CtEDO 22.05.2001 Auto

CASE OF SANLI AND EROL v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.05.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SANLI AND EROL v. TURKEY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE ȘANLI ȘOL și EROL c. TURKEY Demandări nr. 36760/97 JUGAMENTUL (Friendly Settlement) STRASBOURG 22 mai 2001 În cazul Șanlı și Erol c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă de: dna Ferrari Președintă Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțîru Maruste judecătorilor F. Gölcüklü, judecător ad hoc și grefierul Secțiunii O’Boyle După ce a deliberat în particular la 17 octombrie 2000 și la 3 mai 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 36760/97) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de doi cetățeni turci, dl Hasan Șanlı și dna Fatma Erol („reclamanții”), la 26 mai 1997. Reclamanții au fost reprezentați de dl Özcan Kılıç, avocat care practică la Istanbul (Turcia). Guvernul turc („Guvernul turc”) Guvernul” nu a desemnat un agent în sensul procedurii dinaintea Curții. Reclamanții se plângeau că au fost victime de o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție din cauza lungimea excesivă a detenției lor în custodie de poliție pentru 13 zile fără a fi aduse în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară și au susținut, de asemenea, că acestea au fost discriminate din cauza diferitelor perioade de custodie între infracțiunile de drept comun și infracțiunile teroriste, în contravenție cu art. 14 din convenție. În urma comunicării plângerilor în temeiul articolelor 5 § 3 și 14 din Convenție către Guvern și respingerea restului cererii de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. Cererea a fost alocată Primei Secțiuni a Curții (Regulamentul (Regulamentul) 52 § 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, Camera care va lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1 din Regulamentul Curții. Dl Rıza Türmen, judecătorul ales în ceea ce privește Turcia, s-a retras de la ședința în acest caz (art. 28). Guvernul, în consecință, a numit dl Feyyaz Gölcüklü ca ad hoc judecător în locul său (art. 27 § 2 din Convenție). La 17 octombrie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat reclamațiile reclamantelor în temeiul articolului 14 din Convenție inadmisibilă și a reținut plângerea în temeiul articolului 5 § 3 pentru examinarea în fond. La 16 februarie 2001, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului (b) din Convenție. La 14 martie 2001 și, la 2 martie 2001, reprezentantul reclamanților și, respectiv, guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. La 14 noiembrie 1996, ofițerii de poliție ai filialei anti-terroriste ale Direcției de Securitate din Istanbul au arestat reclamanții cu suspiciune de a fi afiliați la o organizație ilegală, Comünist Parti/İnșa Örgütü (organizația Partidului Comunist/Estabilizarea). În aceeași zi, șeful filialei anti-terroriste ale Direcției de Securitate din Istanbul a scris o scrisoare procurorului public șef la Curtea de Securitate de Stat din Istanbul cer permisiunea de a menține reclamanții în custodie de poliție timp de 10 zile. Procurorul public șef a acordat permisiunea solicitată. 10. La 27 noiembrie 1996, reclamanții au fost aduse în fața Curții de Securitate de Stat din Istanbul, care și-a ordonat detenția la înaintare. 11. La 12 decembrie 1996, procurorul public șef a emis o decizie de a întrerupe procedurile penale împotriva reclamanților din cauza faptului că nu există dovezi suficiente pentru a le comite pentru judecată. La 2 martie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească suma de 70.000 de franci francezi pe bază de grație dlui Hasan Șanlı și dna Fatma Erol, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 36760/97. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În plus, Guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 13. La 14 martie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească o sumă totală de 70.000 de franci francezi pe o ex-gratie baza care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale ale dlui Hasan Șanlı, cât și a dnei Fatma Erol, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cererii nr. 36760/97 în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunțe la orice alte afirmații referitoare la Turcia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au ajuns. Mă angaj să nu solicit trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 14. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (articolul amendă al Convenției și art. 3 din Regulamentul Curții). 15. Prin urmare, situația ar trebui eliminată din listă. a elimina cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 22 mai 2001, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă