CtEDO 07.06.2001 Auto

FEDERACION NACIONALISTA CANARIA contre l'ESPAGNE

RESPONDENT
ESP
HOTĂRÂRE
07.06.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
FEDERACION NACIONALISTA CANARIA contre l'ESPAGNE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 56618/00 prezentate de FEDERACIÓN NACIONALISTA CANARIA împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor L Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 11 aprilie 2000 și înregistrată la 17 aprilie 2000, după ce a deliberat, face următoarea decizie: "Federación Nacionalista Canaria" este o federație de partide politice, constituită la 14 august 1998 și având sediul la Arrecife (Lanzarote). Fernández de las Heras, avocați din Lanzarote. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: La 18 iunie 1999 a avut loc votarea generală a alegerilor pentru la o adunare legislativă a comunității autonome din Insulele Canare. Recurenta a formulat diverse observații cu privire la procesul de judecată a anumitor centre electorale din circumscripția electorală din insula Lanzarote. La 19 iunie 1999, recurenta a prezentat în fața Consiliului electoral al Insulelor Canare o plângere în această privință, care a fost respinsă printr-o decizie din 20 iunie 1999. La 21 iunie 1999, recurenta a prezentat o acțiune ordinară în fața Consiliului electoral central împotriva deciziei menționate anterior, care a fost respinsă printr-o decizie din 23 iunie 1999. La 28 iunie 1999, Consiliul electoral al Insulelor Canare i-a proclamat pe candidații aleși și i-a atribuit adunării legislative regionale cele opt locuri corespunzătoare Lanzarote. Recurenta, care primise 28,13% din voturile valabile emise în circumscripția electorală din Lanzarote, nu i s-a acordat nici un loc în cadrul adunării legislative regionale. De asemenea, Comisia nu a acordat niciun loc în alte circumscripții electorale ale comunității autonome Canare, în timp ce aceasta obține 4,81% din voturile valabile emise în întreaga comunitate autonomă. Recurenta a prezentat apoi o acțiune în litigiu-electoral la Tribunalul Superior de Justiție al Insulelor Canare susținând că au fost comise nereguli și solicitând o sută de voturi care, în opinia sa, nu au fost luate în considerare. printr-o hotărâre din 22 September 1999, Tribunalul a respins recursul. El a precizat că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De asemenea, acesta a examinat neregulile pretinse de recurentă în ceea ce privește voturile solicitate și a confirmat deciziile comisiilor electorale, contrare intereselor sale. În al treilea rând, acesta a adăugat că celelalte nereguli invocate, care nu au fost dovedite suficient, nu au fost susceptibile să declare nul alegerile sau să modifice proclamarea candidaților în sensul dorit de reclamantă. Recurenta sesizează atunci Tribunalul Constituțional cu privire la o cale de atac de la amgaro în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Constituție. Printr-o decizie din 8 octombrie 1999, Curtea Supremă a respins acțiunea. Ea a exprimat în termenii următori stabilirea pragurilor legale sau a clauzelor de excludere a fost aprobată de jurisprudența acestei instanțe ca un criteriu de corecție a principiului proporționalității. El constituie mai mult decât atât, libertatea legiuitorului democratic de a evita fragmentarea parlamentară excesivă și nefuncțională, pentru a facilita gestionarea sau capacitatea de lucru a organelor parlamentare ale forțelor politice. (...) Prin urmare, nu se poate considera că stabilirea unui cadru electoral sau a unei bariere electorale, adică o cerință de a obține un procent determinat din voturile emise, astfel încât diferiții candidați să poată avea acces la repartizarea locurilor în conformitate cu modelele stabilite, încalcă drepturile conferite de articolul respectiv. 23 din Constituție (drepturi de participare și de acces la posturile publice, în condiții de egalitate). Pe de altă parte, alocația inițială, indiferent de populație, a unui număr determinat de locuri în fiecare circumscripție a unui cadru electoral, în speță comunitatea autonomă, nu este neconstituțională. Într-adevăr, independent de cerința Alte interese valabile din punct de vedere constituțional, cum ar fi necesitatea de a asigura, din motive geografice și demografice, o anumită reprezentare în întregul cadru electoral în cauză, justifică de către ei înșiși opțiunea electorală în discuție. În acest caz, această opțiune prevăzută de statut, care decide că proporția dintre rezidenți și locurile corespunzătoare diferitelor circumscripții electorale trebuie să oscileze în interior cu o marjă de fluctuație predeterminată, nu este în mod evident disproporționată sau arbitrară. Prin urmare, acțiunea este inadmisibilă, iar hotărârea atacată face o aplicare suficient de motivată din punct de vedere constituțional a legislației electorale. Dreptul intern relevant Constituție art. 66 mai 1. Parlamentul (Cortes Generales) reprezintă poporul spaniol și este format din Congresul deputaților și al Senatului. Parlamentul exercită puterea legislativă a statului (...) art. 147 alineatul (1) În conformitate cu (...) Constituție, statutul este legea instituțională de bază a fiecărei comunități autonome și la nivel la nivel național o recunoaște și o protejează ca parte integrantă a sistemului său juridic. art. 148 Comunitățile autonome își pot asuma competențe în următoarele domenii de activitate organizațională a instituțiilor lor de guvernare autonomă. (...) art. 149 alineatul (3) Materialele care nu sunt atribuite în mod expres în temeiul Constituției pot reveni comunităților autonome, în conformitate cu statutul lor respectiv. (...) art. 150 Parlamentul poate, în domeniile care țin de competența statului, să atribuie tuturor comunităților autonome sau anumitor comunități dreptul de a decide, în ceea ce le privește, dispoziții legislative în cadrul principiilor, bazelor și directivelor stabilite de o lege națională. (...) În cazul în care un stat membru consideră că un stat membru nu este în măsură să își îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul articolului 152 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, statul membru în cauză poate să transfere sau să delege comunităților autonome, printr-o lege organică, facultăți legate de materiale care îi aparțin, prin însăși natura lor, pot fi transferate sau delegate. (...)art. 152 alineatul (1) În statutul aprobat prin procedura definită la articolul precedent, organizația instituțională autonomă se bazează pe o adunare legislativă aleasă prin vot universal, urmând un sistem de reprezentare proporțională care să asigure, în plus, reprezentarea diferitelor zone ale teritoriului, un consiliu executiv care exercită funcțiile executive și administrative și un președinte, ales de adunarea din rândul membrilor săi și numit de Rege, care este însărcinat să conducă consiliul de administrație menționat anterior, reprezentarea supremă a comunității autonome și reprezentarea obișnuită a statului în acesta. ... Statutul de autonomie al Insulelor Canare (astfel cum a fost modificat prin legea organică 4/1996 din 30 decembrie 1996) art. 9 Parlamentul, organul reprezentativ al poporului canarian, va fi constituit din deputați regionali (autoricos) aleși prin vot universal, direct, egal, liber și secret. Sistemul electoral este reprezentarea proporțională. Numărul deputaților nu va fi mai mic de 50 sau mai mare de 70. Fiecare dintre insulele El Hierro, Fuerteventura, Gran Canaria, La Gomera, Lanzarote, La Palma și (...) în conformitate cu art. 9 din prezentul statut și în măsura în care o lege a adunării legislative canariene, decisă cu o majoritate de două treimi din membrii săi, nu va dispune altfel de aceasta, numai listele partidelor sau coalițiilor care au obținut cel mai mare număr de voturi valabile în circumscripția electorală respectivă, precum și următoarele [liste] care au obținut cel puțin 30% din voturile valabile emise în circumscripția insulară sau, prin adăugarea tuturor circumscripțiilor, cel puțin 6% din voturile valabile emise în întreaga comunitate autonomă. GRIFS Invocând art. 3 din Protocolul nr. 1, recurenta se plânge că modificarea statutului de autonomie prin legea organică 4/1996 din 30 decembrie 1996, beneficiază de cele trei partide cele mai implantate în întreaga comunitate autonomă și subminează exprimarea liberă a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. Ea este conștientă de legitimitatea, în principiu, de introducerea unor praguri electorale minime pentru a evita: Cu toate acestea, în cazul în care aceste praguri sunt excesive, ca și în cazul de față, participarea cetățenilor la viața politică în condiții de egalitate, dreptul de vot și dreptul de a fi candidat pot fi afectate în mod disproporționat. Comisia observă că celelalte comunități autonome spaniole impun praguri de la 3 % la 5 % din voturile din circumscripția electorală. De altfel, aceasta susține că modificarea sistemului electoral, care pretindea că are caracter tranzitoriu, a devenit, în practică, definitivă, în măsura în care două treimi dintre membrii adunării legislative necesare pentru a o schimba, aparține celor trei partide majoritare care au beneficiat de o astfel de reformă. Invocând art. 14 din Convenție, recurenta insistă asupra faptului că cerința unui prag precum 30% din voturile într-o circumscripție antrenează, în practică, excluderea partidelor și coalițiilor care apar la alegeri într-o singură circumscripție. : între cetățenii canari și restul populației spaniole, între insulele mici și insulele mari, între candidații partidelor regionale sau naționale și cei ai partidelor insulare etc. Într-adevăr, recurenta remarcă faptul că pragul de 6% în întreaga comunitate autonomă nu poate fi obținut nici măcar ținând seama de populația electorală totală a insulelor precum Fuerteventura, El Hierro și La Gomera. Acest lucru înseamnă că partidele politice care participă la alegerile autonome într-o singură circumscripție ar putea obține un sfert din voturi, dar să rămână totuși în afara adunării legislative, ceea ce le-ar priva alegătorii de o reprezentare directă. Recurenta se plânge că pragurile electorale minime stabilite în statutul de autonomie prin legea organică 4/1996 din 30 decembrie 1996 sunt disproporționate și împiedică participarea cetățenilor la viața politică în condiții de egalitate. Ei beneficiază exclusiv de partidele politice majoritare și exclud partidele și coalițiile care apar la alegeri într-o singură circumscripție. Recurenta se plânge că pragurile electorale minime stabilite în statutul de autonomie prin legea organică 4/1996 din 30 decembrie 1996 sunt disproporționate și împiedică participarea cetățenilor la viața politică în condiții de egalitate. Acestea beneficiază exclusiv de partidele politice majoritare și exclud partidele și coalițiile care apar la alegeri într-o singură circumscripție. Recurenta invocă articolele 3 din Protocolul nr. 1 și 14 din Convenție, astfel cum au fost formulate: art. 3 din Protocolul nr. 1 Înalții P ă r ț i contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu scrutin secret, în c o n d i ț ii care asigură libera exprimare a p o zi ț ii poporului cu privire la alegerea corpului legislativ. art. 14 din Convenție Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenție trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza... oricărei alte situații. În ceea ce privește litigiul reclamantei întemeiat pe art. 3 din Protocolul 1, Curtea amintește că cuvintele ;își propune să le interpreteze în funcție de structura constituțională a statului în cauză (a se vedea Hotărârile Mathieu-Mohin și Clerfayt c. Belgia din 2 martie 1987, seria A nr. 113, p. 23 § 53 și Matthews c. Regatul Unit [GC], nr. 24833/94, § 40 CEDH 1999-I).În ceea ce privește Spania, Curtea constată că Constituția conferă exercitarea puterii legislative Parlamentului sau Corturilor Generale (art. 66 din Constituție).