CtEDO 29.05.2001 Auto

DUNAN contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
29.05.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DUNAN contre la FRANCE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49342/99 prezentate de Jacques Joseph DUNAN împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor LUI Õ (secțiunea I), care se află la 29 mai 2001 într-o cameră compusă din Thomassen președinte dnii J.-P. Costa Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Maruste judecători și de T.L. Early grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea prezentată anterior Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 mai 1997 și înregistrată la 5 iulie 1999, după ce a intenționat acest lucru, ia următoarea decizie cu privire la solicitant, Dl Jacques Joseph Dunan este un resortisant francez, născut în 1940 și rezident în Mougins (Alpi-Maritimes). Acesta este reprezentat în fața Curții de către Me Muriel Ricord, avocat în Barou de Grasse. Circumstanțele de la La 19 septembrie 1989, directorul de jocuri de noroc al cazinoului a depus o plângere la serviciile de poliție. El a suspectat că există operațiuni frauduloase la mese, efectuate prin connevență de persoane fizice și clienți. La 22 septembrie 1989, reclamantul a fost acuzat de înșelăciune și pus în detenție provizorie și apoi pus în libertate sub control judiciar pe 16 În noiembrie 1989, prin ordonanța judecătorului judecătoresc din data de 28 august 1992, treizeci și patru de persoane, inclusiv reclamantul, au fost trimise în fața instanței de judecată din Grasse pentru deturnarea sumelor cuprinse între 2 000 000 000 și 32 057 447 FRF. La 29 iulie 1994, instanța l-a relaxat pe reclamant în scopul urmăririi penale. La 5 august 1994, Ministerul de Stat și Cazinoul din Cannes au solicitat această decizie. La 19 februarie 1997, tribunalul de apel din Aix-en-Provence a confirmat relaxarea reclamantului. Elemente de drept intern Articolul L. 781-1 §1 din Codul de organizare judiciară Law este obligat să repare prejudiciul cauzat de funcționarea defectuoasă a Serviciului de Justiție. Această responsabilitate este angajată numai din greșeală grea sau din negare de justiție. September 1989 și sa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Extindere a căilor de atac interne, în temeiul articolului L 7 orice încălcare a obligației sale de protecție judiciară a persoanei fizice care include dreptul oricărui justițiar de a se pronunța asupra pretențiilor sale într-un termen rezonabil El adaugă că această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre a Tribunalului de apel din Paris din 20 ianuarie 1999, care, în opinia sa, constituie o hotărâre de principiu. Această jurisprudență a fost găsită de mai multe ori. Astfel, este vorba despre două hotărâri ale Tribunalului de Mare Instanță din Paris din 9 iunie și 22 Septembrie 1999. Această evoluție jurisprudențială a fost, de asemenea, larg comentată în presa specializată. În ceea ce privește fondul, ë ë s ë re la ë l Cu r ț ii, pentru a aprecia binele de pe t ă ț ii. Curtea recunoaște că acțiunea propusă de guvern face în prezent obiectul unei utilizări din ce în ce mai frecvente, în special în domeniul nerespectării termenului rezonabil, instanțele competente care aplică articolul L. 781-1 din Codul de organizare judiciară, cu referire la art. 6 alineatul (1) din Convenție (mangualde Pinto c. Franța (Decizia) nr. 449/98, 5.12.2000). Cu toate acestea, Curtea reamintește că, cu excepția unor excepții, epuizarea acțiunilor interne apreciază, cu excepția datei de la care a fost introdusă instanța în fața Curții. Or, în speță, aceasta constată că recursul a fost introdus la 17 mai 1997, cu mult înainte de pronunțarea hotărârii Tribunalului din Paris din 20 ianuarie 1999. Prin urmare, reclamantul nu poate fi acuzat că nu a epuizat, înainte de a sesiza Curtea, o acțiune care nu prezenta, în acel moment, caracterele de certitudine și de eficiență necesare (Zutter c. Franța, (Decizia), nr. 30197/96, 27.6.2000, Van der Kar și Lissaur van West c. Franța, (Decizia), nr. 44952/98 și 44953/98, 7.11.2000, Mangualde Pinto c. Franța Prin urmare, excepția de la epuizarea ridicată de guvern nu poate fi reținută. Curtea apreciază, în lumina criteriilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente), și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că acest aspect trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declare Lawrence Early Wilhelmina Thomassen Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă