CASE OF FIDAN AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF FIDAN AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2001)
CAUZUL PRIMEI SECȚIUNI DE FĂDAN ȘI ALȚII v. TURKEY (Aplicații nos. 29883/96, 29884/96 și 29885/96) JUDGMENTUL (Reglementare a Franței) STRASBOURG 10 iulie 2001 În cazul judecătorilor Fidan și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care stă în calitate de ședință compusă de: dna Ferrari Președintele Palm Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțîru Maruste, judecătorii F. Gölcüklü, judecător ad hoc și dl M. O’Boyle Grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 18 mai 1999 și la 19 iunie 2001, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDIU Cazul a fost originat în trei cereri (nus. 29883/96, 29884/96 și 29885/96) împotriva Republicii Turciei depuse în fața Comisiei Europene a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de trei resortisanți turci, Hikmet Fidan, Șeyhmus Çağro și Șahabettin Özarslaner, la 1 noiembrie 1995. Reclamanții au fost reprezentați în fața Curții de către dl Yusuf Alataș, un avocat care practică în Ankara. Guvernul turc („Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că au fost reținuți în custodie de poliție timp de 8-9 zile fără a fi adus în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competențele judiciare. În urma hotărârii Comisiei de a adera la Guvern și de a comunica cererile la Guvern, cazul a fost transferat Curții la 1 Noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 18 mai 1999, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat că cererile sunt admisibile în măsura în care au fost comunicate guvernului. La 7 martie 2001, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 27 martie 2001 și, la 19 aprilie 2001, reprezentantul reclamanților și, respectiv, guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. La 26 aprilie 1995, dl Hikmet Fidan, dl Șehmus Çağro și dl Șahabettin Özarslaner și, la 27 aprilie 1995, dl Ferhan Türk au fost reținuți în custodie de poliție pe suspectul de aderare la PKK. La 28 aprilie 1995, procurorul public a ordonat prelungirea detenției reclamanților în custodie de poliție până la 4 mai 1995, din cauza faptului că ar trebui efectuată ancheta suplimentară. La 4 mai 1995, Curtea de Securitate de Stat din Ankara a ordonat detenția reclamanților în reținere. La 29 mai 1995, Procurorul public șef a depus un proiect de pronunțare în fața Curții de Securitate de Stat din Ankara acuzat reclamanții de a fi afiliați la PKK. 10. La 1 august 1995, Curtea de Securitate de Stat a ordonat eliberarea reclamanților în timpul procesului. 11. La 19 septembrie 1995, Curtea de Securitate de Stat a achitat reclamanții din cauza faptului că nu existau dovezi suficiente împotriva acestora. Legea 12. La 19 aprilie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propune să plătească suma de 100.000 de franci francezi pe o excepție de grație pe baza dlui Hikmet Fidan, a dlui Ferhan Türk, a dlui Șehmus Çağro și a dlui Șahabettin Özarslaner, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererilor înregistrate în nosele 29883/96, 29884/96 și 29885/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazurilor. Prin scrisorile din 7 februarie și 6 iunie 2001, Guvernul a indicat că sumele menționate în aranjamentele prietenoase nu sunt supuse niciunei taxe sau alte taxe. 14. La 27 martie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii pronunțate de Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o sumă totală de 100.000 de franci francezi cu privire la o exgrație baza care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale ale dlui Hikmet Fidan, dlui Ferhan Türk, dlui Șehmus Çağro și dlui Șahabettin Özarslaner, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererilor nos 29883/96, 29884/96 și 29885/96 în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații referitoare la Turcia referitoare la faptele acestor cereri. Declar că cazurile sunt reglementate cu siguranță. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit trimiterea cauzelor către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 15. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție), precum și de scrisorile guvernamentale menționate mai sus din 7 februarie și 6 iunie 2001. Se constată că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). 16. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS DECIZIE DE a elimina cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului înaintea Marei Camere. Efectuat în engleză și notificat în scris la 10 iulie 2001, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Michael O’Boyle Elisabeth Palm Grefier Președintele