S.B.C. împotriva Regatului Unit

La 14 noiembrie 1978, reclamantul a fost condamnat pentru omorât și condamnat la trei ani de închisoare. El a fost eliberat la eliberare condiționată la 14 aprilie 1980. La 17 decembrie 1996 el a fost arestat pe suspect de incest și agresiune indecentă care a implicat două dintre fiicele sale. La 18 decembrie 1996 el a fost arestat pe suspiciune de alte infracțiuni de viol și agresiune în raport cu două dintre fiicele sale. La 19 decembrie 1996, Curtea judecătorilor a aprobat în continuare retragerea reclamantului și la 20 decembrie 1996 a fost acuzat de două infracțiuni de viol și o infracțiune de agresiune indecentă cu privire la două dintre fiicele sale. În cele din urmă, acuzația preferată împotriva lui conține trei conturi de viol, trei conturi de agresiune indecentă și unul de indecizie cu un copil.

La 21 decembrie 1996, reclamantul a solicitat cauțiunea Curții de Magistraturi. Curtea nu a apreciat faptul că art. 25 din Legea privind justiția penală și ordinea publică de 1994 („Legea 1994”) a aplicat și a fost auzită o cerere de cauțiune deplină. Curtea a refuzat cauțiunea pe baza că se teme că ar putea comite alte infracțiuni și că ar putea interfera cu martorii sau să obstrucționeze justiția având în vedere natura și gravitatea acuzațiilor. La 24 decembrie 1996, el a apărut din nou în fața Curții Magistraților și a fost retras în custodie. Nu s-a făcut nici o cerere de cauțiune. 10. O nouă dată a fost stabilită pentru o cerere de cauțiune la 14 ianuarie 1997, reclamantul care a obținut o asigurare de la un căpitan din armata teritorială cu care ar putea rezista în timpul procesului său.

În acea dată, Curtea de Magistrați a fost informată cu privire la aplicabilitatea art. 25 din Legea 1994 și audierea nu a avut loc. La 15 sau 16, 21 și 28 ianuarie și la 25 februarie 1997, reclamantul a apărut în fața Curții Magistrate. Curtea de judecată pentru audiere din 25 februarie 1997 a remarcat, în programul privind derogarea dreptului la cauțiune, „nu are dreptul de a acorda cauțiunea s25 CJPEA 94”. Reclamantul a fost judecat la 20 iunie 1997, când a fost achitat pe toate acuzațiile și eliberat. 11. Secțiunea 4 din Legea din 1976, astfel cum a fost modificată („Legea din 1976”), cu condiția ca o persoană acuzată de o infracțiune să fie acordată cauțiune, cu excepția cazului în care se menționează în anexa 1 la Legea.

Punctul 2 din anexa 1 prevede că un inculpat nu trebuie să fie acordat cauțiunea dacă instanța este satisfăcută că există motive substanțiale pentru a crede că, dacă este eliberat pe cauțiune, incapacitatea de a se preda în custodie, comite o infracțiune în timp ce este pe cauțiune sau interzice martorii sau obstaculizează cursul justiției, fie în legătură cu el, fie cu orice altă persoană.

12. În conformitate cu punctul 9 din anexa 1 la Legea din 1976, în adoptarea deciziei de mai sus, instanța trebuia să aibă în vedere astfel de considerații, precum și orice alte considerații, astfel cum s-a dovedit instanței respective să fie relevante: – natura și gravitatea infracțiunii sau a nerespectării (și metoda probabilă de a face față a inculpatului pentru aceasta); – caracterul, antecedentele, asociațiile și legăturile comunitare ale inculpatului; – dosarul pârâtului în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor sale în temeiul grantărilor anterioare de cauțiune în cadrul procedurilor penale; și – cu excepția cazului unui inculpat al cărui caz a fost suspendat pentru anchete sau un raport, dovada faptului că a comis o infracțiune sau a fost nejustată.

13. În conformitate cu punctul 9A din anexa 1 la Legea din 1976, în cazul în care un inculpat (care a fost acuzat de crimă, ucidere, viol, tentativă de crimă sau de viol) a fost acordat cauțiune și au fost făcute reprezentări în ceea ce privește chestiunile menționate la punctul 2 din Alineatul 1, instanța a trebuit să-și declare motivele pentru acordarea cauțiunii și să facă ca aceste motive să fie incluse în dosarul procedurii. 14. Secțiunea 25 din Legea privind justiția penală și ordinea publică din 1994 („Legea din 1994”) a intrat în vigoare la 10 aprilie 1995 și prevede următoarele: „1. O persoană care, în orice procedură, a fost acuzată sau condamnată pentru o infracțiune la care se aplică această secțiune și în circumstanțe la care se aplică, nu va fi acordată cauțiune în aceste proceduri.

Prezenta secțiune se aplică, sub rezerva subsecțiunea 3 de mai jos, următoarele infracțiuni, ... – (a) crimă; (b) tentativă de crimă; (c) asasinare; (d) viol; și (e) tentată de viol.

Prezenta secțiune se aplică unei persoane acuzate sau condamnate pentru o astfel de infracțiune numai dacă a fost condamnat anterior de către sau în fața unei instanțe din orice parte a Regatului Unit pentru o astfel de infracțiune sau pentru omucidere vinovată și, în cazul unei condamnații anterioare de omucidere sau omucidere vinovată, dacă a fost condamnat la închisoare sau, dacă a fost atunci un copil sau un tânăr, la detenție pe termen lung în temeiul oricărei promulgații relevante.” 15. Secțiunea 25 din Legea din 1994 a fost modificată prin art. 56 din Legea privind crimele și tulburările 1998, care a intrat în vigoare la 30 septembrie 1998. Secțiunea 56 din Legea din 1998 se citește după cum urmează: „În subsecțiunea (1) din art. 25 din Legea din 1994 (nu există cauțiune pentru inculpați acuzați sau condamnați pentru omucidere sau viol după condamnarea anterioară a unor astfel de infracțiuni), deoarece cuvintele „nu trebuie acordată cauțiunea în aceste proceduri” se înlocuiesc cu cuvintele „nu trebuie acordată cauțiunea în aceste proceduri decât în cazul în care instanța sau, după caz, consiliul care ia în considerare acordarea cauțiunii este satisfăcut că există circumstanțe excepționale care justifică acest lucru”.”

8. On 14 November 1978 the applicant was convicted of manslaughter and sentenced to three years in prison. He was released on parole on 14 April 1980. On 17 December 1996 he was arrested on suspicion of incest and indecent assault involving two of his daughters. On 18 December 1996 he was arrested on suspicion of other offences of rape and assault in relation to two of his daughters. On 19 December 1996 the Magistrates’ Court approved further remand of the applicant and on 20 December 1996 he was charged with two offences of rape and one offence of indecent assault concerning two of his daughters. Ultimately, the indictment preferred against him contained three counts of rape, three counts of indecent assault and one count of indecency with a child.

9. On 21 December 1996 the applicant applied for bail to the Magistrates’ Court. The court did not appreciate that section 25 of the Criminal Justice and Public Order Act 1994 (“the 1994 Act”) applied and a full bail application was heard. The court refused bail on the basis that it was feared that he might commit further offences and that he might interfere with witnesses or obstruct justice given the nature and seriousness of the charges. On 24 December 1996 he again appeared before the Magistrates’ Court and was remanded in custody. No bail application was made. 10. A further date was fixed for a bail application on 14 January 1997, the applicant having obtained an assurance of a surety from a captain in the territorial army with whom he could reside during his trial.

On that date, the Magistrates’ Court was made aware of the applicability of section 25 of the 1994 Act and the hearing did not take place. On 15 or 16, 21 and 28 January and on 25 February 1997 the applicant appeared before the Magistrates’ Court. The Magistrates’ Court record for 25 February 1997 hearing noted, in the schedule dealing with exemptions to the right to bail, “no power to grant bail s25 CJPOA 94”. The applicant was tried on 20 June 1997, when he was acquitted on all charges and released. 11. Section 4 of the Bail Act 1976 as amended (“the 1976 Act”) provided that a person accused of a criminal offence should be granted bail except as stated in Schedule 1 to the Act.

Paragraph 2 of Schedule 1 provided that a defendant need not be granted bail if the court was satisfied that there were substantial grounds for believing that the defendant, if released on bail, would fail to surrender to custody, commit an offence while on bail or interfere with witnesses or otherwise obstruct the course of justice, whether in relation to himself or any other person.

12. Pursuant to paragraph 9 of Schedule 1 to the 1976 Act, in taking the above decision, the court was to have regard to such of the following considerations, as well as to any other considerations, as appeared to that court to be relevant: – the nature and seriousness of the offence or default (and the probable method of dealing with the defendant for it); – the character, antecedents, associations and community ties of the defendant; – the defendant’s record as regards the fulfilment of his obligations under previous grants of bail in criminal proceedings; and – except in the case of a defendant whose case was adjourned for inquiries or a report, the strength of the evidence of his having committed the offence or having defaulted.

13. According to paragraph 9A of Schedule 1 to the 1976 Act, if a defendant (who had been charged with murder, manslaughter, rape, attempted murder or attempted rape) was granted bail and representations had been made as regards the matters mentioned in paragraph 2 of Schedule 1, the court had to state its reasons for granting bail and cause those reasons to be included in the record of the proceedings. 14. Section 25 of the Criminal Justice and Public Order Act 1994 (“the 1994 Act”) came into force on 10 April 1995 and provided as follows: “1. A person who in any proceedings has been charged with or convicted of an offence to which this section applies and in circumstances to which it applies shall not be granted bail in those proceedings.

2. This section applies, subject to subsection 3 below, to the following offences, ... – (a) murder; (b) attempted murder; (c) manslaughter; (d) rape; and (e) attempted rape.

3. This section applies to a person charged with or convicted of any such offence only if he has been previously convicted by or before a court in any part of the United Kingdom of any such offence or of culpable homicide and, in the case of a previous conviction of manslaughter or culpable homicide, if he was then sentenced to imprisonment or, if he was then a child or young person, to long-term detention under any of the relevant enactments.” 15. Section 25 of the 1994 Act has been amended by section 56 of the Crime and Disorder Act 1998, which entered into force on 30 September 1998. Section 56 of the 1998 Act reads as follows: “In sub-section (1) of section 25 of the 1994 Act (no bail for defendants charged with or convicted of homicide or rape after previous conviction of such offences), for the words ‘shall not be granted bail in those proceedings’ there shall be substituted the words ‘shall be granted bail in those proceedings only if the court or, as the case may be, the constable considering the grant of bail is satisfied that there are exceptional circumstances which justify it’.”