Prima secțiune de apel nr. 41992/98 prezentată de către dl TÜRKMEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima secțiune), care se află la 22 mai 2001 într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, dnii Gaukur Jörundsson Türmen Biersan Casadevall Maruste judecători M. O Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 29 aprilie 1998 și înregistrată la 30 iunie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, Având în vedere declarațiile făcute în cadrul regulamentului amiabil al prezentei cauze și adresate Curții la 14 decembrie 2000 și 1 martie 2001, după ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie în fapt pe reclamant, H Până în septembrie 1994, reclamantul locuia împreună cu familia sa în satul Hadișar, legat de satul Kalecik din districtul Hozat, situat în provincia Tunceli, aflat în stare de urgență din 1987. La 14 septembrie 1994, membrii forțelor armate au intrat în sătucul Hadișar și l-au evacuat.
În timpul unor incidente, casa, bunurile casnice, cele 500 de ari de pământ cultivate, precum și pomii fructiferi ai reclamantului au fost presupus incendiați și 150 de bovide care îi aparțineau au fost uciși. La 28 decembrie 1994, dl Türkmen s (...) În prezent, nimeni nu a fost văzut în Hadișar, satul Kalecik din districtul nostru, care se numără printre locurile a căror securitate este dificil de asigurat. [În plus, vă informez că nu suntem în măsură să vă acordăm un ajutor] Întrucât subprefectura noastră nu a fost alocată nici un fond pentru cetățenii care au părăsit satele din districtul nostru pentru a se stabili în alte provincii și districte (...) octombrie 2000, a anunțat poziția sa, de asemenea, în favoarea acestui regulament.
În acest sens, grefa a transmis părților din proiectele de declarații. La 2 ianuarie 2001, reprezentantul reclamantului a prezentat următoarea declarație, semnată la 14 decembrie 2000: În calitate de reprezentant al reclamantului, domnul H Cu titlu de prejudiciu moral, 5 000 (cinci mii) GBP, ca daune materiale, și 2 000 (două mii) GBP, cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică 12 000 (doisprezece mii) GBP în total, în termen de trei luni de la notificarea deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această propunere este acceptată după consultarea în mod corespunzător a reclamantului care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale cererii.
Suntem de acord asupra cauzei soluționate definitiv. Această declarație se face în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul, împreună cu reclamantul. La 20 martie 2001, guvernul a emis, la rândul său, o declarație semnată la 1 martie 2001 pe baza proiectului care fusese adus la cunoștința sa și care, în cele din urmă, a fost aprobat ca atare: Declar că, în temeiul unui regulament confidențial al cauzei, care are ca origine cererea nr. 41992/98, introdusă de domnul H Cu titlu de prejudiciu moral, 5 000 (cinci mii) GBP, ca daune materiale, și 2 000 (două mii) GBP, cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată, adică 12 000 (doisprezece mii) GBP în total, în termen de trei luni de la notificarea deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Prezenta declarație ține seama de circumstanțele referitoare la incidentele care au avut loc în regiunea în care locuia reclamantul, dar nu include nicio evaluare a temeiniciei afirmațiilor formulate în această privință. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile, în sensul articolului 39 din convenție. Curtea este convinsă că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale și că nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (articolele fine din convenție și 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cauza din rol.
DÉCISION Requête n° 41992/98 présentée par Hıdır TÜRKMEN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 22 mai 2001 en une chambre composée de M mes E. Palm , présidente , W. Thomassen , MM.
Gaukur Jörundsson , R. Türmen , C. Bîrsan , J. Casadevall , R. Maruste , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 29 avril 1998 et enregistrée le 30 juin 1998, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Vu les déclarations s’inscrivant dans le cadre du règlement amiable de la présente affaire et adressées à la Cour les 14 décembre 2000 et 1 er mars 2001, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Hıdır Türkmen est un ressortissant turc, né en 1955. Devant la Cour, il est représenté par M es Özcan Kılıç et Mehmet Ali Kırdök, avocats au barreau d’Istanbul.
