- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 10 iulie 2001
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Fidan și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
CAUZUL PRIMEI SECȚIUNI DE FĂDAN ȘI ALȚII v. TURKEY (Aplicații nos. 29883/96, 29884/96 și 29885/96) JUDGMENTUL (Reglementare a Franței) STRASBOURG 10 iulie 2001 În cazul judecătorilor Fidan și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care stă în calitate de ședință compusă de: dna Ferrari Președintele Palm Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțîru Maruste, judecătorii F. Gölcüklü, judecător ad hoc și dl M. O’Boyle Grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 18 mai 1999 și la 19 iunie 2001, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDIU Cazul a fost originat în trei cereri (nus.
29883/96, 29884/96 și 29885/96) împotriva Republicii Turciei depuse în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de trei resortisanți turci, Hikmet Fidan, Șeyhmus Çağro și Șahabettin Özarslaner, la 1 noiembrie 1995. Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dl Yusuf Alataș, un avocat care practică în Ankara. Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că au fost reținuți în custodie de poliție timp de 8-9 zile fără a fi adus în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competențele judiciare.
În urma hotărârii Comisiei de a adera la Guvern și de a comunica cererile la Guvern, cazul a fost transferat Curții la 1 Noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 18 mai 1999, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat că cererile sunt admisibile în măsura în care au fost comunicate guvernului. La 7 martie 2001, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 27 martie 2001 și, la 19 aprilie 2001, reprezentantul reclamanților și, respectiv, guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului.
La 26 aprilie 1995, dl Hikmet Fidan, dl Șehmus Çağro și dl Șahabettin Özarslaner și, la 27 aprilie 1995, dl Ferhan Türk au fost reținuți în custodie de poliție pe suspectul de aderare la PKK. La 28 aprilie 1995, procurorul public a ordonat prelungirea detenției reclamanților în custodie de poliție până la 4 mai 1995, din cauza faptului că ar trebui efectuată ancheta suplimentară. La 4 mai 1995, Curtea de Securitate de Stat din Ankara a ordonat detenția reclamanților în reținere. La 29 mai 1995, Procurorul public șef a depus un proiect de pronunțare în fața Curții de Securitate de Stat din Ankara acuzat reclamanții de a fi afiliați la PKK. 10. La 1 august 1995, Curtea de Securitate de Stat a ordonat eliberarea reclamanților în timpul procesului.
11. La 19 septembrie 1995, Curtea de Securitate de Stat a achitat reclamanții din cauza faptului că nu existau dovezi suficiente împotriva acestora. Legea 12. La 19 aprilie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească suma de 100.000 de franci francezi pe o excepție de grație pe baza dlui Hikmet Fidan, a dlui Ferhan Türk, a dlui Șehmus Çağro și a dlui Șahabettin Özarslaner, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererilor înregistrate în nosele 29883/96, 29884/96 și 29885/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazurilor. Prin scrisorile din 7 februarie și 6 iunie 2001, Guvernul a indicat că sumele menționate în aranjamentele prietenoase nu sunt supuse niciunei taxe sau alte taxe. 14. La 27 martie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o sumă totală de 100.000 de franci francezi cu privire la o exgrație baza care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale ale dlui Hikmet Fidan, dlui Ferhan Türk, dlui Șehmus Çağro și dlui Șahabettin Özarslaner, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererilor nos 29883/96, 29884/96 și 29885/96 în așteptarea Curții.
Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații referitoare la Turcia referitoare la faptele acestor cereri. Declar că cazurile sunt reglementate cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit trimiterea cauzelor către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 15. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție), precum și de scrisorile guvernamentale menționate mai sus din 7 februarie și 6 iunie 2001. Se constată că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții).
16. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZIE DE a elimina cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului înaintea Marei Camere. Efectuat în engleză și notificat în scris la 10 iulie 2001, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Grefier Președintele
FIRST SECTION
CASE OF FİDAN AND OTHERS v. TURKEY (Applications nos. 29883/96, 29884/96 and 29885/96) JUDGMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 10 July 2001 In the case of Fidan and Others v. Turkey, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mrs E. Palm , President , Mr Ferrari Bravo , Mr Gaukur Jörundsson , Mr B. Zupančič , Mr T. Panțîru , Mr R. Maruste , judges , Mr F. Gölcüklü , ad hoc judge , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 18 May 1999 and on 19 June 2001, Delivers the following judgment, which was adopted on the last ‑ mentioned date: PROCEDURE
The case originated in three applications (nos. 29883/96, 29884/96 and 29885/96) against the Republic of Turkey lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by three Turkish nationals, Hikmet Fidan, Șeyhmus Çağro and Șahabettin Özarslaner (“the applicants”), on 1 November 1995.
The applicants were represented before the Court by Mr Yusuf Alataș, a lawyer practising in Ankara. The Turkish Government (“the Government”) did not designate an Agent for the purposes of the proceedings before the Court.
The applicants complained under Article 5 § 3 of the Convention that they were held in police custody for 8 to 9 days without being brought before a judge or other officer authorised by law to exercise judicial power.
Following the Commission’s decision to join and communicate the applications to the Government, the case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention. On 18 May 1999, having obtained the parties’ observations, the Court declared the applications admissible in so far as they had been communicated to the Government. The applicants’ further complaints were declared inadmissible.
On 7 March 2001, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 27 March 2001 and on 19 April 2001 the applicants’ representative and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
On 26 April 1995 the applicants Mr Hikmet Fidan, Mr Șehmus Çağro and Mr Șahabettin Özarslaner and on 27 April 1995 Mr Ferhan Türk were taken into police custody on suspicion of membership of the PKK.
On 28 April 1995 the public prosecutor ordered the extension of the applicants’ detention in police custody until 4 May 1995 on the ground that further investigation should be carried out.
On 4 May 1995 the Ankara State Security Court ordered the applicants’ detention on remand.
On 29 May 1995 the Chief Public Prosecutor filed a bill of indictment with the Ankara State Security Court charging the applicants with membership of the PKK.
On 1 August 1995 the State Security Court ordered the applicants’ release pending trial.
On 19 September 1995 the State Security Court acquitted the applicants on the ground that there was insufficient evidence against them. THE LAW
On 19 April 2001 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay the amount of 100,000 French francs on an ex gratia basis to Mr Hikmet Fidan, Mr Ferhan Türk, Mr Șehmus Çağro and Mr Șahabettin Özarslaner, with a view to securing a friendly settlement of the applications registered under nos. 29883/96, 29884/96 and 29885/96. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months after the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the cases. The Government further undertake not to request the reference of the cases to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
By letters of 7 February and 6 June 2001, the Government indicated that the sums mentioned in friendly settlements were not subject to any taxes or other charges.
On 27 March 2001 the Court received the following declaration from the applicants’ representative: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay, within three months after the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights, a sum totaling 100,000 French francs on an ex gratia basis covering both pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Hikmet Fidan, Mr Ferhan Türk, Mr Șehmus Çağro and Mr Șahabettin Özarslaner, with a view to securing a friendly settlement of the applications nos. 29883/96, 29884/96 and 29885/96 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims in respect of Turkey relating to the facts of these applications. I declare that the cases are definitely settled. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached. I further undertake not to request the reference of the cases to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention) as well as of the above-mentioned Government’s letters of 7 February and 6 June 2001. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 10 July 2001, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Registrar President