R 229 Cu excepția cazului în care există dispoziții contrare, termenul de recurs este de două luni. El aleargă împotriva oricărei părți la l'entrice din ziua în care notificarea a fost făcută acestei părți în condițiile prevăzute la art. R. 211 (...) GRIFS (1) Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că a fost în imposibilitatea materială de a sesiza instanța de apel în termenul de recurs, din cauza grevei serviciilor poștale. El se plânge de o încălcare a dreptului său la un acces efectiv și concret la instanțele administrative. (2) Pe același temei, reclamantul se plânge de dreptul său la un proces echitabil, întrucât Consiliul de Stat nu și-a motivat în mod corespunzător hotărârea din 11 octombrie 1999. ÎN Â 1. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de acces la o instanță. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Reclamantul consideră că, prin greva serviciilor poștale, a fost introdusă o cale de atac înainte de expirarea termenului de apel, nu i se poate imputa și nu i se poate imputa cererea. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. (2) Reclamantul se plânge de motivarea insuficientă a hotărârii pronunțate de către Consiliu la 11 octombrie 1999. La art. 6 alin. (1) (cetatea de mai sus). El se plânge de faptul că, sesizate cu recursul, Consiliul de Stat este limitat să reamintească pe scurt conținutul mijloacelor și să le respingă doar prin menționarea faptului că acestea nu erau de natură să permită admiterea cererii. Curtea amintește că, în cazul în care art. 6 alineatul (1) din convenție obligă instanțele să își motiveze deciziile, nu se poate înțelege ca solicitând un răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea Van de Hurk c. Țările de Jos, seria A nr. 288, p. 20 alineatul 61); de asemenea, Curtea nu este chemată să caute dacă argumentele au fost tratate în mod corespunzător. Este de datoria instanțelor să răspundă mijloacelor de apărare esențiale, având în vedere că întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei și, prin urmare, trebuie să analizeze în lumina circumstanțelor din speță (hotărârea Hiro Balani c. Spania din 9 decembrie 1994, seria A nr. 303-B, p. 29 § 27; Hotărârea Garcia Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, CEDH 1999-I (21.01.99) § 26). Curtea reamintește jurisprudența potrivit căreia art. 6 nu impune să se motiveze în detaliu o hotărâre prin care o instanță de recurs, bazată pe o dispoziție juridică specifică, exclude o acțiune ca fiind lipsită de șanse de succes (a se vedea în special Societatea Anonim Immeuble Group Kosser c. Franța, nr. 38748/97, Decizia din 9 martie 1999). În speță, Curtea ia notă de faptul că decizia Consiliului de Stat se baza pe lipsa mijloacelor de natură să permită admiterea cererii în sensul articolului 11 din Legea din 31 decembrie 1987. În aceste condiții, aceasta nu conține nicio aparență de încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. Prin urmare, este necesar să se respingă această parte a cererii de nevinovăție vădită de fond în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea de către reclamant a Păcatului întemeiat pe încălcarea dreptului său de acces la o instanță de a declara cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle Loucements greenier Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 57735/00

présentée par Pierre GOURDON

contre la France

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 3 mai 2001 en une chambre composée de

MM.

L.

Loucaides

,

président

,

J.-P.

Costa

,

P.

Kūris

,

M

me

F.

Tulkens

,

M.

K.

Jungwiert

,

M

me

H.S.

Greve

,

M.

M.

Ugrekhelidze

,

juges

,

et

de

M

me

S.

Dollé

,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 6 avril 2000 et enregistrée le 29 mai 2000,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant français, né en 1921 et résidant à Monoblet. Il est représenté devant la Cour par M

e

Foussard, avocat au Conseil d’Etat et à la Cour de cassation.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Par une décision en date du 14 avril 1993, le ministre de l’Agriculture et de la Pêche refusa de reconnaître au requérant le bénéfice de l’Ordonnance n° 45-1283 du 15 juin 1945 relative aux candidats aux services publics empêchés d’y accéder, et aux fonctionnaires et agents ayant dû quitter leur emploi par suite d’événements de guerre. Le requérant revendiquait en effet le reclassement indiciaire au niveau qu’il aurait pu atteindre s’il n’avait pas démissionné en août 1944 de son poste d’ingénieur issu de l’École Supérieure d’Application d’Agriculture Tropicale.

Le 11 mai 1993, le requérant forma un recours gracieux contre cette décision. L’administration n’ayant pas répondu à cette demande dans un délai de quatre mois, le requérant saisit le tribunal administratif de Montpellier le 9 septembre 1993 d’une demande tendant à l’annulation de la décision implicite de rejet.

Par jugement du 12 octobre 1995, notifié au requérant le 16 octobre 1995, le tribunal administratif de Montpellier rejeta sa requête.

