CtEDO 22.05.2001 Auto

CASE OF ÖZATA AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.05.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ÖZATA AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE ÖZATA ȘI ALȚII c. TURKEY Cererea nr. 30453/96 AJUDEMENTUL (de acord) STRASBOURG 22 mai 2001 În cazul judecătorilor Özata și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în primă secțiune), ședința ca Cameră compusă din: dna Ferrari Președintă Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțîru Maruste judecător F. Gölcüklü, judecător ad hoc și grefierul secțiunii O’Boyle După ce a deliberat în particular la 17 octombrie 2000 și la 3 mai 2001, emite următoarea hotărâre, adoptată la ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 30453/96) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de șase resortisanți turci, dl Güven Özata, dl Sait Kızar, dl Ali Özmen, dl İbrahim Tekin, dl Sabri Öner și dl Enver Sönmez („reclamanții”), la 3 februarie 1996. Reclamanții au fost reprezentați de dl Mehmet Nur Terzi, un avocat practicant în İzmir (Turcia). Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii dinaintea Curții. Reclamanții au plâns că au fost victime de încălcarea articolului 5 § 3 din Convenție din cauza lungii excesive a detenției lor în custodie de poliție pentru 9 În urma comunicării reclamațiilor în temeiul art. 5 § 3 din Convenție către Guvern și respingerea restului cererii de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 Noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. Cererea a fost alocată primei secțiuni a Curții (Regulamentul 52 § 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, Camera care va lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1 din Regulamentul Curții. Dl Rıza Türmen, judecătorul ales în ceea ce privește Turcia, s-a retras de la ședința în acest caz (art. 28). Guvernul, în consecință, a numit dl Feyyaz Gölcüklü ca ad hoc judecător în locul său (art. 27 § 2 din Convenție). La 17 octombrie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 16 februarie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul a sugerat părților să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului (b) din Convenție. La 27 februarie 2001 și la 2 martie 2001, reprezentantul reclamanților și, respectiv, guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTELE La 16 noiembrie 1995 primul reclamant, dl Güven Özata, și la 21 Noiembrie 1995 ceilalți solicitanți au fost arestați de ofițeri de poliție din sucursala anti-terrorist a Departamentului de Securitate Antalya cu suspiciuni de aderare la PKK. La 29 noiembrie 1995 Curtea de Magistrați Antalya a ordonat detenția reclamanților la încarcerare. 10. La 27 decembrie 1995, procurorul public șef la Curtea de Securitate de Stat de la Izmir a acuzat reclamanții de aderare la PKK, ajutând și adăpostind militantii PKK și fiind implicați în activități separatiste împotriva statului. 11. La 26 iunie 1997, Curtea de Securitate de Stat Izmir a achitat dl Güven Özata din acuzații, dar a condamnat alții în calitate de acuzați în temeiul articolelor 125 și 168 din Codul Penal turc. DREPTUL 12. La 9 februarie 2001, Guvernul a trimis Curții o scrisoare care a declarat că erau pregătiți să plătească 180.000 de franci francezi în mod grațios reclamanților, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului. 13. La 2 martie 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că guvernul Turciei propun să plătească valoarea de 180.000 de franci francezi pe bază de grație dlui Güven Özata, dl Sait Kızar, dl Ali Özmen, dl İbrahim Tekin, dl Sabri Öner, dl Enver Sönmez, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 30453/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. La 27 februarie 2001, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească o sumă totală de 180.000 de franci francezi pe bază de grație care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale și costuri pentru dl Güven Özata, dl Sait Kızar, dl Ali Özmen, dl İbrahim Tekin, dl Sabri Öner, dl Enver Sönmez, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 30453/96, pe care le aștepta Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Turcia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este stabilit cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 15. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 16. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Faptul în limba engleză și notificat în scris la 22 mai 2001, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele Registrului Palm Michael O’Boyle Elisabeth

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă