SÜREK contre la TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement recevable;Partiellement irrecevable
SÜREK contre la TURQUIE (CtEDO, 2001)
28305/95 și nr. 28307/95 prezentate de Kamil Tekin SÜREK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se întrunește la 12 iunie 2001 într-o cameră compusă din președintele Palm Thomassen al meu, dnii Ferrari Bravo Gaukur Jundsson Birsan Casadevall judecători Gölcüklü judecător ad-hoc, dl O grefier de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus depuse la Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 23 martie, 1 august și, respectiv, 26 iunie 1995 și înregistrate la 4 aprilie, 24 august și 24 august 1995, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie: DE FAPT Reclamantul, resortisant turc, născut în 1957, este avocat și își are reședința în Istanbul. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează. Cererea nr. 26976/95 Procedura penală referitoare la articolul intitulat "Căldura din iulie și Sivas" În articol, scriitorul critica și comenta politica autorităților turce cu privire la problema kurdă și reamintea, printre altele, evenimentele care au avut loc la Sivas și în care mai multe persoane muriseră în urma unui incendiu voluntar. La 18 iulie 1993, procurorul Republicii se afla lângă curtea de securitate a statului t ă ț ii l ă ii i t ă ț ii în c o n d i ț i o n are a t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă r ii t ă ț ii t ă r ii t ă ț ii t ă r ii t ă ț ii t ă r ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă r ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă r ă r ă ț ii t ă ț ii t ă r ă ț ii t ă ț ii le ă ț ii le ă ț ii le ă ț ii le ă ț ii le ă r ă r ă r ă ț ii le ă ț ii le ă r ii le ă r ii le ă r ii le ă r ii le ă r ii le ă r ii t ă r ii t ă r ă r ii le ă r ii t ă r ă r ii t ă r ă r ă r ă r ă r ii t ă r ii le ă r ii t ă r ii ă r ii ă r ii ă r ii ă r ii le ă r ii le ă r ii t ă r ii le ă r ii ă r ii t ă r ii le ă r ă r ă r i Prin hotărârea din 19 iulie 1994, Curtea de Securitate a statului l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele reproșate și l-a condamnat, în temeiul articolului 8 alineatul (1) și al articolului 2 din Legea privind combaterea terorismului, la o amendă de o sută de milioane de lire turcești. Curtea a constatat că, în liniile sale generale, articolul incriminat conținea o propagandă separatistă. < Traducere > (...) Poporul kurd țipă repede (...) rezistența arată că partea adversă credea că este puternică și invulnerabilă,... lamaie care a măcelărit aproape o sută de kurzi în munți, orașe sau sate, a arătat de această dată fața sa nazistă în Sivas, mâinile saluta botan (kurde) (...) Prin Hotărârea din 16 ianuarie 1995, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. Prin actul din 13 februarie 1995, procurorul Republicii se apropie de curtea de securitate de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Articolele susținute erau extrase din reportajele făcute cu unul dintre purtătorii de cuvânt și secretarul PKK. Ei comentau incidentele care au avut loc în urma proclamarii unei încetări a focului la Bingöl (orașul din sud-estul Turciei) în care au fost uciși treizeci și trei de soldați. Ei criticau și comentau politica autorităților turce cu privire la problema kurdă. La 12 iunie 1993, procurorul republicii se afla lângă curtea de securitate a statului t ă ț ii l ă ii a solicitat acestei cu r ț i să ia o hotărâre cu privire la confiscarea respectivului săptămînal. În aceeași zi, judecătorul care se ocupă de cur ț ia de s t i t ă ț i de securitate a statului t . Prin hotărârea din 5 iulie 1994, Curtea de Securitate a statului l-a declarat pe reclamant vinovat de fapte și l-a condamnat, în conformitate cu art. 6 §§ 2 și 4 din Legea privind combaterea terorismului, cu o amendă de 50 de milioane de lire turcești. Curtea a constatat că articolele puse în discuție erau raportul declarațiilor liderului PKK și al unuia dintre reprezentanții ramurii militare a acestei organizații. La 21 iulie 1994, reclamantul a formulat un recurs împotriva hotărârii din 5 iulie 1994. Prin Hotărârea din 30 ianuarie 1995, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. Prin actul din 7 martie 1995, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a lacului a informat Curtea cu privire la executarea hotărârii. Cererea nr. 28307/95 Procedura penală referitoare la articolele intitulate "Primul congres al mișcării tinerilor comuniști" (GKH) a avut loc Prima dintre articole a fost comunicatul de presă al TKP/ML (Partea Comunistă Turcă, Mișcarea Marxistă-Leninistă) și al doilea comenta, cu o abordare marxistă, politicile desfășurate de către statele imperialiste În data de 27 septembrie 1992, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin hotărârea din 2 septembrie 1993, Curtea de Securitate de la Ö Õ l-a declarat pe reclamant vinovat de fapte și l-a condamnat, în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 4 din Legea privind combaterea terorismului, la o amendă de 249 999 999 de lire turcești. Instanța a constatat că primul articol pus în discuție era o declarație a unei organizații ilegale și că al doilea obiectiv era să aducă atingere integrității teritoriale a statului și proprietății națiunii. Prin Hotărârea din 11 februarie 1994, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea de primă instanță. Comisia a considerat că criteriile utilizate de Curtea de Securitate a Uniunii Europene în ceea ce privește stabilirea pedepsei nu puteau fi reținute: atunci când a fost stabilit dreptul penal, judecătorul din fond se pronunțase asupra majorării pedepsei, fără a lua în considerare caracterul proporțional al pedepsei pentru astfel de infracțiuni. Prin hotărârea din 14 iulie 1994, în conformitate cu hotărârea Curții de Casație, Curtea de Securitate a Uniunii Europene a reajustat condamnarea reclamantului la o amendă de 124 999 999 de lire turce. La 13 septembrie 1994, reclamantul a formulat un recurs în recurs împotriva hotărârii din 14 iulie 1994. Prin Hotărârea din 25 ianuarie 1995, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. Printr-un act din 22 februarie 1995, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a Uniunii Europene: executarea hotărârii. Dreptul intern relevant la art. 8 alineatul (1) din Legea privind combaterea terorismului nr. 3713 dispunea de: Propaganda scrisă sau orală, întrunirile, adunările și protestele care au ca scop să aducă atingere unității indivizibile a Republicii Turcia, a teritoriului său și a națiunii sale sunt interzise indiferent de metoda sau intenția lor și de ideile care i-au motivat. Oricine continuă o astfel de activitate va fi condamnat la o pedeapsă de doi până la cinci ani de închisoare și la o amendă de 50 până la 100 de milioane de lire turcești (...) L Propaganda scrisă și orală, întrunirile, congresele și protestele care au ca scop să aducă atingere unității indivizibile a teritoriului și națiunii sale a Republicii Turcia sunt interzise. Oricine continuă o astfel de activitate va fi condamnat la o pedeapsă de la 1 la 3 ani de închisoare și la o amendă de o sută la trei sute de milioane de lire turcești. (...) Art. 8 alin. (2) din lege prevede condamnarea proprietarilor publicațiilor incriminate. Oricine dezvăluie crimele comise de organizațiile teroriste care vizează anumite persoane, identificându-le sau nepublicând identitatea agenților publici implicați în lupta împotriva terorismului, sau îi arată pe așa-zișii agenți ca țintă, va fi pedepsit. (...) Oricine tipărește sau publică tractele și declarațiile organizațiilor teroriste va fi pedepsit (...) GRIFS Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge în primul rând de o încălcare a libertății sale de exprimare și a libertății sale de a primi și de a comunica informații, în măsura în care a fost condamnat la penalitate, în calitate de principal asociat al casei de ediție, din cauza articolelor care ar fi doar informații și comentarii cu privire la problema kurdă. În al doilea rând, reclamantul se plânge că cauza sa nu ar fi fost ascultată în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială, contrar articolului 6 alineatul (1) din convenție. În această privință, acesta expune că un judecător militar, a cărui independență față de comandanții săi militari nu este asigurată, se afla în cadrul Curții de Securitate a statului. El susține, de asemenea, că nu a dispus de timpul necesar în fața instanței de securitate a statului pentru a se apăra. Reclamantul se plânge, în sfârșit, de durata excesivă a procedurilor penale. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a lua în considerare granița. Prezentul articol nu împiedică statele să supună întreprinderile de radiodifuziune, de film sau de televiziune unui regim de autorizare. exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității, protecției reputației sau a drepturilor de proprietate intelectuală, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea autorității judiciare. Potrivit guvernului, ingerința constituia o măsură necesară într-o societate democratică și se justifica în conformitate cu alineatul (2) din art. 10. Acesta arată că condamnarea reclamantului se baza pe articolele 6 și 8 din Legea privind combaterea terorismului și subliniază că restricțiile în litigiu vizau obiective legitime, și anume protecția securității naționale, a securității publice, conservarea integrității teritoriale și combaterea terorismului care amenință instituțiile democratice. Guvernul susține că un stat poate dispune de o marjă de apreciere deosebit de largă atunci când securitatea națională și securitatea publică sunt amenințate de terorism. Accentuând pe gravitatea faptului că PKK a comis numeroase atacuri criminale în Turcia, se rezumă la necesitățile de combatere a terorismului. Guvernul susține, de asemenea, că revista săptămânală, al cărei solicitant este asociat principal, conține fotografiile teroriștilor înarmați prezentate ca luptători kurzi pentru eliberarea națională și că săptămânalul menționat are un scop ideologic care stă la baza actelor de terorism realizate pentru separarea unei părți a teritoriului național Guvernul atrage atenția asupra faptului că exercitarea dreptului la libertatea de exprimare al reclamantului implică, de asemenea, obligații și responsabilități. În calitate de proprietar al revistei săptămânale și de avocat, acesta, înainte de a autoriza publicarea unor astfel de articole, ar fi trebuit să ia în considerare îndatoririle și responsabilitățile sale. Reclamantul se opune argumentelor guvernului. El respinge declarația guvernului cu privire la existența fotografiilor teroriștilor înarmați prezentate ca luptători kurzi. Reclamantul susține că, fiind doar proprietarul revistei "Haberde Yorumda Gercek," acesta nu poate fi tras la răspundere pentru articolele publicate care conțin idei exprimate de alte persoane. În opinia sa, măsurile luate împotriva sa se referă, prin urmare, la o ingerință disproporționată în dreptul garantat de art. 10 din Convenție. În lumina tuturor argumentelor părților, Curtea consideră că această parte a cererii ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a procedurii, dar necesită o examinare pe fond. Această parte a cererii nu poate, prin urmare, să fie declarată în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Reclamantul denunță o dublă încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție. Pe de o parte, el se plânge de ceea ce nu a beneficiat de un proces echitabil din cauza prezenței unui judecător militar printre judecătorii instanței de securitate din statul care l-a judecat și condamnat. Pe de altă parte, acesta se plânge de durata procedurii în fața instanțelor interne. 1 dispune în pasajele sale pertinente: Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță independentă imparțială, stabilită prin lege, care va decide (...) asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. (...) Despre imparțialitatea și independența instanței de securitate a statului Referindu-se la dispozițiile constituționale care reglementează organizarea judiciară a cursurilor de securitate a statului și la clauzele relevante ale Legii nr. 2845 pe cursul de securitate al statului pe baza articolului 143 din Constituție, guvernul observă că judecătorul militar care se află în curtea de securitate a statului beneficiază de garanțiile de independență și de imparțialitate enunțate de Constituție. El subliniază că, în plus, hotărârile Curții de Securitate a statului ar fi fost confirmate de Curtea de Casație. În opinia sa, nici Curtea de Casație nu este o instanță imparțială și independentă. În lumina tuturor argumentelor părților, Curtea consideră că această parte a cererii ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a procedurii, dar necesită o examinare pe fond. Această parte a cererii nu poate, prin urmare, să fie declarată în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Pe durata procedurii Guvernul constată că procedura penală nu a durat mult și că nu există nicio perioadă de inactivitate imputabilă autorităților judiciare. Acesta consideră că durata procedurilor celor trei hotărâri poate fi considerată rezonabilă. Curtea arată că perioada care trebuie luată în considerare a început la 18 iulie 1993 pentru (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea Deweer din 27 februarie 1980, seria A nr. 35, p. 22 § 42). 26976/95, 30 ianuarie 1995 pentru rejudecare n Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se efectuează o procedură în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Hotărârea Richard c. Franța din 22 aprilie 1998, Recuperarea hotărârilor și deciziilor În acest caz, Curtea nu vede nicio perioadă importantă de inactivitate imputabilă autorităților interne, întrucât Curtea constată că durata procedurilor în fața instanțelor interne nu este critică. Având în vedere durata generală a procedurilor, Curtea consideră că autoritățile au demonstrat diligența necesară în desfășurarea cauzelor reclamantului. Prin urmare, a solicitat respingerea acestei părți a cererii pentru neatenție vădită de temei în sensul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară admisibilități, toate mijloacele de fond rezervate, obiecțiile reclamantului cu privire la libertatea de exprimare, precum și independența și imparțialitatea Curții de Siguranță de la . . .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................