SECȚIUNEA A DOUA CAUZA KOLOKITHA c. GRECIA (Cercetarea nr. 47020/99) HOTĂRÂREA COMERȚULUI ACHIZIȚIONAL STRASBURG 7 iunie 2001 În cauza Kolokitha c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte C.L.
Rozakis Bonello Lorenzen Tsatsa-Nikolovska dnii Levits Kovler judecători Fribergh grefier de secțiune După deliberarea sa în camera Consiliului la 16 martie 2000 și 17 mai 2001, Hotărârea sa a fost adoptată la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (nr. 47020/99) îndreptată împotriva Republicii Elene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dl Vassilios Kolokithas și dna Panagiota Kolokitha ( La 3 noiembrie 1998, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăilor Fundamentale ( În special, reclamanții se plângeau, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, de refuzul administrației de a se conforma hotărârilor instanțelor elene care le atribuiau daune-interese.
Prin decizia din 16 martie 2000, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. La 21 martie 2001 și 9 aprilie 2001, reprezentantul reclamanților și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei. Reclamanții sunt proprietari ai unei case situate în Kozani. Prin actul de înșelăciune privată din 16 noiembrie 1992, au închiriat această casă la Creșul de Stat din Kozani, persoană juridică de drept public (denumită în continuare "închiriatul"). Prima procedură La 19 octombrie 1993, reclamanții au sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Kozani cu o cerere de condamnare a locatarului la plata a unsprezece chirii pe care nu le-au achitat, în total o sumă de 2 200 000 drahme (GRD).
Prin Hotărârea nr. 234/1996 din 2 octombrie 1996, Tribunalul a confirmat decizia atacată. La 18 decembrie 1996, chiriașul reclamanților s-a ocupat de casare. Recursul său a fost respins la 23 ianuarie 1998, prin Hotărârea nr. 99/1998 a Curții de Casație. A doua procedură La 20 noiembrie 1995, reclamanții au sesizat Tribunalul de Primă Instană din Kozani cu o cerere de condamnare a chiriașilor lor la plata chiriei pe care a plătit-o în perioada 15 noiembrie 1993-14 mai 1995. Prin Decizia nr. 486/1997 din 12 septembrie 1997, Tribunalul l-a condamnat pe chiriașul reclamanților la plata a 3 600 La 4 noiembrie 1997, chiriașul reclamanților a făcut apel la această decizie, iar la 8 martie 1999, chiriașul reclamanților a plătit suma de 7 000 000 de GRD, în executarea celor două decizii ale Tribunalului de Primă Instanță din Kozani.
În aceeași zi, reclamanții au semnat o chitanță conform căreia au recunoscut că au obținut satisfacție deplină și au declarat că nu mai au nicio pretenție în acest sens împotriva chiriașilor lor. Ei au declarat, de asemenea, că vor renunța la procedura pendinte în apel. ÎN URMA 10. Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 47020/99, formulată de dnii Vassilios și Panagiota Kolokitha, guvernul elen le oferă acestora suma totală de 500.000 GRD (cinci sute de mii drahme) imediat după notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor de la Această plată va reprezenta o soluționare definitivă a cauzei.
Această declarație nu se referă la nici o recunoaștere din partea guvernului Greciei a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 11. Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților observ că guvernul elen este pregătit să plătească dlui și dnei Kolokitha suma globală de 500 000 GRD (cinci sute de mii de drahme) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, având ca origine cererea nr. 47020/99 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. J Această declarație se înscrie în cadrul regulamentului amiabil la care eu și guvernul am ajuns și nu implică nici o recunoaștere din partea guvernului Greciei a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță.
În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 12. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din convenție și 3 din regulament). 13. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza de pe rol. Prin aceste motive, Curtea, la L să șteargă cauza rolului Lund act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 7 iunie 2001 în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
Erik Fribergh András B. Baka Premier Președinte
c. GRÈCE (Requête n o 47020/99) ARRÊT ( Règlement amiable ) STRASBOURG 7 juin 2001 En l’affaire Kolokitha c. Grèce, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. A.B. Baka , président , C.L. Rozakis , G. Bonello , P. Lorenzen , M me M. Tsatsa-Nikolovska , MM. E. Levits , A. Kovler , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 16 mars 2000 et 17 mai 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette dernière date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n° 47020/99) dirigée contre la République hellénique et dont deux ressortissants de cet Etat, M. Vassilios Kolokithas et Mme Panagiota Kolokitha (« les requérants »), ont saisi la Cour le 3 novembre 1998 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants sont représentés par M e M. Angelopoulos, avocat au barreau d’Athènes. Le gouvernement hellénique (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. E. Volanis, Président du Conseil juridique de l’État.
3.Les requérants se plaignaient notamment, au titre de l’article 6 § 1 de la Convention, du refus de l’administration de se conformer aux arrêts des tribunaux grecs leur allouant des dommages-intérêts.
4.Par une décision du 16 mars 2000, la Cour a déclaré la requête partiellement recevable.
5.Les 21 mars et 9 avril 2001 respectivement, le représentant des requérants et le Gouvernement ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
6.Les requérants sont propriétaires d’une maison sise à Kozani. Par acte sous seing privé en date du 16 novembre 1992, ils louèrent cette maison à la Crèche d’État de Kozani, personne morale de droit public (ci-après « le locataire »). Première procédure
7.Le 19 octobre 1993, les requérants saisirent le tribunal de première instance de Kozani d’une demande tendant à obtenir la condamnation de leur locataire à paiement de onze loyers qu’il n’avait pas acquittés, soit au total une somme de 2 200 000 drachmes (GRD). Par décision n° 175/1995 du 31 mars 1995, le tribunal fit droit à cette demande. Le locataire des requérants interjeta alors appel de cette décision. Par arrêt n° 234/1996 du 2 octobre 1996, la cour d’appel de Kozani confirma la décision attaquée. Le 18 décembre 1996, le locataire des requérants se pourvut en cassation. Son pourvoi fut rejeté le 23 janvier 1998, par arrêt n° 99/1998 de la Cour de cassation. Seconde procédure
8.Le 20 novembre 1995, les requérants saisirent le tribunal de première instance de Kozani d’une demande tendant à obtenir la condamnation de leur locataire à paiement des loyers qu’il n’avait pas acquittés entre le 15 novembre 1993 et le 14 mai 1995. Par décision n° 486/1997 du 12 septembre 1997, le tribunal condamna le locataire des requérants au paiement de 3 600 000 GRD. Le 4 novembre 1997, le locataire des requérants interjeta appel de cette décision.
9.Le 8 mars 1999, le locataire des requérants versa à ces derniers la somme de 7 000 000 GRD, en exécution des deux décisions du tribunal de première instance de Kozani. Ce montant couvrait, outre les sommes demandées par les requérants, les frais de justice et les intérêts légaux. Le même jour, les requérants ont signé un reçu aux termes duquel ils reconnaissaient avoir obtenu entière satisfaction, et déclaraient n’avoir plus aucune prétention à ce titre à l’encontre de leur locataire. Ils ont aussi déclaré qu’ils allaient renoncer à la procédure pendante en appel. EN DROIT
10.La Cour a reçu la déclaration suivante de la part du Gouvernement : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 47020/99, introduite par MM. Vassilios et Panagiota Kolokitha, le gouvernement grec offre de verser à ceux-ci la somme globale de 500.000 GRD (cinq cent mille drachmes) dès la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. Le présente déclaration n’implique de la part du Gouvernement de la Grèce aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
11.La Cour a reçu la déclaration suivante, signée par le représentant des requérants : « Je note que le gouvernement grec est prêt à verser à M. et Mme Kolokitha la somme globale de 500 000 GRD (cinq cent mille drachmes) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 47020/99 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Grèce à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus et n’implique de la part du Gouvernement de la Grèce aucune reconnaissance d’une violation de la Convention européenne des Droits de l’Homme en l’espèce. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
12.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
13.Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 7 juin 2001 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Erik Fribergh András B. Baka Greffier Président