În speță, totuși, recurenta se plânge de o procedură contencioasă-electorală cu privire la alegerile pentru organizarea unei adunări legislative a comunității autonome din Insulele Canare. Curtea arată că, în cadrul structurii comunităților autonome (Comunidades autónomas) ) din statul spaniol, adunările legislative ale acestor regiuni participă la exercitarea autorității legislative și, prin urmare, fac parte din corpul legislativ ... în sensul art. 3 din Protocolul nr. 1 (cf., mutatis mutandis, nr. 27311/95, dec. din 11.9.1995, DR 82-B, p. 158) (a se vedea mai sus, dreptul intern relevant). Curtea reamintește că drepturile conferite de art. 3 din Protocolul nr. 1 nu sunt absolute, ci sunt supuse restricțiilor. Statele contractante au o marjă de apreciere mai mare pentru a înconjura dreptul de vot al condițiilor, dar este de competența Curții să se pronunțe în ultimă instanță asupra respectării cerințelor Protocolului 1. El trebuie să se asigure că condițiile menționate nu reduc drepturile pe care le are de a le atinge în propria lor substanță și să le priveze de eficiență, că ele urmăresc un scop legitim și că mijloacele utilizate nu se dovedesc disproporționate. Aceste condiții nu trebuie, în special, să contracareze Libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ (hotărârile Mathieu-Mohin și Clerfayt citate anterior, p. 23, § 52, și Matthews citată anterior, § 63). Curtea reamintește că alegerea modului de scrutin prin care libera exprimare a limbii poporului asupra alegerii corpului legislativ este asigurată mai degrabă proporțională, scrutin majoritar sau de altă natură este o chestiune pentru care fiecare stat este o marjă de apreciere (hotărârea Matthews menționată anterior, § 64). În Hotărârea sa Informaverein Lentia și alte c. Austria, Curtea a calificat la Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe teren politic, această responsabilitate antrenează, printre altele, obligația de a organiza la intervale rezonabile, în conformitate cu art. 3 din Protocolul nr. 1, alegeri libere la scrutin secret, în condițiile care asigură libera exprimare a poporului asupra alegerii corpului legislativ. Această expresie nu se poate concepe fără concursul unei pluralități de partide politice care reprezintă curenții de opinie care traversează populația unei țări. Prin implicarea acestora, nu numai în instituțiile politice, ci și prin intermediul mass-mediei, la toate nivelurile vieții în societate, acestea aduc o contribuție de neînlocuit la dezbaterea politică, care se află în centrul noțiunii de societate democratică (hotărârile libaneze c. Austria din 8 iulie 1986, seria A nr. 103, p. 26, § 42, Castells c. Spania din 23 aprilie 1992, seria A nr. 236, p. 23, § 43, și Partidul Comunist Unificat din Turcia și altele c. Turcia din 30 ianuarie 1998, Rec., p. 21, § 44. În acest caz, recurenta susține că În cadrul adunării legislative autonome, Curtea a constatat că, în cadrul acțiunii judecătorești din Lanzarote, Curtea a examinat mai mult de 28% dintre alegătorii care au votat pe insula Lanzarote. , baza existenței acestor praguri, ca urmare a principiului general al proporționalității, pentru a evita fragmentarea parlamentară excesivă și nefuncțională. Pe de altă parte, s-a estimat că aglomerarea inițială, independent de populație, a unui număr determinat de locuri în fiecare circumscripție a unui cadru electoral, în speță comunitatea autonomă a Insulelor Canare, nu a fost neconstituțională și, pe lângă cerința Alte interese valabile din punct de vedere constituțional, cum ar fi necesitatea de a asigura, din motive geografice și demografice, o anumită reprezentare în întregul cadru electoral în cauză, justifică de către ei înșiși opțiunea electorală în discuție. Pentru jurisdicția superioară, această opțiune prevăzută de statut, prin care se decide că proporția dintre rezidenți și locurile corespunzătoare diferitelor circumscripții electorale, trebuie să oscileze în interior cu o marjă de fluctuație predeterminată, nu este în mod evident disproporționată sau arbitrară. Curtea ia notă de faptul că prima dispoziție tranzitorie alineatul (2) din Statutul de autonomie al Insulelor Canare (a se vedea partea de drept intern relevantă de mai sus) În cazul în care un stat membru decide să acorde o derogare de la obligația de notificare prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol, statul membru în cauză informează Comisia și celelalte state membre cu privire la decizia sa de a adopta acte delegate în conformitate cu procedura de examinare menționată la alineatul (1). Comisia consideră că acest sistem, departe de a constitui un obstacol în calea candidaturilor electorale, cum ar fi cele prezentate de reclamantă, acordă o anumită protecție formațiunilor politice mici și, în acest caz, recurenta nu a îndeplinit niciuna dintre cele două condiții prevăzute de lege. Curtea reamintește că, în primul rând, revine autorităților naționale, în special instanțelor și instanțelor special calificate în acest domeniu, de la bun început și de la a aplica dreptul intern. Curtea consideră că, în speță, nimic din decizia Tribunalului Constituțional nu dă impresia că legislația electorală în cauză era arbitrară sau disproporționată sau că aceasta se referea la aceasta. Libera exprimare a opiniei oamenilor despre alegerea corpului legislativ chiar un sistem care stabilește un prag relativ ridicat, de exemplu, al numărului de semnături necesare pentru depunerea unei cereri sau a unei liste electorale sau, ca în cazul de față, al unui procent minim de voturi pe întreg teritoriul național, nu trebuie să fie considerat ca depășind marja de apreciere acordată statelor în acest domeniu (nr. 25035/94 din 15.4.1996, DR 85-B, p. 112). Curtea reamintește în această privință că nu are ca sarcină să se substituie instanțelor interne. C Hotărârea Curții din 16 decembrie 1997, Brualla Gómez de la Torre c. Spania din 19 decembrie 1997, Rec., 1997-VIII, p. 2955, § 31, și Edificaciones March Gallego S.A. din 19 februarie 1998, Rec., 1998-I, p. 290, § 33), și aceasta nu va înlocui propria sa apreciere a dreptului la dreptul lor în absența unei arbitrari (a se vedea, printre altele, Hotărârea Tejedor García c. Spania din 16 decembrie 1997, Rec. 1997-VIII, p. 2796, § 31). În lumina principiilor stabilite de jurisprudența organelor Convenției, Curtea consideră că nimic din dosar nu permite identificarea unei aparente încălcări de către instanțele spaniole a dreptului invocat de reclamantă. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție. În ceea ce privește litigiul recurentei întemeiat pe art. 14 din convenție, Curtea consideră că argumentele pe care se întemeiază această afirmație coincid cu cele pe care recurenta le invocă pe teren la art. 3 din Protocolul nr. 1. Prin urmare, Curtea se limitează la a face trimitere la motivele prin care le-a respins deja și, prin urmare, concluzionează că această parte a cererii este, în mod evident, neîntemeiată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Vincent Berger Georg Res Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-05-10
0,94
SOLA CASTRO contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45905/99 présentée par Manuel Luis SOLA CASTRO contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 10 mai 2001 en une chambre comp
CtEDO 2000-10-12
0,94
SALLERAS LLINARES contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 52226/99 présentée par Luis SALLERAS LLINARES contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 12 octobre 2000 en une chambre composée
CtEDO 2001-03-29
0,93
ASOCIACIÓN DE VÍCTIMAS DEL TERRORISMO contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 54102/00 présentée par ASOCIACIÓN DE VÍCTIMAS DEL TERRORISMO contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 29 mars 2001 en une cham
CtEDO 2001-06-07
0,93
HORMAECHEA CAZON contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n° 55914/00 et n° 58071/00 présentées par Juan HORMAECHEA CAZON contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 7 juin 2001 en une chambr
CtEDO 2000-03-23
0,93
DINARES PENALVER contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 44301/98 présentée par Narciso DINARES PEÑALVER contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 23 mars 2000 en une chambre composée
Sursă