STRASBURG 30 octombrie 2001 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Dunan c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnul Palm președinte J.-P. Costa Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și domnul M. La 29 mai și 9 octombrie 2001, Tribunalul a adoptat la această ultimă dată procedura A la originea cauzei se află o cerere (nr. 49342/99) îndreptată împotriva Republicii Franceze și al cărei resortisant al acestui stat, dl Jacques Joseph Dunan ( La 17 mai 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul este reprezentat în fața Curții de către Muriel Ricord, avocată în Baroul de Grasse. Guvernul francez ( Ofițerul său, dl Michele Dubrocard, subdirector al drepturilor omului în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a declarat că procedura penală intentată împotriva sa a durat prea mult. La 29 mai 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 28 august 2001 și, respectiv, la 7 septembrie 2001, reclamantul și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unui regulament de procedură. La 19 septembrie 1989, directorul de jocuri de noroc al cazinoului a depus o plângere la serviciile de poliție. El a suspectat că există operațiuni frauduloase la mese, realizate prin connivență de persoane fizice și clienți. La 22 septembrie 1989, reclamantul a fost acuzat de înșelăciune și pus în detenție provizorie, apoi pus în libertate sub control judiciar pe 16 noiembrie 1989. Prin ordonanța judecătorului judecătoresc din 28 august 1992, treizeci și patru de persoane, inclusiv reclamantul, au fost retrimise Tribunalului de Mare Instanță din Grasse pentru că au deturnat sume cuprinse între 2 000 000 000 și 32 057 447 FRF. La 29 iulie 1994, tribunalul l-a relaxat pe reclamant în scopul urmăririi penale. La 5 august 1994, Ministerul Public și Cazinoul din Cannes au solicitat această decizie. La 19 februarie 1997, tribunalul din Aix-en-Provence a confirmat relaxarea reclamantului. ÎN DREPT Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea nr. 49342/99 formulată de domnul Dunan, guvernul francez propune ca acesta să plătească suma de 40.000 FRF (cu o mie de franci francezi) în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Această declarație nu se referă la recunoașterea de către guvernul Franței a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. Mai mult decât atât, după pronunțarea hotărârii, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant, că guvernul francez este pregătit să plătească domnului Dunan suma de 40.000 de euro. FRF (aproximativ o mie de franci francezi) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 49342/99 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. J Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, sunt obligat să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 11. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din convenție și 3 din regulament). să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 30 octombrie 2001 în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Michael O
PREMIÈRE SECTION
DUNAN c. FRANCE
(Requête n° 49342/99)
ARRÊT
(règlement amiable)
30 octobre 2001
Cet arrêt peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Dunan c. France,
La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
M
me
E.
Palm
,
présidente
,
Costa
,
L.
Ferrari Bravo
,
Gaukur
Jörundsson
,
R.
Türmen
,
B.
Zupančič
,
T.
Panțîru
,
juges
,
et de M. M.
O’Boyle
,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 29 mai et 9 octobre 2001,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date
:
1.
A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n°
49342/99) dirigée contre la République française et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Jacques Joseph Dunan («
le requérant
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme («
la Commission
») le 17 mai 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté devant la Cour par M
e
Muriel Ricord, avocate au barreau de Grasse. Le gouvernement français («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
Michèle Dubrocard, sous-directrice des droits de l’homme à la direction des affaires juridiques du ministère des Affaires étrangères.
3.
Le requérant se plaignait, sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention, que la procédure pénale intentée contre lui a connu une durée excessive.
4.
Le 29 mai 2001, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré la requête recevable.
5.
Les 28 août et 7 septembre 2001 respectivement, le requérant et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire.
6.
En 1989, le requérant était employé au « Casino Croisette » de Cannes en tant que croupier.
Le 19 septembre 1989, le directeur des jeux du casino déposa plainte auprès des services de police. Il soupçonnait l’existence d’opérations frauduleuses aux tables, réalisées par connivence d’employés et de clients.
7.
Le 22 septembre 1989, le requérant fut inculpé d’escroqueries et placé en détention provisoire, puis mis en liberté sous contrôle judiciaire le 16
novembre 1989. Par ordonnance du juge d’instruction en date du 28 août 1992, trente-quatre personnes, dont le requérant, furent renvoyées devant le tribunal de grande instance de Grasse pour avoir détourné des sommes comprises entre 2
000
000 et 32
057
447
FRF.
8.
Le 29 juillet 1994, le tribunal relaxa le requérant des fins de la poursuite. Le 5 août 1994, le ministère public et le casino de Cannes interjetèrent appel de cette décision. Le 19 février 1997, la cour d’appel d’Aix-en-Provence confirma la relaxe du requérant.
9.
La Cour a reçu la déclaration suivante de la part du Gouvernement
:
«
Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°
49342/99, introduite par M. Dunan, le gouvernement français offre de verser à celui-ci la somme de 40.000
FRF (quarante mille francs français) dans les trois mois suivant la date de notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article
39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
La présente déclaration n’implique de la part du Gouvernement de la France aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce.
En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
10.
La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le requérant
:
«
Je note que le gouvernement français est prêt à verser à M. Dunan la somme de 40.000
FRF (quarante mille francs français) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n°
49342/99 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la France à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention.
»
11.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles
37
§
1
in
fine
de la Convention et
62
§
3 du règlement).
12.
Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle.
1.
Décide
de rayer l’affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 30 octobre 2001 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Michael
O’Boyle
Elisabeth
Palm
Greffier
Président