OKONKWO v. AUSTRIA

Reclamantul, Jude Okonkwo, născut în 1963, a fost național nigerian până în 1995 și este în prezent apatrid. Locuiește în prezent în Austria. El este reprezentat în fața Curții de către dl G. Deinhofer, un avocat practicant la Viena. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost în Austria în 1985 și a fost rezident legal acolo. În martie 1992 s-a căsătorit cu un cetățean austriac cu care a avut doi copii, născuți în 1992 și respectiv în 1994. În iunie 1993, reclamantul a solicitat cetățenia austriaca. La 18 octombrie 1994, Curtea Penală Regională de la Viena (Landesgericht für Strafsachen) a condamnat reclamantul pentru încercarea de a pune în circulație mari cantități de droguri, precum și anumite infracțiuni minore în temeiul Legii privind stupefiantele și a condamnat-o la 20 de luni de închisoare. La 31 martie 1995, reclamantul a renunțat la naționalitatea sa din Nigeria pentru a putea obține cetățenie austriecă. La 3 august 1995, Autoritatea Federală de Poliție din Viena (Bundespolizeidirektion) a eliberat o interdicție nelimitată de reședință împotriva reclamantului în temeiul articolului 18 §§ 1 și 2 din Legea privind extratereșele din 1992 (Fremdengesetz 1992). La 27 septembrie 1995, Autoritatea de Securitate Publică din Viena (Sicherheitsdirektion) a respins apelul reclamantului. Referindu-se la viața reclamantului cu un cetățean austriac și cu doi copii, a constatat că interdicția de reședință constituie o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private și de familie. Cu toate acestea, având în vedere natura gravă a infracțiunilor comise de el, a fost necesară pentru obiectivele prevăzute la art. 8 § 2 din Convenție, și anume pentru prevenirea crimei și protecția sănătății și a siguranței publice. La 14 februarie 1996, Autoritatea Federală de Poliție din Viena a reținut reclamantul în vederea expulzării sale. Acesta solicită ambasada nigeriană să elibereze un document de călătorie, care a fost refuzat pe motiv că reclamantul a renunțat la naționalitatea sa nigeriană. El a fost eliberat la 7 martie 1996, deoarece expulzia sa nu a putut fi efectuată din cauza apatridiei sale. La 18 iulie 1996, comitetul administrativ independent din Viena (Unabhänggiger Verwaltungssenat) a constatat, după plângerea reclamantului, că detenția sa de mai sus era ilegală și a remarcat că, în temeiul articolului 41 din Legea privind extratereștrii 1992, un extraterestru ar putea fi reținut dacă acest lucru era necesar, printre altele, pentru a asigura deportarea sa. Reclamantul a fost apatrid și expulzarea sa în Nigeria a fost, așadar, imposibil. Autoritatea Federală de Poliție din Viena a fost informată cu privire la apatridiea reclamantului cu mult înainte de 14 februarie 1996. Apoi, de la început, detenția sa nu ar fi putut fi putut servit în scopul de a asigura deportarea sa. La 26 februarie 1996, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului cu privire la interdicția de reședință, deoarece nu avea suficiente perspective de succes. La 30 aprilie 1996, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului. Decizia a fost preluată la 22 mai 1996. Reclamantul încă locuiește în Austria. Cererea sa de cetățenie austriaca a rămas infructuoasă și, în conformitate cu propriile sale concluzii, este încă apatrid. El și soția sa au divorțat în aprilie 1996. Reclamantul susține că plănuiesc să se recăsătorească, dar este împiedicat să facă acest lucru deoarece nu are pașaport. O serie de cereri de anulare a interdicției de reședință în temeiul Legii privind extraterestrii din 1997, care a intrat în vigoare între timp, au fost respinse.

The applicant, Jude Okonkwo, born in 1963, was a Nigerian national until 1995 and is now stateless. He is currently living in Austria. He is represented before the Court by Mr G. Deinhofer, a lawyer practising in Vienna. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant went to Austria in 1985 and was legally resident there. In March 1992 he married an Austrian national with whom he has had two children, born in 1992 and 1994 respectively. In June 1993 the applicant requested Austrian citizenship. On 18 October 1994 the Vienna Regional Criminal Court (Landesgericht für Strafsachen) convicted the applicant of attempting to put into circulation large amounts of narcotic drugs, as well as certain minor offences under the Narcotic Drugs Act, and sentenced him to twenty months’ imprisonment. On 31 March 1995 the applicant renounced his Nigerian nationality in order to be able to obtain Austrian nationality. On 3 August 1995, the Vienna Federal Police Authority (Bundespolizeidirektion) issued an unlimited residence prohibition against the applicant under section 18 §§ 1 and 2 of the Aliens Act 1992 (Fremdengesetz 1992). On 27 September 1995 the Vienna Public Security Authority (Sicherheitsdirektion) dismissed the applicant’s appeal. Referring to the applicant’s living with an Austrian national and their having two children, it found that the residence prohibition constituted an interference with the applicant’s right to respect for his private and family life. However, having regard to the serious nature of the offences committed by him, it was necessary for the aims set out in Article 8 § 2 of the Convention, namely for the prevention of crime and the protection of health and public safety. On 14 February 1996 the Vienna Federal Police Authority detained the applicant with a view to his expulsion. It requested the Nigerian embassy to issue a travel document, which was refused on the ground that the applicant had renounced his Nigerian nationality. He was released on 7 March 1996 as his expulsion could not be carried out due to his statelessness. On 18 July 1996 the Vienna Independent Administrative Panel (Unabhängiger Verwaltungssenat) found, upon the applicant’s complaint, that his above detention had been unlawful. It noted that, pursuant to section 41 of the Aliens Act 1992, an alien could be detained if this was necessary, inter alia, for securing his deportation. The applicant was stateless and his expulsion to Nigeria was, thus, impossible. The Vienna Federal Police Authority had been informed about the applicant’s statelessness well before 14 February 1996. It followed that, from the outset, his detention could not possibly have served the purpose of securing his deportation. On 26 February 1996 the Constitutional Court refused to deal with the applicant’s complaint concerning the residence ban as it lacked sufficient prospects of success. On 30 April 1996 the Administrative Court dismissed the applicant’s complaint. The decision was served on 22 May 1996. The applicant still lives in Austria. His request for Austrian citizenship remained unsuccessful and he is, according to his own submissions, still stateless. He and his wife divorced in April 1996. The applicant submits that they are planning to remarry but are prevented from doing so as he has no passport. A number of requests to have the residence ban quashed under the Aliens Act 1997, which has meanwhile entered into force, were dismissed.