CtEDO 17.12.2002 Auto

DUPLESSIS contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
17.12.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DUPLESSIS contre la FRANCE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 64020/00 prezentate de Olivier DUPLESIS, Hervé DUPLESSSIS și Henriette DUPLESSSIS împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 decembrie 2002, într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka, președintele J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Biersan Jungwiert Ugrekhelidze Mularoni, judecători și T.L. Early grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 aprilie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie: Herve Duplessis, sunt resortisanți francezi, născuți în 1933, 1959 și, respectiv, 1961 și locuiesc la Paris. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul C. Toby, avocată la Paris. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Pe 14 august 1987, reclamanta a fost supusă unui test de sânge care a arătat că era seropozitivă. Reclamanții au sesizat Fondul de compensare pentru transfuziile de sânge și hemofilele contaminate cu HIV, ale căror oferte de despăgubire au fost acceptate la 12 decembrie 1992, sub rezerva exercitării oricărei acțiuni împotriva oricărei părți terțe responsabile La 22 februarie 1993, având în vedere indemnizațiile percepute insuficiente, reclamanții au atribuit centrul de departament de transfuzie de sânge din Val de Marne și asigurătorul său în fața tribunalului de mari instanțe din Creteil. Prin ordonanța de rejudecare din 26 februarie 1993, instanța a dispus efectuarea unei expertize. La data de 31 ianuarie 1994, expertul și-a prezentat raportul, concluzionând că centrul departamental din Val de Marne a furnizat un produs de sânge care era probabil contaminat, responsabil pentru infecția primei reclamante și a soțului său. La 15 martie 1996, reclamanții au atribuit apoi centrului de departament din Val de Marne și asigurătorul său în despăgubire pentru prejudiciile suferite în fața Tribunalului de Mare Instanță din Creteil. În octombrie 1996, Tribunalul a declarat că reclamanții erau inadmisibili din cauza cererilor lor de neîncredere de a acționa, ținând cont de despăgubirea care le fusese plătită de fondul de despăgubire. Hotărârea a fost confirmată de instanța de judecată la 12 decembrie 1997. La 6 iunie 2000, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea din 12 decembrie 1997, conform căreia reclamanții erau eligibili să acționeze pentru a solicita o despăgubire suplimentară celei deja percepute și a trimis părțile în fața instanței de recurs din Versailles pentru a se pronunța asupra cuantumului acestei despăgubiri. La 15 mai 2002. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii. În plus, reclamanții se plâng de durata procedurii în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, ale cărei dispoziții relevante se citesc după cum urmează: Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul susține că reclamanții nu au epuizat căile de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție. 781-1 din Codul privind organizarea judiciară. O evoluție recentă a jurisprudenței interne ar demonstra caracterul 781-1 din Codul de organizare judiciară nu permite să se angajeze responsabilitatea de a la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În plus, aceștia consideră că au epuizat căile de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție prin contestarea, în fața instanțelor interne care trebuie să se pronunțe pe fond, a caracterului anormal de lung al procedurii, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Curtea amintește că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) din convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne și a trebuit deja să se pronunțe cu privire la articolul L. 781-1 din Codul privind organizarea judiciară în raport cu această cerință. Având în vedere evoluția juridică a guvernului, Curtea a statuat că acțiunea întemeiată pe art. 781-1 din Codul Organizației Judiciare permite remedierea unei încălcări prezumate a dreptului său de a-și vedea cauza audiată într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție (Giummarra și alții c. Franța (dec.), nr. 61166/00, 12 iunie 2001), indiferent de stadiul procedurii interne (Mifsud c. Franța [GC] (dec.), nr. 57220/00, 11 September 2002) a precizat că această acțiune a dobândit, la data de 20 noiembrie 2002. Septembrie 1999, gradul de certitudine juridică necesar pentru a putea și de a fi utilizat în sensul art. 35 alin. (1) din Convenție, ajungând astfel la concluzia că orice litigiu întemeiat pe durata unei proceduri judiciare, introdus în fața ei după 20 septembrie 1999 fără a fi fost supus în prealabil instanțelor interne în cadrul unei acțiuni întemeiate pe art. L. 781-1 din Codul privind organizarea judiciară este, în principiu, inadmisibilă, indiferent de stadiul procedurii pe plan intern. În speță, reclamanții au sesizat Curtea la 14 aprilie 2000 fără a fi exercitat în prealabil această acțiune. Prin urmare, aceștia nu au epuizat căile de atac interne. În consecință, cererea trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă T.L. Early A.B. Baka Modululer Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-08-26
0,94
ZACHARIADIS c. FRANCE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 27226/05 présentée par Anastassios et Ioannis ZACHARIADIS contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 26 août 2008 en une chambr
CtEDO 2004-01-08
0,94
MARIONNEAU contre la FRANCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE Requête n o 77654/01 présentée par Patrick MARIONNEAU contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 8 janvier 2004 en une chambre composée de : MM. C.L. Rozakis, p
CtEDO 2002-04-25
0,94
MARIONNEAU et l'ASSOCIATION FRANCAISE DES HEMOPHILES contre la FRANCE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 77654/01 présentée par Patrick MARIONNEAU et L’ASSOCIATION FRANCAISE DES HEMOPHILES contre la France La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siége
CtEDO 2001-04-26
0,93
AFFAIRE LEMORT c. FRANCE
la Convention, de la durée excessive de la procédure administrative qu’ils ont diligentée à la suite du décès de leur épouse et mère, contaminée par le virus du sida lors d’une transfusion sanguine. 4. Le 28 mars 2000, après avoir recueilli
CtEDO 2002-06-24
0,93
AFFAIRE LAGRANGE CONTRE LA FRANCE
Résolution ResDH(2002)72 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 10 octobre 2000, définitif le 10 janvier 2001 dans l’affaire Lagrange contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 24 juin 2002, lors de
Sursă