CtEDO 29.05.2001 Auto

ROUY contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
29.05.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ROUY contre la FRANCE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 55013/00 prezentate de Sylvie ROUY împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 29 mai 2001 într-o cameră compusă din Thomassen președinte J.-P. Costa dnii Gaukur Jörundsson Türmen Bîrsan Casadevell Maruste judecători T.L. Early grefier adjunct de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 28 septembrie 1999 și înregistrată la 21 februarie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie: "Fapta este un cetățean francez, născut în 1963 și rezident în Conflans. Ea este reprezentată în fața Curții de către Maestrul Honnorat, avocat în baroul din Paris. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: la 2 august 1985, în timpul unei travaliu, și din cauza unei stări anemice, recurenta a făcut obiectul unei transfuzii de sânge. Produsele de sânge administrate proveneau din centrul de departamental de transfuzie de sânge și din semiobiologie de la uisonă. La 14 septembrie 1987, la nașterea celui de-al doilea copil al ei, recurenta a aflat de seropozitivitatea sa în urma unui test de depistare a anticorpilor anti-HIV. Din cercetările efectuate, reiese că centrul de departament de transfuzie de sânge de la a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Donatorul nu a fost identificat ca fiind o persoană cu risc. Astfel, recurenta a fost contaminată, cu sânge netestat, a doua zi după ce a fost luată în considerare efectul de la mai mult de 23 iulie 1985, impunând detectarea anticorpilor anti-HIV pe fiecare donare de sânge, începând cu 1 august 1985, dar neplanificând să verifice rezervele de sânge prelevate înainte de data respectivă. La 19 aprilie 1994, recurenta a depus o plângere împotriva dlui Laurent Fabius, dnei Georgina Dufoix și dlui Edmond Hervé, prim-ministru, ministrului afacerilor sanitare și sociale, și secretar al Uniunii Europene la momentul faptelor, în fața Comisiei pentru cererile Curții a Republicii. Prin hotărârea din 17 iulie 1998, comisia de judecată a Curții a Republicii a trimis în fața Curții respective domnul Laurent Fabius, doamna Georgina Dufoix, și domnul Edmond Hervé, de la șef, în special, de la fâșii involuntare la integritatea fizică a persoanei reclamantei. La Tribunalul Curții a Republicii din 16 februarie 1999, avocatul recurentei a prezentat concluzii privind constituirea părții civile, fără a formula o cerere de despăgubire pecuniară. Președintele Curții a reamintit termenii articolului 13 din legea organică din 23 noiembrie 1993 care exclude orice constituție a părții civile în fața Curții a Republicii. Recurenta a fost audiată în calitate de martor în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură penală, dar a refuzat să depună jurământul. La 9 martie 1999, Curtea a Republicii relaxează pe dl Laurent Fabius și pe dna Georgina Dufoix. Ea a declarat că dl Edmond Herve vinovat de crimă involuntară la integritatea fizică a reclamantei și l-a exonerat de pedeapsă. În sprijinul recursului său, recurenta a invocat, printre altele, încălcarea articolului 6 din Convenție și a dreptului la un proces echitabil din cauza faptului că a fost înlăturată din discuții fără ca Curtea să se pronunțe asupra admisibilității constituției sale de părți civile. Comisia a susținut că art. 13 din Legea organică din 23 noiembrie 1993, conform căreia nicio constituție a părții civile nu este admisibilă în fața Curții a Republicii, nu recunoaște dreptul de a avea acces la o instanță garantată prin art. 6 din Convenție. La 21 iunie 1999, Adunarea Plenară a Curții de Casație a respins recursul reclamantei pe motiv că în cazul în care art. 13 din legea organică din 23 noiembrie 1993 exclude orice constituție a părții civile, acesta rezervă victimelor posibilitatea de a aduce acțiunea în despăgubire pentru prejudiciile suferite în fața instanțelor de drept comun și de a dispune soluționarea oricărei contestații privind drepturile lor civile motivul întemeiat pe încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție nu este întemeiat în cazul în care Curtea nu s-a pronunțat în mod eronat cu privire la admisibilitatea constituirii de părți civile, Tribunalul nu a închis cenzura, prin urmare, nu a adus atingere unui interes care ar fi fost recunoscut prin lege doamnei Rouy. Dreptul intern relevant art. 13 din Legea organică nr. 93-1252 din 23 noiembrie 1993 privind Curtea a Republicii (hotărârea din 19 iunie 1999) În cazul în care art. 13 din legea organică din 23 noiembrie 1993 exclude orice constituție a părții civile, acesta rezervă victimelor posibilitatea de a aduce acțiunea în despăgubire pentru prejudiciile suferite în fața instanțelor de drept comun și de a pune capăt oricărei contestații privind drepturile lor civile. În condițiile și formele stabilite de titlul I din Cartea III a Codului de procedură penală, hotărârile Tribunalului pot face obiectul unor recursuri în cassare care sunt aduse în fața adunării plenare a Curții de Casație. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta se plânge că nu a beneficiat de dreptul la un proces echitabil în măsura în care art. 13 din legea organică din 23 noiembrie 1993 exclude orice constituție a părții civile în fața Curții a Republicii. ÎN CONFORMITATE cu recurenta invocă dreptul întemeiat pe încălcarea art. 6 alin. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Recurenta consideră că procesul în fața Curții a Republicii nu a fost echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, în măsura în care a fost exclus de la dezbaterile în calitate de parte civilă pentru a nu fi înșelat decât în calitate de martor. În primul rând, Curtea reamintește jurisprudența constantă potrivit căreia dreptul de a exercita acțiuni penale împotriva unei terțe părți nu figurează, ca atare, în numărul drepturilor și libertăților recunoscute în Convenție și al protocoalelor sale adiționale. În al doilea rând, în cadrul procedurilor penale cu constituirea de părți civile, aplicabilitatea articolului 6 nu a fost reținută decât dacă victima de lacăt putea, în dreptul intern, să exercite un drept la reparații de natură civilă în temeiul articolului 2 din Codul de procedură penală (a se vedea în special Hotărârea Acquaviva c. Franța din 21 noiembrie 1995, seria A nr. 333-A ; Hotărârea Hamer c. Franța din 7 august 1996, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996-XIII). Or, în speță, constituțiile părților civile nu sunt admise în fața Curții a Republicii, în conformitate cu art. 13 din Legea organică din 23 noiembrie 1993, astfel încât procedura în fața Curții nu viza să se pronunțe un drept cu caracter civil în sensul articolului 6 din convenție. În plus, recurenta avea posibilitatea de a sesiza instanța civilă pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciile care decurg din presupusa încălcare a dreptului penal săvârșită de persoanele vizate în plângerea sa adresată Comisiei pentru cererile Curții a Republicii. Prin urmare, Curtea consideră că interdicția de a se constitui parte civilă în fața Curții a Republicii nu aduce atingere unuia dintre drepturile garantate prin art. 6 alineatul (1) din convenție. În orice caz, Curtea constată că persoanele care pretind că sunt vătămate de o infracțiune sau de un delict comis de un membru al guvernului în exercitarea funcțiilor sale nu sunt reduse la ..L.E.: În temeiul aceluiași articol 13, acestea pot, pe de o parte, să depună o plângere în fața comisiei de judecată a Curții a Republicii; pe de altă parte, pot aduce în fața instanțelor civile acțiunile în despăgubire pentru prejudicii care au avut ca rezultat infracțiuni și infracțiuni în fața Curții. cu dispozițiile Convenției, acesta este în orice caz vădit nefondat în sensul art. 35 3 și trebuie respins în aplicarea art. Cu aceste motive, Curtea, cu majoritate, declară cererea inadmisibilă. Lawrence Early Wilhelmina Thomassen Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă