CtEDO 17.05.2001 Auto

STEFANOV v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
17.05.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
STEFANOV v. BULGARIA (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Stefan Donchev Stefanv Stefanov, este un național bulgar, născut în 1947 și locuiește în Kazanlak, Bulgaria. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 noiembrie 1992, doi angajați ai Comitetului pentru Electricitate, o companie de stat, au apărut pe ușa reclamantului și i-au cerut soției să le lase fără a da nicio explicație precisă. Pe 12 noiembrie 1992, când reclamantul a fost din nou absent de acasă, alți doi angajați ai Comitetului de Electricitate au cerut soției reclamanților să-i lase în apartament, astfel încât să poată verifica medicul de electricitate. Se pare că a refuzat și le-a spus că va suna la telefon. În acel moment, unul dintre ei a împins ușa, au intrat în apartament și a verificat medicul de energie electrică în prezența soției reclamantului. În ziua următoare, reclamantul însoțit de D., un prieten al său, a mers să vadă managerul Comitetului pentru Electricitate Kazanlak. De îndată ce au intrat în biroul său, managerul se presupune că a început să numească reclamantul "un hoț" și "un necaz". La plângerea reclamantului, la o dată neespecificată, el a primit o scrisoare prin care a fost informat că, la 19 ianuarie 1993, procurorul public din districtul Kazanlak a refuzat să deschidă proceduri penale împotriva managerului și a doi angajați ai Comitetului pentru electricitate. La 3 septembrie 1993, Procurorul Regional Kazanlak a ordonat procurorilor să pregătească o decizie motivată privind refuzul său de a investiga chestiunea și de a-l servi reclamantului. Se pare că, la o dată neespecificată, procurorul public de district a pregătit o decizie în care a declarat că cei doi angajați ai Comitetului de electricitate care au intrat în apartamentul reclamantului au fost autorizați să facă acest lucru în temeiul articolului 68 din normele de punere în aplicare a Legii privind aprovizionarea cu energie electrică, pentru a verifica măsuratorul de electricitate al reclamantului. În plus, în conformitate cu dovezile disponibile, reclamanții au fost autorizați să intre în apartamentul soției sale. Autoritățile de urmărire penală au respins, de asemenea, plângerea reclamantului pentru calomnie, din cauza faptului că nu exista nicio dovadă că presupusa infracțiune a fost formulată. La 12 noiembrie 1993, procurorul public regional a anulat decizia autorităților judecătorești și le-a ordonat să investigheze chestiunile având în vedere declarația reclamantului că angajații au intrat în apartament fără permisiunea soției sale. De asemenea, decizia a remarcat, în ceea ce privește cealaltă plângere a reclamantului - cu privire la presupusul calomnie - că managerul a refuzat să folosească cuvinte ofensive. La 12 decembrie 1994, procurorul public de district a încheiat procedura penală împotriva managerului, susținând că presupusa infracțiune de calomnie nu a fost făcută de când a constatat că reclamantul a furat electricitate. Se pare că proceduri administrative în acest sens au fost instituite împotriva reclamantului. El nu a furnizat detalii suplimentare în acest sens. La 18 ianuarie 1995, reclamantul s-a plâns la Procuratura Regională prin intermediul Procurorului Public de District că acesta din urmă, prin decizia sa din 12 decembrie 1994, nu s-a ocupat decât de plângerea calomniei și nu a examinat plângerea cu privire la inviolabilitatea casei sale. La 13 aprilie 1995, reclamantul a fost auzit de procurorul public de district. La 18 iulie 1995, el a constatat că cei doi angajați ai Comitetului pentru Electricitate și-au îndeplinit atribuțiile numai atunci când au intrat în casa reclamantului, deoarece singurul scop a fost de a verifica medicul de energie electrică. La 4 august 1995, reclamantul a apelat împotriva deciziei de mai sus în fața Procurorului Public Regional. La 12 august 1996 și 25 februarie 1997, reclamantul s-a plâns la procurorul public șef pentru inactivitatea procurorilor mai mici. La 7 mai 1997, procurorul public regional a informat procurorul șef și reclamantul că, la 11 aprilie 1996, procurorul public regional a susținut decizia Procurorului de district care a devenit astfel finală. La 22 mai 1997, reclamantul s-a plâns procurorului public șef că nu a fost niciodată informat cu privire la deciziile din 18 iulie 1995 și 11 aprilie 1996 sau cu privire la aceasta. El solicită reînchiderea procedurii de anchetă. La 24 iunie 1997, procurorul public șef a respins plângerea reclamantului, deoarece a constatat că copia deciziilor relevante i-a fost trimisă prin poștă. La 29 septembrie și 6 octombrie 1997, reclamantul s-a plâns procurorului public șef că nu a primit decizia procurorului public regional din 11 aprilie 1996. El a plâns în continuare că autoritățile judecătorești mai mici nu și-au examinat niciodată plângerea cu privire la intrarea forțată în casa sa de către cei doi angajați ai Comitetului pentru Electricitate și că acuzația nu a luat în considerare declarația domnului D., care a confirmat că a fost numit „un hoț” și „un necaz” de către manager. La 27 octombrie 1997, apelul reclamantului a fost respins. Procurorul public șef a constatat că controlul efectuat de angajații Comitetului pentru Electricitate a fost legal și justificat, deoarece măsuratorul de energie electrică al reclamantului a fost manipulat. În plus, au fost autorizate să intre în apartamentul reclamantului de către soția sa. În ceea ce privește acuzațiile reclamantului cu privire la calumnizare, procurorul a constatat că declarația managerului nu a fost menită să umilească reclamantul și că, prin urmare, presupusa infracțiune nu a fost depusă. În mai multe ocazii, reclamantul s-a plâns la procurorul-șef în legătură cu încheierea procedurii de anchetă. La 5 noiembrie 1997, procurorul public șef a respins apelurile reclamantului din cauza faptului că nu exista nici o dovadă că intimitatea casei sale a fost încălcată de angajații Comitetului pentru electricitate sau că infracțiunile de calomnie au fost emise. art. 148 prevede, după caz, că un oficial care a comis calomnie împotriva unei alte persoane în îndeplinirea sarcinilor sale oficiale este condamnat la închisoarea de până la doi ani. art. 170 prevede, după caz, că o persoană care a intrat în casă altor persoane prin utilizarea forței este condamnată la o închisoare de până la un an sau la o muncă pro bono de șase luni. art. 68, după caz, prevede că controlanții autorizați ai Comitetului de electricitate pot intra în apartamentele consumatorilor în prezența lor, pentru a verifica contatorii de energie electrică.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă