CtEDO 29.05.2001 Auto

GUELFUCCI contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
29.05.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GUELFUCCI contre la FRANCE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49352/99 prezentate de Gérard GUELFUCCI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 mai 1997 și înregistrată la 5 iulie 1999, după ce a intenționat acest lucru, ia următoarea decizie cu privire la solicitant, Dl Gérard Guelfucci, este un resortisant francez, născut în 1947 și rezident în Valbona (Alpi-Maritimes). Este reprezentat în fața Curții de către domnul Muriel Ricord, avocat în barou de Grasse. Circumstanțele din laquesse Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1989, reclamantul a fost angajat la Cannes Croisette Croisette, în calitate de dealer. La 19 septembrie 1989, directorul jocurilor de noroc al cazinoului a depus plângere la serviciile de poliție. El a suspectat existența unor operațiuni frauduloase la mese, realizate prin connivență de persoane fizice și clienți. La 4 octombrie 1989, reclamantul a fost arestat și pus în custodie. La 5 octombrie 1989, reclamantul a fost acuzat de înșelăciune și pus în arest provizoriu, apoi pus în libertate sub supraveghere judiciară la 27 noiembrie 1989. Prin ordonanță judecătorului judecătoresc din data de 28 august 1992, treizeci și patru de persoane, inclusiv reclamantul, au fost retrimise în fața Tribunalului de Mare Instanță din Grasse pentru deturnarea unor sume cuprinse între 2 000 000 000 și 32 057 447 FRF. La 29 iulie 1994, tribunalul l-a relocat pe reclamant în scopul urmăririi penale. La 5 august 1994, procurorul public și cazinoul din Cannes au luat decizia în apel. La 19 februarie 1997, instanța de apel din Aix-en-Provence a confirmat relaxarea reclamantului. Elementele de drept intern Articolul L. 781-1 §1 din Codul organizației judiciare La Thé este obligat să repare prejudiciul cauzat de funcționarea defectuoasă a Serviciului de Justiție. Această responsabilitate este angajată numai din greșeală grea sau din negare de justiție. octombrie 1989 și sa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Extindere a căilor de atac interne, în temeiul articolului L 7 orice încălcare a obligației sale de protecție judiciară a persoanei fizice care include dreptul oricărui justițiar de a se pronunța asupra pretențiilor sale într-un termen rezonabil El adaugă că această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a instanței judecătorești din Paris din 20 ianuarie 1999, care constituie, în opinia sa, o hotărâre de principiu. Această jurisprudență a fost găsită a fi aplicată de mai multe ori. Astfel, este vorba despre două hotărâri ale Tribunalului de Mare Instanță din Paris din 9 iunie și 22 Septembrie 1999. Această evoluție jurisprudențială a fost, de asemenea, larg comentată în presa specializată. În ceea ce privește fondul, ë ë s ë re la ë l Cu r ț ii, pentru a aprecia binele de pe t ă ț ii. Curtea recunoaște că acțiunea propusă de guvern face în prezent obiectul unei utilizări din ce în ce mai frecvente, în special în domeniul nerespectării termenului rezonabil, instanțele competente care aplică articolul L. 781-1 din Codul de organizare judiciară, cu referire la art. 6 alineatul (1) din Convenție (mangualde Pinto c. Franța (Decizia) nr. 449/98, 5.12.2000). Cu toate acestea, Curtea reamintește că, cu excepția unor excepții, epuizarea acțiunilor interne apreciază, cu excepția datei de la care a fost introdusă instanța în fața Curții. Or, în speță, aceasta constată că recursul a fost introdus la 17 mai 1997, cu mult înainte de pronunțarea hotărârii Tribunalului din Paris din 20 ianuarie 1999. Prin urmare, reclamantul nu poate fi acuzat că nu a epuizat, înainte de a sesiza Curtea, o acțiune care nu prezenta, în acel moment, caracterele de certitudine și de eficiență necesare (Zutter c. Franța, (Decizia), nr. 30197/96, 27.6.2000, Van der Kar și Lissaur van West c. Franța, (Decizia), nr. 44952/98 și 44953/98, 7.11.2000, Mangualde Pinto c. Franța Prin urmare, excepția de la epuizarea ridicată de guvern nu poate fi reținută. Curtea apreciază, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente), și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declare Lawrence Early Wilhelmina Thomassen Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă