SITRAM contre la BELGIQUE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49495/99 prezentate de SITRAM împotriva Belgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 3 mai 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Loucaides Kūris Tulkens Jungwiert H.S. Greve Ugrekhelidze judecători S. Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 11 iunie 1999 și înregistrată la 9 iulie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, după ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Recurenta, societate anonimă de drept francez al cărei sediu social este stabilit la Saint-Benoit-du-Saulx (Franța), este reprezentată în fața Curții de către domnul Leempoel, avocat în baroul Bruxelles.

Faptele, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 martie 1996, societatea reclamantă a introdus o acțiune împotriva unui expert contabil și a societății landuri din cauza, pe de o parte, a unor încălcări grave comise de expertul contabil la obligația de consiliere și de informare și, pe de altă parte, a unei abateri grave pentru un comerciant care nu a introdus căi de atac fiscale în formă și în termenul solicitat în mod expres. Comisia și-a evaluat prejudiciul la 10 859 820 BEF, sumă pe care reclamanta a fost obligată să o plătească în cadrul administrației contribuțiilor. La cauza a fost introdusă în instanță la 2 aprilie 1996 a Tribunalului de Primă Instanță de Nivelles și retrimisă rolului pentru a permite părților să încheie.

mai 1996 o cerere de fixare. Prin ordonanța din 3 iunie 1996, instanța a stabilit la 15 octombrie 1996 data ultimei concluzii a recurentei și la 22 octombrie 1996 data la care a fost pronunțată. În această audiere, cauza a fost continuată la 15 aprilie 1997 pentru pledoariile părților adverse. La 15 aprilie 1997, cauza a fost continuată la 27 mai 1997 pentru a permite părților să încheie un anumit punct. Prin hotărârea din 24 iunie 1997, Tribunalul de Primă Instanță din Nivelles a declarat acțiunea nefondată. La 10 septembrie 1997, recurenta a făcut apel la Curtea de la Bruxelles. Lacque a fost introdusă în ședința din 17 octombrie 1997 și retrimisă la rol. februarie 1998. Printr-o ordonanță din 9 aprilie 1998, instanța de apel a stabilit termenele pentru depunerea ultimelor concluzii la 28 februarie 1999 și a suspendat temporar stabilirea pentru pledoarii.

martie 1999, aceaceasta a fost atribuită unei liste de așteptare a unei camere suplimentare instituite în temeiul legii din 9 iulie 1997 care conținea măsuri în vederea resorbării în cadrul cursurilor de recurs. Printr-o scrisoare standard din 26 martie 1999 privind crearea unor camere suplimentare înființate pentru a resorta jurisdicția, instanța de apel a informat părțile că, potrivit estimărilor sale, perioada de așteptare pentru a pleda ar fi de ordinul a treizeci și două de luni, adică doi ani și opt luni. Până în prezent, nu a fost acordată nici o dată de fixare. Hotărârea recurentei se referă la durata procedurii care a început la 15 martie 1996 și este încă în curs de desfășurare și, prin urmare, a durat deja aproape cinci ani și două luni pentru două instanțe.

Potrivit recurentei, durata procedurii nu răspunde cerinței termenului rezonabil Curtea consideră că, în lumina criteriilor prevăzute de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și ținând seama de toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declare cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. S. Dolle J.-P. Costa Modulul Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 49495/99 présentée par SITRAM contre la Belgique La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 3 mai 2001 en une chambre composée de MM. J.-P. Costa , président , L. Loucaides , P. Kūris , M me F. Tulkens , M. K. Jungwiert , M me H.S. Greve , M. M. Ugrekhelidze , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 11 juin 1999 et enregistrée le 9 juillet 1999, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par la requérante, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, société anonyme de droit français dont le siège social est établi à Saint-Benoît-du-Saulx (France), est représentée devant la Cour par M e M. Leempoel, avocate au barreau de Bruxelles.

Les faits, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 15 mars 1996, la société requérante introduisit une action à l’encontre d’un expert comptable et de la société l’employant en raison, d’une part, des manquements graves commis par l’expert comptable au devoir de conseil et de renseignement et, d’autre part, de la faute grave pour un professionnel consistant à ne pas avoir introduit de recours fiscaux dans les formes et dans les délais alors que cela lui avait été expressément demandé. Elle évaluait son dommage à 10 859 820 BEF, somme que la requérante a été obligée de payer à l’administration des contributions. L’affaire fut introduite à l’audience du 2 avril 1996 du tribunal de première instance de Nivelles et renvoyée au rôle afin de permettre aux parties de conclure.

Les parties adverses restant en défaut de conclure, la requérante déposa le 2 mai 1996 une requête en fixation. Par ordonnance du 3 juin 1996, le tribunal fixa au 15 octobre 1996 la date des dernières conclusions de la requérante et au 22 octobre 1996 la date de l’audience. Lors de cette audience, l’affaire fut mise en continuation au 15 avril 1997 pour les plaidoiries des parties adverses. A l’audience du 15 avril 1997, la cause fut mise en continuation au 27 mai 1997 pour permettre aux parties de conclure sur un point précis. Par un jugement du 24 juin 1997, le tribunal de première instance de Nivelles déclara l’action non fondée. Le 10 septembre 1997, la requérante fit appel devant la cour de Bruxelles.

L’affaire fut introduite à l’audience du 17 octobre 1997 et renvoyée au rôle. Les parties adverses restant en défaut de conclure, la requérante déposa le 28 janvier 1998 une requête en fixation, notifiée aux intimés le 25 février 1998. Par une ordonnance du 9 avril 1998, la cour d’appel fixa les délais pour le dépôt des dernières conclusions au 28 février 1999 et suspendit momentanément la fixation pour plaidoiries. L’affaire est en état d’être plaidée depuis le 29 février 1999 et, le 1 er mars 1999, elle a été attribuée à une liste d’attente d’une chambre supplémentaire instituée en vertu de la loi du 9 juillet 1997 contenant des mesures en vue de résorber l’arriéré dans les cours d’appel.

Par une lettre-type du 26 mars 1999 faisant état de la création de chambres supplémentaires créées afin de résorber l’arriéré judiciaire, la cour d’appel informa les parties que selon ses estimations le délai d’attente pour plaider serait de l’ordre de trente-deux mois, soit deux ans et huit mois. A ce jour, aucune date de fixation n’a été accordée. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure qui a débuté le 15 mars 1996 et est à ce jour encore pendante. Elle a donc déjà duré presque cinq ans et deux mois pour deux instances. Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères dégagés par la jurisprudence des organes de la Convention en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête recevable, tous moyens de fond réservés. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président