Jusqu’en septembre 1994, le requérant habitait, avec sa famille, le hameau de Hadișar, lié au village de Kalecik du district de Hozat, lequel se situe dans la province de Tunceli, soumise à l’état d’urgence depuis 1987. Le 14 septembre 1994, des membres des forces armées firent irruption dans le hameau de Hadișar et le firent évacuer. Lors des incidents, la maison, les biens ménagers, les 500 ares de terres cultivées ainsi que les arbres fruitiers du requérant furent prétendument incendiés et 150 bovidés lui appartenant, tués. Le 28 décembre 1994, M. Türkmen s’adressa à l’autorité du président de la République, réclamant un dédommagement, un emploi et un logement. Cette requête s’étant avérée infructueuse, le requérant fit recours auprès du Premier ministre.
Cette démarche n’aboutit pas non plus. Le 27 octobre 1997, le requérant saisit la sous-préfecture de Hozat qui lui répondit ainsi : « (…) A l’heure actuelle, personne n’habite Hadișar, hameau du village de Kalecik de notre district, qui de surcroît figure parmi les lieux dont il est difficile d’assurer la sécurité. [Par ailleurs], je vous informe que nous ne sommes pas en mesure de vous accorder une aide [financière], aucun fond n’ayant été attribué à notre Sous-préfecture quant aux citoyens ayant quitté les villages de notre district pour s’installer dans d’autres provinces et districts (…) » EN DROIT Par une lettre du 7 septembre 2000, le Gouvernement indiqua au greffe qu’il était en faveur d’un règlement amiable de la présente affaire.
La partie requérante, dans sa lettre en réponse du 31 octobre 2000, fit savoir sa position, elle aussi favorable à pareil règlement. Sur ce, le greffe adressa aux parties des projets de déclarations.
Le 2 janvier 2001, le représentant du requérant déposa la déclaration suivante, signée le 14 décembre 2000 : « En ma qualité de représentant du requérant, M. Hıdır Türkmen, j’ai pris connaissance de la déclaration gouvernement de la République de Turquie, faite en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 41992/98 et selon laquelle il est prêt à verser, ex gratia , les sommes de 5 000 (cinq mille) livres sterling (« GBP »), à titre de préjudice moral, 5 000 (cinq mille) GBP, à titre de dommage matériel, et 2 000 (deux mille) GBP, à titre des frais et dépens, soit 12 000 (douze mille) GBP au total, ce dans les trois mois à compter de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.
J’accepte cette proposition après avoir dûment consulté le requérant qui, en conséquence, renonce à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de la requête. Nous déclarons l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même, de concert avec le requérant, sommes parvenus.» Le 20 mars 2001, le Gouvernement fit, à son tour, parvenir une déclaration, signée le 1 er mars 2001 sur la base du projet qui avait été porté à sa connaissance et qui a finalement été entériné en tant que tel : « Je déclare qu’en vertu d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 41992/98, introduite par M. Hıdır Türkmen, le gouvernement de la République de Turquie offre de verser, ex gratia , les sommes de 5 000 (cinq mille) livres sterling (« GBP »), à titre de préjudice moral, 5 000 (cinq mille) GBP, à titre de dommage matériel, et 2 000 (deux mille) GBP, à titre des frais et dépens, soit 12 000 (douze mille) GBP au total, dans les trois mois à compter de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.
Ces versements vaudront règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration tient compte des circonstances relatives aux incidents qui eurent lieu dans le hameau où vivait le requérant mais ne comporte aucune évaluation sur le bien-fondé des allégations formulées à cet égard. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties, au sens de l’article 39 de la Convention. Elle a conviction que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement de la Cour).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer l’affaire du rôle. Michael O’Boyle Elisabeth P alm Greffier Présidente