Le requérant affirme avoir alors adressé un recours à la cour administrative d’appel de Bordeaux le 1er décembre 1995, par simple lettre. Il explique n’avoir pas pu déposer de lettre recommandée, en raison d’une grève nationale des services postaux, en conséquence de laquelle les bureaux de poste refusaient du 1er au 8 décembre 1995 d’accepter les lettres et envois recommandés, comme en atteste une lettre de La Poste du 5 mars 1999. Le courrier du requérant s’étant égaré en raison des troubles causés par la grève affectant le service de la poste, le 2 janvier 1996, le requérant adressa, par lettre recommandée avec accusé de réception, à la cour administrative d’appel, une copie de sa lettre du 1er décembre 1995, en indiquant à la main les mentions suivantes

:

«

Monsieur le Greffier en chef 2/01/96

Pour faire suite aux correspondances échangées pendant les grèves des P et T, j’ai l’honneur de vous transmettre un double du courrier égaré

?

»

La requête fut enregistrée au greffe de cette juridiction le 4 janvier 1996.

Par arrêt du 4 février 1999, la cour administrative d’appel de Bordeaux rejeta la requête présentée par le requérant au motif suivant

:

«

Considérant qu’il ressort des pièces du dossier que M. Gourdon a reçu notification du jugement attaqué le 16 octobre 1995

; que sa requête n’a été enregistrée au greffe de la cour que le 4 janvier 1996

; que s’il soutient, à cet égard, qu’une première requête qui a été envoyée le 1er décembre 1995, dans les délais de recours à la cour par voie postale non recommandée en raison de la grève des postiers, s’est égarée, il n’apporte aucun élément permettant d’établir qu’il aurait fait diligence pour la faire parvenir à la cour avant le 16 décembre 1995, date de l’expiration du délai de recours contentieux

; que, dès lors, sa requête doit être regardée comme présentée tardivement et n’est, par suite, pas recevable

»

Le requérant se pourvut en cassation contre cet arrêt devant le Conseil d’Etat, par une requête enregistrée au greffe le 7 avril 1999. Il faisait notamment valoir que les juges du fond avaient entaché leur décision d’une insuffisance de motifs, et qu’ils avaient méconnu les articles 6 § 1 et 13 de la Convention.

Par arrêt du 11 octobre 1999, le Conseil d’Etat refusa d’admettre le pourvoi du requérant

:

«

Considérant qu’aux termes de l’article 11 de la loi du 31 décembre 1987 portant réforme du contentieux administratif

:

"Le pourvoi en cassation devant le Conseil d’Etat fait l’objet d’une procédure préalable d’admission. L’admission est refusée par décision juridictionnelle si le pourvoi est irrecevable ou n’est fondé sur aucun moyen sérieux (...)"

Considérant qu’aucun de ces moyens n’est de nature à permettre l’admission de la requête

;

La requête de M. Gourdon n’est pas admise.

»

B.

Le droit interne pertinent

La disposition pertinente du code des tribunaux administratifs et des cours administratives d’appel est la suivante

:

Article R 229

«

Sauf disposition contraire, le délai d’appel est de deux mois. Il court contre toute partie à l’instance à compter du jour où la notification a été faite à cette partie dans les conditions prévues à l’article R. 211 (...)

»

GRIEFS

EN DROIT

:

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Le requérant estime que l’impossibilité matérielle dans laquelle il a été mis, par la grève des services postaux, de faire parvenir sa requête au greffe de la cour d’appel avant l’expiration du délai d’appel, ne saurait lui être imputée et entraîner l’irrecevabilité de sa requête.

En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article

54

§

3

b) de son règlement.

Il se plaint de ce que, saisi du pourvoi, le Conseil d’Etat s’est borné à rappeler succinctement le contenu des moyens et à les rejeter en énonçant seulement qu’ils n’étaient pas de nature à permettre l’admission de la requête.

La Cour rappelle que si l’article 6 § 1 de la Convention oblige les tribunaux à motiver leurs décisions, il ne peut pas se comprendre comme exigeant une réponse détaillée à chaque argument (arrêt Van de Hurk c. Pays-Bas, série A n° 288, p. 20, § 61) ; de même, la Cour n’est pas appelée à rechercher si les arguments ont été adéquatement traités. Il incombe aux juridictions de répondre aux moyens de défense essentiels, sachant que l’étendue de ce devoir peut varier selon la nature de la décision et doit donc s’analyser à la lumière des circonstances de l’espèce (arrêt Hiro Balani c. Espagne du 9 décembre 1994, série A n° 303-B, p. 29, § 27 ; arrêt

Garcia Ruiz c. Espagne

[GC], n° 30544/96, CEDH 1999-I (21.01.99) § 26).

La Cour rappelle la jurisprudence selon laquelle l’article 6 n’exige pas que soit motivée en détail une décision par laquelle une juridiction de recours, se fondant sur une disposition légale spécifique, écarte un recours comme dépourvu de chance de succès (voir notamment Société Anonyme Immeuble Groupe Kosser c. France, n° 38748/97, décision du 9 mars 1999).

En l’espèce, la Cour note que la décision du Conseil d’Etat était fondée sur l’absence de moyens de nature à permettre l’admission de la requête au sens de l’article 11 de la loi du 31 décembre 1987. Dans ces conditions, elle ne décèle aucune apparence de violation de l’article 6 § 1 de la Convention.

Il s’ensuit qu’il convient de rejeter cette partie de la requête pour défaut manifeste de fondement en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Ajourne

l’examen du grief du requérant tiré de la violation de son droit d’accès à un tribunal

;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus.

S.

Dollé

L.

Loucaides

Greffière

Président