CtEDO 19.05.2004 Auto

AFFAIRE LALOUSI-KOTSOVOS c. GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
19.05.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13;Non-lieu à examiner l'art. 17;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE LALOUSI-KOTSOVOS c. GRECE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

STRASBURG 19 mai 2004 DEFINIF 19/08/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Lalousi-Kotsovos c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din domnii. Lorenzen președinte C.L. Rozakis mis Tulkens Botoucharova, Zagrebelsky, Steiner hagiyev, judecători și al dlui S. Nielsen, grefier de secțiune După ce ați deliberat în camera Consiliului la 19 decembrie 2002 și 29 aprilie 2004, Renunțarea la hotărâre, adoptată la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 65430/01) îndreptată împotriva Republicii Elene și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Ioanna Lalousi-Kotsovos ( P. Miliarakis, avocat în Baroul de laînto. Guvernul grec (atît de mare) este reprezentat de delegații agentului său, dl Apessos, consilier pe lângă Consiliul Juridic al Lîului și dl I. Bakopoulos, auditor pe lângă Consiliul Juridic al statului. Recurenta se plângea, din punctul de vedere al art. 6 alin. (1), 13 și 17 din Convenție, de durata unei proceduri administrative. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. Prin decizia din 19 decembrie 2002, camera a declarat cererea admisibilă. Atât reclamanta, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei (art. 1 din Regulamentul de procedură). octombrie 1973, în timpul dictaturii, ea a demisionat din funcția sa. Recurenta a declarat că, din cauza convingerilor sale democratice, ea ar fi fost supusă unei hărțuiri morale din partea superiorului său care, la rândul ei, era aproape de regimul La 19 mai 1982, după mai mulți ani de la restabilirea democrației, recurenta sesizează comisia specială de apel (ειδική επιτ 76/1974, care prevedea reabilitarea funcționarilor forțați să demisioneze din funcțiile lor în timpul dictaturii. Cererea sa a fost respinsă la 28 iunie 1983, pe motiv că reclamanta a demisionat din motive de sănătate și nu din cauza convingerilor sale democratice. 10. La 22 decembrie 1983, reclamanta a solicitat această decizie. 11. La 24 februarie 1987, comisia specială de arbitraj și-a confirmat decizia din 28 iunie 1983 și a respins cererea recurentei (Decizia nr. 76/1987). La 23 iunie 1988, Consiliul de Stat a adresat cauza Tribunalului Administrativ de Primă Instană (hotărârea nr. 2859/1988). La 19 mai 1989. 15. La 29 mai 1989, Curtea a anulat decizia atacată pe motiv că nu a fost suficient de motivată și a retrimis cauza în fața comisiei speciale de arbitraj (hotărârea nr. 1182/1989). Aceasta nu s-a întrunit decât la 5 noiembrie 1996. La 21 ianuarie 1997, Comisia a respins cererea recurentei, pe motiv că aceasta nu a putut dovedi că demisia sa se datora opoziției sale față de regimul dictaturii. În special, comisia nota că reclamanta era în funcție în propriul său sat, ceea ce constituia un tratament privilegiat, și că ratingul său era deosebit de ridicat, ceea ce nu denota nicio disgrație din partea autorităților în ceea ce o privește. 16. La 26 aprilie 1999, recurenta a sesizat Curtea Administrativă din cauza unei acțiuni în anulare a deciziei respective. La 26 ianuarie 2001. La 18 februarie 2001, Curtea a confirmat decizia atacată, considerând că aceaceasta a fost corect și suficient de motivată și că nu a fost întemeiată pe erori de judecată (hotărârea nr. 309/18). La 22 noiembrie 2001, recurenta s-a ocupat de casare. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 20. Guvernul afirmă că din cronologia procedurii reiese că autoritățile judiciare, atunci când au fost în măsură să facă acest lucru, au acționat într-un interval de timp rezonabil. Termenele care au trecut în fața comisiei speciale de recurs nu pot fi luate în considerare pentru a evalua caracterul rezonabil al duratei procedurii. Perioada care trebuie luată în considerare 21. Curtea ia notă de faptul că procedura a început la 19 mai 1982, data la care recurenta sesizează comisia specială de apel (a se vedea X c. Franța, Hotărârea din 31 martie 1992, seria A n 90 alin. 31) și este în prezent în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat și, prin urmare, a durat mai mult de douăzeci și unu de ani, dintre care mai mult de 18 ani după 20 noiembrie 1985, data recunoașterii dreptului individual de recurs de către Grecia. Caracter rezonabil al duratei procedurii 22. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudență, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente, precum și domeniul de aplicare al litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 23. Curtea consideră că cauza nu prezenta nicio dificultate specială și că comportamentul recurentei nu este în cauză. Trebuie să se constate că, în ceea ce privește o perioadă de peste 18 ani, întârzierea procedurii rezultă în principal din comportamentul autorităților și instanțelor sesizate. 24. Curtea reafirmă că este de competența statelor contractante să își organizeze sistemul judiciar astfel încât instanțele lor să poată garanta dreptul fiecăruia de a obține o decizie definitivă cu privire la contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil într-un termen rezonabil. Curtea amintește, de asemenea, că statul este responsabil pentru toate serviciile sale, și nu numai pentru organele sale judiciare ( Morira de Azevedo c. Portugalia , Hotărârea din 23 octombrie 1990, Seria A n 189, p. 19, § 73). Prin urmare, Curtea nu poate considera CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 25, recurenta a declarat, de asemenea, o încălcare a articolului 13 din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 26. Curtea amintește că, în hotărârea Kudla c. Polonia din 26 octombrie 2000 ([GC], 30210/96, § 156, CEDO 2000-VII), aceasta a considerat că interpretarea corectă a articolului 13 este că ...................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Pe de altă parte, Curtea a avut deja ocazia să constate că ordinul juridic nu oferă persoanelor interesate o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție, care le permite să se plângă de durata unei proceduri (konti-Arvaniti c. Grecia, nr 5341/99, §§ 29-30, 10 aprilie 2003). 28. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care i-a permis recurentei să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza în mod direct într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. De asemenea, recurenta invocă încălcarea articolului 17 din Convenție. Hotărârea sa privind aceleași fapte ca cele examinate pe teren de articolele 6 alineatul (1) și 13 din Convenție, Curtea consideră că nu este necesar să se ia în considerare separat. IV. PE LIMITAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 30. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea la o parte Ö Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 935,05 EUR (EUR) pentru daunele materiale suferite de la demisie în 1973, precum și 30 de milioane EUR pentru daune morale și declară că nu dorește să solicite nicio sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 32. Guvernul consideră aceste sume exorbitante, susținând, printre altele, că nu există o legătură de cauzalitate între pretinsul prejudiciu material și încălcările constatate și consideră că constatarea încălcării ar constitui, în sine, o despăgubire suficientă pentru prejudiciul moral. 33. Curtea împărtășește opinia guvernului cu privire la cererea recurentei în ceea ce privește prejudiciul material, deoarece consideră că nu există nicio justificare că aceasta îi acordă o despăgubire din partea acestui șef. 34. Curtea consideră, pe de altă parte, că recurenta a suferit un prejudiciu moral ca urmare a încălcării în detrimentul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din Convenție. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41, aceasta îi alocă 10 000 EUR în acest sens. Interese moratorii 35. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA nu este necesar să se ia în considerare separat de la art. 17 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 10 000 EUR (zece mii EUR) pentru daune morale de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 19 mai 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Peer Lorenzen Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-09-23
0,97
AFFAIRE KOTSARIDIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE KOTSARIDIS c. GRÈCE (Requête n o 71498/01) ARRÊT STRASBOURG 23 septembre 2004 DÉFINITIF 23/12/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2004-05-27
0,97
AFFAIRE BOULOUGOURAS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BOULOUGOURAS c. GRÈCE (Requête n o 66294/01) ARRÊT STRASBOURG 27 mai 2004 DÉFINITIF 27/08/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2004-07-15
0,97
AFFAIRE POTHOULAKIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE POTHOULAKIS c. GRÈCE (Requête n o 16771/02) ARRÊT STRASBOURG 15 juillet 2004 DÉFINITIF 15/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2004-05-27
0,96
AFFAIRE BELAOUSOF ET AUTRES c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BELAOUSOF ET AUTRES c. GRÈCE (Requête n o 66296/01) ARRÊT STRASBOURG 27 mai 2004 DÉFINITIF 10/11/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2003-12-18
0,96
AFFAIRE SKONDRIANOS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE SKONDRIANOS c. GRÈCE (Requêtes n os 63000/00 et 74291/01 et 74292/01) ARRÊT STRASBOURG 18 décembre 2003 DÉFINITIF 18/03/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Conven
Sursă