CASE OF LOUKA AGAINST CYPRUS
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
CASE OF LOUKA AGAINST CYPRUS (CtEDO, 2001)
Rezoluția ResDH(2001)72 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 august 2000 (finală la 2 noiembrie 2000) în cazul Louka împotriva Ciprului (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 iunie 2001 la ședința 757 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul din Louka pronunțat la 2 august 2000 și transmis Comitetului de Miniștri odată ce a devenit final în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (Nu. 42946/98) împotriva Ciprului, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 27 iulie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dna Maro Louka, cetățean cipriot, și că Curtea, deținută cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri civile în fața Curții de District din Larnaka; întrucât, în hotărârea sa din 2 august 2000, Curtea a hotărât în unanimitate: - că s-a încălcat art. 6 alin. (1) din Convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 4 500 de lire cipriote în ceea ce privește prejudiciile morale, 1 000 de lire cipriote în ceea ce privește costurile, plus cu orice impozit pe valoarea adăugată care poate fi imputabilă, și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 8% vor fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Cipru în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări de la fel ca cele constatate în acest caz (a se vedea Rezoluția DH (99) 465 în cazul Mavronichis împotriva Ciprului), în special prin intrarea în vigoare a Regulamentului de procedură privind apelurile din 1996 (care prevede, printre altele, o etapă preliminară, limitarea timpului adreselor orale și o procedură de rezumat pentru demiterea apelurilor manifestamente nefondate) și întreprinderea mai multe măsuri administrative care îmbunătățesc eficiența și facilitățile instanțelor (creșterea personalului administrativ, construcția noului Curte Supremă din Limassol și a noilor sedii pentru Curtea de District din Nicosia, informatizarea serviciilor judiciare) și a indicat că hotărârea Curții a fost trimisă direct autoritățilorului în cauză; Având în vedere că, la 29 noiembrie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 2 august 2000, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Cipru, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.