CtEDO 05.12.2000 Auto

CASE OF BEKDEMIR v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.12.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF BEKDEMIR v. TURKEY (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

Primă secțiune CAUZĂ DE BEKEMİR TURKEY Cerere nr. 31853/96 JUDGMENT (Friendly Settlement) STRASBOURG 5 decembrie 2000 În cazul Bekdemir c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Primă secțiune), ședința în calitate de camera compusă de: dna. Președintă Palm L. Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțîru Maruste judecători F. Gölcüklü, judecător ad hoc și grefierul secțiunii O’Boyle După ce a deliberat în particular la 31 august 1999 și 14 noiembrie 2000, emite următoarea hotărâre, adoptată la data menționată anterior: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 31853/96) împotriva Republicii Turciei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un cetățean turc, dl Melih Bekdemir („reclamantul”), la 31 mai 1996. În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de dl Ahmet Atak, avocat care practică în Ankara (Turcia). Guvernul Turciei („Trucia”) Guvernul nu a desemnat un agent în sensul procedurii dinaintea Curții. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. În urma comunicării plângerilor către Guvern și a respingerii cererii de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. Cererea a fost alocată Primei Secțiuni a Curții (Regulamentul (Regulamentul) 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, Camera care va lua în considerare cazul (art. 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 1 din Regulamentul Curții. Dl RızA Türmen, judecătorul ales în ceea ce privește Turcia, s-a retras din ședință în acest caz (art. 28). Guvernul, în consecință, a numit dl Feyyaz Gölcüklü ca ad hoc judecător, judecătorul ales în legătură cu Turcia, să se aloce la locul său (art. 2 din Convenție și art. 1). Președintele Camerei a decis că, în interesul administrării corecte a justiției, prezenta cerere ar trebui să fie aderată la alte cereri împotriva aceluiași stat interesat care prezintă aceleași plângeri (denumite în continuare „demandările nos”. 26480/98, 28291/95, 29280/95, 26699/96, 29700/96, 29701/96, 29702/96, 29703/96, 29703/96, 29911/96, 29912/96, 29912/96, 29913/96, 31831/96, 31831/96, 31834/96, 31853/96, 311880/96, 31891/96, 311960/96, 32964/96, 32987/96, 3290/96, 33362/96, 33369/96, 33645/96, 34591/96, 34687/96, 39428/96 și 43362/96 (art. 2). La 31 august 1999, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care a fost comunicată guvernului. La 3 februarie și 21 august 2000, Guvernul și, la 29 februarie și, respectiv, 20 iulie 2000, reprezentantul reclamantului, respectiv, au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. La 22 ianuarie 1981, ofițerii de poliție din Departamentul de Securitate din Ankara au arestat reclamantul în suspect de a fi membru al unei organizații ilegale, Dev-Yol (Camera Revoluționară 10. La 23 aprilie 1981, Curtea de Lege Marțială din Ankara (sıkıyönetim mahkemesi ) a ordonat detenția reclamantului la încarcerare. 11. La 26 februarie 1982, procurorul public militar a depus o declarație de inculpare la Curtea Marțială din Ankara care a formulat acuzații împotriva 723 de acuzați, inclusiv reclamantul. Procurorul public a acuzat reclamantul de aderare la o organizație a căror obiectiv era să submineze ordinea constituțională și să îl înlocuiască cu un regim marxist-leninist, în contravenție cu art. 146 § 1 din Codul Penal turc. 12. La 28 iulie 1984, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. 13. În urma ridicării dreptului marțial, Curtea de Lege Marțială din Ankara a luat numele Curții de Lege Marțială atașate de Corpul 4 al Armatei. 14. La 19 iulie 1989, Curtea de Lege Marțială a condamnat reclamantul de aderare la o organizație ilegală, adică Dev-Yol, în conformitate cu art. 168 § 1 din Codul Penal Turc. Curtea a condamnat reclamantul la 20 de ani de închisoare și l-a interzis permanent de la muncă în serviciul public și l-a pus sub tutela judiciară pentru durata de închisoare. De asemenea, a hotărât să deducă din condamnarea sa, durata timpului pe care l-a petrecut în detenție în timpul procesului. În urma promulgării Legii din 27 decembrie 1993, care a abolit jurisdicția instanțelor de drept marțial, Curtea de Casație ( yargıtay ) a achiziționat jurisdicția cu privire la acest caz și dosarul a fost transmis la acesta. 16. La 27 decembrie 1995, Curtea de Casație a susținut condamnarea reclamantului. La 3 februarie 2000, Guvernul a trimis Curtea o scrisoare care a declarat că erau dispuse să plătească 50.000 de franci francezi ex-grația reclamantului în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului. La 21 august 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Turciei oferă să plătească suma de 50.000 franci francezi pe un număr de franci francezi. Ex-gratia base către dl Melih Bekdemir în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 31853/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția europeană privind drepturile omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite trimiterea cazului la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 18. La 29 februarie 2000, reprezentantul reclamantului a trimis o scrisoare Curții declarând că a acceptat propunerea Guvernului. La 20 iulie 2000, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispuși să plătească o sumă totală de 50.000 de franci francezi pe o ex-grație baza care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale și costuri pentru dl Melih Bekdemir, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 31853/96 care sunt în așteptare în fața Curții. Accept propunerea și renunță la orice alte cereri în ceea ce privește Turcia în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Această declarație se face în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Mă angajam în continuare să nu solicit trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 19. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți în ceea ce privește durata procedurii penale (art. 39 din Convenție) și constată că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (amendă art. 3 din Convenția și art. 3 din Regulamentul Curții). 20. În consecință, situația ar trebui eliminată din listă. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să se alăture cererii de la alte cereri însoțite în temeiul articolului 43 § 1 din Regulamentul de procedură; hotărăște să se excludă cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 5 decembrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă